Perele dlui Tăriceanu

Dacă nu l-aţi văzut aseară pe Călin Popescu Tăriceanu, în studio la Mihai Gâdea, anunţându-şi candidatura la preşedinţie – cu sprijinul USD! – plus un nou partid liberal pentru dimineaţa asta, aşa, din poignet, aţi pierdut momente memorabile de patinaj artistic pe creier lis.

Dl. Tăriceanu părea cuprins de excitaţia recunoscătoare a trădătorului care simte nevoia nu doar să se gudure, ci să şi lingă mâna noului stăpân.

Un pic mai târziu, în acelaşi platou, noul stăpân – Victor Ponta – făcea eforturi să nu-şi şteargă dosul palmei de pantaloni în timp ce promitea posturi şi sinecuri celorlalţi minioni care vor pleca din PNL.

Aşadar, Călin Popescu Ce-vreţi-doamnă-acuma-să-vă-fac-hotel Tăriceanu a înţeles cumva, din întâlnirea lui cu dl. Ponta, de la Palatul Victoria, că PSD ar dori, din cine ştie ce motive misterioase, să susţină un candidat din afara PSD pentru preşedinţia României, şi că acest candidat va fi chiar el. Posibil ca ideea să i se fi format în cap urmărindu-l pe dl. Ponta marţi seară, când acesta se sforţa la camerele tv să-şi stoarcă măcar o lacrimă la mierlirea USL. „Am mai văzut asta!”, şi-a amintit dl. Tăriceanu – „şi dup-aia s-a ales preşedinte!”. Simplu, nene – şi, mai ales, foarte tristă naturaleţea trecerii în vasalitate faţă de PSD a dlui Tăriceanu.

Ce-o fi cu liberalii ăştia? Dl. Tăriceanu este al doilea fost preşedinte al PNL care pune genunchii-n pământ şi pupă mâna adversarului politic (remember Stolojan) în încercarea de a-şi distruge propriul partid.

De altfel, nebunie mare şi cu noul partid al dlui Tăriceanu. Partidul Reformator Liberal, deci. Nimerit nume, orice s-ar zice. Perele. Merele Anei, perele lui Călin. Trebuie să fi fost un mare brain-storming ca să se ajungă la varianta asta.

– Şi cum să-i zicem?
– Partidul Alternator.
– Alternator?
– Păi da, nu suntem noi alternativa?
– Atunci să fie Partidul Alternativ, nu Alternator.
– Nu-mi place Alternativ. Am luat 4 la extemporalul ăla despre curentul alternativ. Mai bun direct. Partidul Direct Liberal.
– O să se facă glume.
– Ce glume?
– D-alea cu rime. Rime la direct.
– Direct respect?
– Direct în rect.
– Şi ce? E modern.
– Încă nu.
– Atunci altceva.
– Excavator?
– Cum, excavator?
– Păi zicem că săpăm după adevăr.
– Nu. Să fie ceva cu construcţie, nu cu săpat.
– Constrictor?
– Constructor, nu constrictor.
– Nu-i tot aia?
– De data asta nu.
– Atunci Autotransformator.
– Nu e rău. Partidul Autotransformator Liberal. Noi nu doar ne transformăm, ne auto-transformăm. Noi, pe noi, ne. Tare. Politică şi gramatică, nene.
– Nu era cinste şi gramatică?
– Nu mai e de actualitate.
– Dar Informator?
– Nici ăsta nu e rău. Noi informăm, nu glumăm. Ne ajută şi la televiziuni. Noi informaţii acum, live de la Partidul Informatorilor.
– Ăştia n-au deja o televiziune?
– Of. Dar Partidul Următor?
– Asta e foarte bună. La o parte, noi urmăm.
– Noi urmăm, nu conducem!
– Mă rog, poate nu chiar în sensul ăsta.
– Sau Partidul Următor Liberal. PUL. Mi se pare c-o să prindă. Am o idee bună de logo, uşor de înţeles şi recunoscut. Am văzut pe-un gard ceva în genul, o dată.
– Nu mai bine Destrămător? Că asta vrem?
– Prea sincer.
– Afumător.
– Neclar.
– Asomator.
– Brutal.
– Accelerator. Acompaniator. Acumulator.
– Moderator? Să ne iubească moderatorii de tv.
– Băi. Gata. Reformator. Re-formator, mă-nţelegi? Adică noi avem o formă, dar ne-am îngrăşat de la inactivitate, aşa că acum reintrăm în formă, deci re-intrăm, re-venim, da? Deci ne re-formăm, aşa, ca la plaştelină.
– Plastilină, nu plaştelină.
– Partidul Re-Formator Liberal.
– Şi pentru voturile tinerilor, facem nişte afişe greşite, la sanchi: Partidul Reformatator Liberal. D-astea, cu calculatoar, cu hard diskuri, gen.
– Bravo. Ăsta cu Refulator rămâne.