O după-amiază pe Marea Neagră cu Adornate

Cai de povară ai comerţului global, navele comerciale n-au viaţă nici prea lungă, nici prea veselă. Trag cât pot, după care ajung la tăiat şi topit. Dispar anonim, aşa cum şi există, cât există.

Dar nu toate. Unele primesc o a doua şansă; iată cazul navei-pescador Barabah, lansată la apă în 1961, care a brăzdat 35 de ani la rând, monoton, Marea Nordului după hering, macrou şi şprot, până când – ce minune! – a fost cumpărată de un om de afaceri, rebotezată Adornate, modernizată, căptuşită cu tec şi mahon, dotată cu catarge, vele, straiuri, sarturi şi toate cele trebuincioase pentru a fi transformată într-o goeletă frumoasă. A fost trimisă apoi în Mediterana, pentru croaziere turistice. De la gheaţa şi ceaţa nordului la Insulele Baleare, Monte Carlo, Saint Tropez, coasta dalmată, insulele greceşti, imaginaţi-vă schimbarea!

În 2010, Adornate a primit pavilion românesc şi a fost înregistrată în portul Constanţa. E o goeletă frumoasă şi elegantă, de 45 de metri lungime, cu două catarge de 35 şi 30 de metri înălţime şi 6 vele triunghiulare cu o suprafaţă totală de 505 metri pătraţi, Adornate poate găzdui 18 persoane în 9 camere duble pentru croaziere mai lungi (autonomia vasului este de 15 zile).

Am petrecut o după-amiază frumoasă pe Adornate, sâmbăta asta, la invitaţia Asociaţiei Civice „Pentru Constanţa”, care se străduieşte să întoarcă oraşul cu faţa spre mare, să determine comunitatea locală să nu mai polueze marea, să-i convingă pe români să nu mai construiască pe plajă şi, în fine, să-i încurajeze pe constănţeni să-şi aleagă o carieră în domeniul marin. Nu ştiu cum vor merge primele obiective, dar în ceea ce-l priveşte pe ultimul, le transmit doritorilor că-i de muncă, nu glumă, pe un velier. Cu ajutorul pasagerilor de pe vas, echipajul a ridicat manual toate velele. Iată cam cât e de tras – la propriu! – pentru asta:

Sâmbătă, velele au fost ridicate pe o vreme perfectă – soare, dar nu prea cald, vânt cuminte, multe braţe disponibile. Imaginaţi-vă, însă, cam cum e să fii în vreme rea, în frig, ploaie rece şi să trebuiască să manevrezi frânghii ude şi 505 metri de pânză umflată de vânt.

Dacă ai noroc de vreme frumoasă, însă, e o plăcere şi o minune să navighezi (sau sa navigi, cum spun marinarii) cu un velier.

Şi iată cum s-a văzut sâmbătă Adornate de pe uscat (mi-a trimis o prietenă poza după ce a observat un status de-al meu pe Facebook) – un velier elegant, 6 pânze-n depărtare:

Alte imagini de pe Adornate (şi ceva mai multe informaţii despre această navă frumoasă aici):