21 noiembrie 2002. La intrarea în salonul ambasadei României la Praga, un ghem de jurnalişti se răsuceşte, furios, în căutarea celui mai bun unghi. În fundul odăii, proiectat pe un tapet auriu, de secol XIX, în jurul unei canapele stil, un alt grup, de data aceasta de politicieni de rang secund, asistenţi şi ţuţări, se foieşte neîncetat, încercând să intre în cadrul unui moment istoric. Pe canapea, stând cam pe margine, atingându-se neprotocolar, privesc ţintă la un televizor preşedintele României, Ion Iliescu, şi prim-ministrul Adrian Năstase. Urmează, în transmisiunie directă, anunţul de invitare a României să adere la NATO.
Ceva mai devreme în 2002, într-un interviu pe care i-l luasem la Cotroceni, Ion Iliescu lipise eticheta de „arogant” pe cariera politică a lui Adrian Năstase. O insultă publică nemaivăzută în relaţiile dintre preşedinte şi premier, în România.
Vremuri apuse. Momente ca acelea din 2002 par, azi, de o naivitate înduioşătoare. Epoca Băsescu a schimbat totul în această privinţă. Traian Băsescu nici n-ar putea folosi un cuvânt ca „arogant” cu referire la vreun prim-ministru: i s-ar părea de laudă.
Nu mai sunt posibile nici alăturări între preşedinte şi prim-ministru, dacă preşedintele nu deţine prim-ministrul. Imaginaţi-vă o canapea atât de scurtă încât Traian Băsescu şi Victor Ponta ar sta practic lipiţi, unul de altul, la un eveniment public – şi încă sub ochii presei. „Dottore”, i-ar ricana Băsescu lui Ponta, înainte de a-i da un brânci jos de pe pernă.
Traian Băsescu este… epuizant. 4 ani de război cu Tăriceanu şi, iată, nimic nu s-a schimbat. O nouă coabitare, acelaşi vechi nărav.
Chestiunea reprezentării României la Consiliul European e genul acela de neînţelegere care poate fi rezolvată, cu bună credinţă, cu un simplu telefon, dar care se transformă într-un capăt de ţară din cauza orgoliilor puse în faţa interesului naţional (nu că aş mai presupune că politicienii din România mai au vreo preocupare pentru interesul naţional).
Mai ţineţi minte acel film cu Stan şi Bran în care, pornind de la o neînţelegere măruntă, sunt distruse o casă şi o maşină? Filmul se cheamă „Big business”.
Mie-mi seamănă.
11 comentarii Adaugă comentariu
Și când eu mă sint în ultimul hal ca emigrant, compatrioții se apucă să arunce cu castane http://egoistic.ro/2012/06/cand-vorbe%C8%99te-viitorul-rege/
eu pe Ponta nu-l inteleg: n-a avut niciun mesaj catre public cu privire la ce ar avea de zis in Consiliu…daca tot tii mortis sa te duci acolo, nu vrei sa ne si zici cu ce mesaj?
iar Base e egal cu siesi, nu ofera surprize: e ca un cutitar dintr-un birt de la tara care isca conflict de dragul scandalului, chiar daca nu e sigur ca invinge
Că bine zici. Ce naiba să caute un mucea la Consiliu. Pontiacul nu este învăţat decât cu şulfăriile de partid şi atât.Nici cu parte de economie n-o duce prea bine…că nu a avut nevoie să pună osul la treabă în acest sens. Măcar Băse le are pe astea. Iar cu ăştia de la PSD (observi că nu spun USL)…numai cu cuţitul se poate lucra…ca la birt. A fost singura soluţie a lui Băse…dar tot au rămas prea mulţi.
Ar fi fost misto sa fim intr-un film cu Stan si Bran dar se pare ca de 22 de ani traim intr-un film nord-coreean cu Lo Rel Sen si Har Dy Ping.
Zici de parcă înainte de 89 ne-ar fi mers exemplar (vreme comunismului). Din câte îmi amintesc eu, niște oameni erau gata să moară după acea perioadă. Și tot în rahat suntem și azi, la 22 de ani.
Abia acum realizez ca in filmultetul tau oamenii sunt pusi pe distrugere si nu au nici un gand de smardoiala intre ei..
Te inchipui ca vine unul sa iti smulga farul de la masina si tu doar sa privesti… Doar daca e masina institutiei iar casa e data de patron..
Ma si mir cum de paparazzi nu i-au surpins urinand in jurul Palatului Cotroceni si al Palatului Victoria, asa, ca sa isi marcheze teritoriul. Poate ca au facut-o, da’ noaptea ?
E inca noapte in politica noastra. Cu toate anunturile de zori de zi !
Ha…ha…ha..Bună chestia. Cred că Băse a făcut-o de mult iar Ponta special l-a luat pe Marga în guvern…că are probleme cu prostata şi urinează des.
Eu am senzatia ca regizorul e acelasi …doar actorii se schimba pe scena politicii.
da, teoretic suna frumos, dar practic Ponta e premier de o luna si a calcat deja in o suta de mii de strachini, nominalizarile de la invatamant, Grajdan, taxa de solidaritate, sa demonstreze mai intai ca poate si nu ca se duce acolo si da cu bata in balta ca aici si cine stie ce porumbel ii mai falfaie din gura … nu-i suficient sa fii un „politician in forma si plin de haz”, te dau aia de-a dura p-acolo de nu te vezi …
Ponta a găsit o nouă jucărie. Prima a fost cu guvernarea dar este cam…incomodă şi cere efort intelectual. Asta este mai uşor de folosit. Mă întreb ce ne mai aşteaptă săptămâna viitoare. Schimbăm serialul TV „Ce vrăji a mai făcut nevasta mea” cu serialul „Ce prostii a mai făcut Ponta”.