Nea Mircea stă-ntr-o rână şi priveşte sfârşitul lumii.
Totul s-a dărâmat „în câteva zile”. Au venit unii cu nişte buldozere şi au pus jos casele vecinilor, „case frumoase, vechi”. Lumea a plecat care-ncotro. El a rămas, pe partea cealaltă a drumului.
La doi paşi de aşteptarea lui nea Mircea, noroiul lipicios interzice traversarea străzii. Înainte, era asfalt, dar demolările au început cu şoseaua, cine ştie de ce, şi totul a fost mai întâi decopertat. Nimeni nu mai trece pe aici. Nici n-ar avea de ce. Case nu mai sunt. Drum nu mai e. Magazine, nici atât. Nici copaci, deci nici păsări. Dacă n-ar fi motoarele grele ale buldozerelor, ţi-ar ţiui capu’ de atâta linişte.
– Pentru ce faci poză?
– Pentru mine.
– De la ce ziar eşti?
– Nu-s de la ziar.
Nea Mircea nu prea crede, dar nu zice nimic. S-a obişnuit să-l mintă lumea. I-or fi spus şi că demolările n-or să-l afecteze, dar lumea s-a sfârşit în faţa lui, cum să nu-l „afecteze”?
– O să-ţi aduc fotografia, nea Mircea.
– Aici mă găseşti.
11 comentarii Adaugă comentariu
La poza asta merita si nea Mircea un pachet de tigari. nu stiu de ce, dar omul mi se pare foarte optimist.
Si unde se intampla asta si de ce? Puteai lasa un hint ceva.
Superba imagine. Spune tot, completeaza si adinceste drama, si ce tonuri superbe de fara sperantza, si vignetarea care arata timpul ca un tunel… compozitia, impecabila…
Bine că nu l-au decopertat şi pe el. Sau a apucat să se ferească… 😆
Tot la poza esti foarte tare. Ea da sarea si piperul acestui blog.
Nea Mircea, un nefericit, la fel ca si foarte alti nea mihai, nea Sandu, nea Ion…
Frumos! M-ai „electrocutat” cu articolul ăsta!
Bănuiesc că e vorba despre demolările din zona Buzeşti, dacă nu, atunci zona Berzei.
Oricum, marfă posTARE!
Ma bucur ca v-a placut imaginea (si textul). Dl. Dinu, ca de obicei, ma rasfatati. All – nici n-are importanta unde se petrece scena, ar putea fi oriunde in RO. In fime, mi-ar placea sa spun ca am vazut titlul acela cu sinuciderea inainte sa declansez, dar n-ar fi adevarat. Dar nu da rau nici asa, intamplator.
Si nu te-a recunoscut Vlad ? Pacat, poate iti spunea mai multe istorii, asa amarati cum ii vedem au si ei istoria lor. Mai putin buna, de cele mai multe ori.
Nea Mircea sta drept, viitorul sade intr-o rana.
povestea este frumoasa, fotografia si mai si. dar ma gandesc la centrul Bucurestiului cat de „pitoresc” este cu acele case foarte vechi si interesante dar locuite de oameni ( de diverse etnii) care (banuiesc eu) ocupa ilegal aceste imobile si care nu au pus o caramida la refacerea cladirilor. E de ajuns sa te abati prin spatele cladirilor pline de reclame luminoase ce spoiesc acest oras, sa iesi de pe bulevardele principale ca sa vezi realitatea in care asemenea oameni locuiesc in plin centrul unei capitale iar tineri care muncesc cate 12 ore pe zi, cu greu isi permit o locuinta pe zeci de ani de credit la periferia orasului. nu cunosc povestea personajului de fata si poate nu se potriveste cu ce am scris eu dar ma intriga ce vad in centrul bucurestiului iar asta simt eu dupa ce am citit postul de mai sus.
merita expoatat mai mult subiectul.
este prea actual, prea romanesc!