Pacient în România – între bisturiu şi noroc

O ştiu pe R. de câţiva ani, ne-am mai intersectat pe diverse holuri de redacţii, dar niciodată n-am interacţionat mai mult de “bună”, “Crăciun fericit” sau “vacanță frumoasă şi ţie”. Până într-o zi, când mi s-a părut că șchioapătă vizibil şi are fruntea încruntată de durere. “Ai păţit ceva? Ai căzut?”, am întrebat-o.

Mi-a zâmbit, a tăcut, a strâns din maxilare. De durere. Şi de furie, aveam să aflu două fraze şi trei minute mai târziu.

R. suferă de o boală care îi macină, încet, articulaţiile. Are demult o proteză de şold, a avut nevoie de încă una, “și n-au vrut să mă opereze, înţelegi?”

A fost internată, era pregătită de operaţie dar, cu o seară înainte, cum se obișnuiește, a venit chirurgul la ea pentru o discuție preoperatorie și, deodată, i-a spus, sec: “tu chiar vrei să faci operaţia asta? Iţi asumi tu riscul ăsta? Pentru că eu nu mi-l asum. Ar fi doar un noroc să scapi fără vreo infecţie, înţelegi?. Eu zic să mai aşteptăm. Mai bine să şchiopătezi, decât să mori.”

Scena aceasta se întâmpla în decembrie 2015. Se ştia deja ca multe dintre victimele de la Colectiv muriseră, de fapt, în urma infecţiilor intraspitaliceşti. Se vor face curând trei ani de atunci, R. tot nu e operată și șchiopătează şi mai tare. Dar, măcar, e vie, fie aceasta chiar și o viaţă strâmbă, aproape într-un picior, pentru că n-a avut curaj să işi forţeze norocul când a venit vorba de viața sau moartea ei.

M-am gândit, la vremea aceea, ce aş fi făcut dacă eram în locul ei. Şi, fix ca-n viaţă, am ajuns într-o zi în locul ei. O hernie de disc m-a trimis pe masa de operaţie. Înaintea intervenției, cum e regula, discuție cu anestezistul, care mi-a explicat că există riscul, “foarte mic, domnu’ Petreanu”, să nu mă mai trezesc. Şi se mai întâmplă, ce să-i faci, și infecţii. “În cazul dumneavoastră, nu e totuși chiar aşa de riscant, că tăietura e mică şi închidem repede, dar… știți cum e, mai e și după noroc.”

Am avut noroc, până la urmă, dar momentul m-a marcat și mi-am reamintit totul, acut, vara asta, când am citit ancheta lui Tolo despre Georgiana Maxim, tânăra de 36 de ani operată de hernie de disc, ca și mine, dar, spre deosebire de mine, care am avut “și noroc”, infectată în spital cu Clostridium Difficile și moartă după două luni de suferință.

Sigur că medicina nu e știință exactă, dar trebuie să fie niște limite în hazard, nu mi se pare normal să mergi la spital ca la păcănele, poate câştigi, poate pierzi. Nu-ţi prea dă mâna să joci aşa, liniştit, chiar viaţa ta.

Am înţeles cel mai bine, atunci, din experiență directă, ce înseamnă sistemul medical românesc. Oricât de buni ar fi medicii, ai nevoie și de noroc ca să nu mori din altceva decât motivul care te duce la medic, în primul rând. Și, cetățean român plătitor de taxe contribuții la sănătate, ai nevoie de noroc nu doar ca să scapi de infecțiile intraspitalicești, ci și ca să prinzi momentul în care finanțarea sistemului încă e suficientă, la momentul respectiv, să fie stocuri de medicamente și consumabile, să fie personal suficient și paturi libere. Cotizăm bani grei la un sistem care-i mai bolnav ca noi toți la un loc.

Iar cel mai rău și mai rău e că am ajuns să ridicăm din umeri, să ne obișnuim cu situația asta, mioritic, “cum ți-o fi norocul”.

Scrie cineva pe Sănătatea Europeană că schimbarea ţine şi de noi. Trebuie să învăţăm, odată, să ne cerem drepturile, să nu ne mai lăsăm umiliţi, să nu ne mai bazăm pe noroc şi să vorbim despre experienţele noastre fără jenă şi fără ură, dar hotărât și insistent, până lucrurile încep să se schimbe.

Mai devreme sau mai târziu, toți ajungem pacienți. Pentru noi, românii, asta e o experiență dificilă. Conform unui studiu*, aproximativ jumătate dintre români (47%) se simt îngrijorați când se gândesc că vor avea nevoie de îngrijiri medicale și aproximativ o treime se simt speriați sau îngroziți. Majoritatea românilor (59%) consideră că Sistemul Medical Românesc nu acordă atenția necesară bolnavilor cronici. Aproximativ jumătate dintre români consideră că serviciile medicale de calitate slabă și subfinanțarea sistemului de sănătate sunt principalele probleme cu care bolnavii cronici se confruntă în ceea ce privește afecțiunea cronică.

Avem dreptul la sănătate ca în Europa! Avem dreptul la servicii medicale de aceeași calitate ca restul pacienților europeni, avem dreptul la medicamente de calitate, la tratament eficient și la siguranță în spitale – pentru că plătim pentru aceste lucjruri, pentru că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat prin Constituţie și pentru că suntem cetățeni europeni. Avem nevoie de finanțarea sistemului de sănătate măcar la media europeană, ca să recuperăm întârzierile. Vrem să ne cerem aceste drepturi sau nu?

Coaliția pentru Sănătate Europeană a început să strângă de la diverși pacienți români povestea întâlnirii lor cu sistemul medical. Mărturiile lor sunt, pe alocuri, de o intensitate greu de suportat, dar descriu cel mai bine viața de pacient în țara noastră: “când am primit diagnosticul, mi-a căzut cerul în cap… am auzit ulterior că nu se mai găseau anumite citostatice, eu am fost norocos… am depus toate documentele necesare, dar nu au ieșit toate deciziile și formularele ca să avem tratamentul gratuit pentru copil, el nu are timp să aștepte… a mai durat cam un an și jumătate, dar am fost norocos, am primit tratament…îmi dau seama că eu, până la urmă, pentru că stau în București sunt norocoasă… de ce tu, ca Minister al Sănătății sau ca spital, când pacientul trebuie să se simtă protejat sau ajutat, tu îi îngreunezi și mai mult viața?” (mărturiile, înregistrate video, sunt aici).

ONG-urile și asociațiile care alcătuiesc Coaliția pentru Sănătate Europeană vă cheamă să împărtășiți și voi experiențele pe care le-ați avut în sistemul medical din România, cât și să lăsați mesaje de încurajare pentru cei care se luptă pentru viață în spitalele noastre. Toate aceste mesaje vor fi adunate într-o carte ce va fi trimisă autorităților, ca mijloc de presiune pentru a deveni mai atente și mai eficiente în administrarea banilor din sănătate și, evident, mai generoase cu finanțarea sistemului medical.

Intră acum cu un click aici pe site-ul Sănătatea Europeană și alătură-te campaniei cu povestea ta! Poate că, împreună, reușim să mai reducem influența norocului în supraviețuirea noastră ca pacienți în România.

___________________________
Studiu realizat în luna august pentru Coaliția pentru Sănătate Europeană. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 1064 de persoane cu vârste de peste 18 ani, reprezentativ la nivel național.

14 comentarii Adaugă comentariu

  1. Totul este la pamant in aceasta tara… Vai de noi..

    Thumb up 0
  2. PACIENT IN ROMANIA – condamnare la moarte

    Thumb up 1
  3. Domnule Petreanu,
    poate vă amintiți că vă urmăresc de foarte multă vreme. Îmi place felul în care ați evoluat (sună stupid, știu) și sunt alături de dumneavoastră în mesajele pe care le transmiteți.
    Doar pentru dumneavoastră pun un link spre blogul meu și atitudinea mea față de medici: https://zorele.wordpress.com/2018/08/30/despre-copii-si-despre-bolile-de-azi-cu-beppe-grillo/
    Sper să nu publicați. Știu că sunt ciudată.
    Cu drag,
    Poate reușiți să citiți și problema mea cu falsul Coșbuc. Am apelat la instituții cam degeaba. Mulțumesc.

    Thumb up 0
  4. Am fost operat in aprilie 2017 la glezna la Spitalul Sf. Spiridon din Iasi. Ce am vazut acolo 2 zile cat am stat internat nu doresc nimanui. M-au bagat in operatie cu hainele cu care am venit de acasa, in conditiile in care nu am fost vreo urgenta, am facut operatia programat. Cu piciorul rupt si operat, nu prea puteam sa merg la toaleta, dar nu am avut de ales, a trebuit sa ma chinui cu carjele, proaspat operat, intrucat “ratoii” in care ar fi trebuit sa ma pis stateau toti intr-un butoi ca ala in care pui muraturi plin cu apa. Asa se dezinfectau… Am avut noroc ca 2 zile cat am stat acolo nu am avut nevoie cu treaba mare la baie ca nu stiu cum rezolvam. La toalete nu aveau capac, iar eu nu aveam voie sa calc in picior. Am avut noroc sa ma internez de dimineata si astfel am prins loc in camera. Pe altii proaspeti operati, ii tineau in paturi pe holurile spitalului ca nu mai aveau unde. Cand am fost externat, un barbat pe la 35 ani se interna pentru a 3a operatie la o mana. Trebuiau sa ii faca o adaugire de os din cauza ca la prima operatie contactase stafilococul auriu pe os si i-a mancat cumva osul din ce-am inteles eu… Gandeste-te ca vorbim de cel mai mare spital de urgenta din Moldova si probabil in top5 din tara!
    Toate chestiile astea m-au facut ca acum, cand a trebuit sa scot suruburile si placuta din glezna sa apelez la un spital privat… Am platit de 2 ori salariul mediu pentru o noapte de cazare, o operatie de 15 min si o rahianestezie. Nu ma plang, am fost suficient de norocos incat sa am resursele necesare sa fac aceasta operatie in privat, dar unul necajit care cotizeaza din salariul lui catre sistemul asta infect de sanatate ce face? Da cu banul cum zici tu, pe banul lui si pe viata lui…

    Thumb up 4
  5. btw linkul din finalul articolului nu merge.
    (scuze de dublu post)

    Thumb up 0
  6. Credeti-ma ,ca eu ca medic ,stiind cum e sistemul , sunt mai ingrozit decat restul polulatiei cand ma gandesc ca voi ajunce pacient in spitalul romanesc .

    Thumb up 2
  7. Bai, sincer mă revolta când aud de la un medic că ai nevoie de noroc…pai pt. ce p….mă-sii a făcut facultate !? mai apoi rezidentiatu…adică 8-9 ani de studiu că să-ți vorbească că un vânzător de lozuri, daca ai noroc…
    Vai, f’utumi gura me’ in ce tara trăim…
    Degeaba le-au mărit salariile(medicilor), fără șpagă nu te baga-n seama, caracterul a rămas același.

    Thumb up 3
    • Nu la toti medicii s-a marit salariul ,de exemplu la medicii de familie nu s-a marit .Da, ai dreptate , marirea de salariu la medicii din spitale nu a redus spaga dimpotriva acum spaga e mai mare deoarece nu se obosesc pentru sume mici .
      Nu injura ca nu ajuta .

      Thumb up 0
  8. “Avem drepturi” nu bate realitatea si nu sunt convins ca o schimba semnificativ.
    Avem exact atatea drepturi cat rezulta din:
    1. Am stat cu mainile incrucisate cand au plecat zeci de mii de doctori
    2. I-am platit si tratat prost pe aia care au ramas, cat sa se obisnuiasca bine cu spaga
    3. Cotizam per ansamblu putin la sanatate; nu prea zice nimeni ca “avem drepturi” nu tine loc de bani si medicina moderna COSTA
    4. Am tolerat si toleram hoti si incompetenti la varful adminidtrativ al sistemului.

    Thumb up 4
  9. http://www.ms.ro/2018/08/30/vaccinul-gripal-va-fi-disponibil-din-15-septembrie-2018/

    azi e 19 septembrie si vaccinulanti-gripal nu este .
    vaccinul DTP obligatoriu la 14 ani ( Adacel era cel furnizat de DSP ) lipseste in Bucuresti si in majoritatea judetelor de mai multe luni
    vaccin anti-HPV nici nu mai stiu de cand lipseste

    Si atunci te mai miri ca opiniile anti vaccin au o tot mai mare aderenta la public .Rusine Ministerul Sanatatii !

    Thumb up 4
  10. salut initiativa sanatateeuropeana, si mie sistemul sanitar mi se pare problema cea mai grava din Romania, daca ai ghinionul sa ajungi intr-un spital de stat, e jale.
    insa care pacient are curajul sa se ia de medicii sictiriti, care au ales profesia asta doar sa-si ia masini si vile si sa le ajungi cu scara la nas de dom’doctori, si sa le zica, bai, daca nu ai grija de mine -atat cat e in fisa postului- si ma aleg cu vreo infectie sau ceva, vai de mama ta?
    iar daca se vor transfera cumva banii din biserici, sa zicem, spre spitale, se vor repara poate cateva aparate si wc-uri, insa atitudinea de mici dumnezei a multor medici, cauzata si de pacienti disperati care nu-si cunosc drepturile, tot nu dispare

    Thumb up 1