Acuma, că a mai trecut emoţia cu micul seism de alatăieri, să ucidem o legendă urbană pe care o ştiu pe dinafară şi o cred cu sfinţenie toţi bucureştenii.
Pe-aici, prin sud, noi ştim că marile cutremure, adică alea devastatoare, de peste 7 pe Richter, vin cam la 40-50 de ani o dată. „Păi da, c-a fost ăla de pe la 1900, după care a venit ălălaltu’ nasol de tot din 1940, când a căzut Carltonul, şi dup-aia nenorocirea din 1977, când a murit Caragiu”.
După ce expune logaritmul, tot bucureşteanul face, instinctiv, calculul: 1977 + 40, păi asta rezultă… Hai, poate c-o să fie 50 de data asta. Să ne vedem de treabă.
Legenda asta urbană cu intervalul de 40-50 de ani e falsă. Dacă intraţi pe site-ul INFP puteţi găsi lista tuturor cutremurelor produse în România… încă de pe la anul 1000, ceea ce poate provoca unele confuzii şi amuzamente (înainte de 1800, sunt doar estimări pe baza izvoarelor istorice). Dacă aveţi răbdare, puteţi să alcătuiţi lista seismelor de peste 7 grade – şi puteţi face, evident, scăderile între ani. Dacă n-aveţi răbdare, puteţi citi acest articol 🙂
Rezultă intervale aleatorii – şi chiar foarte strânse, pe alocuri. Aşadar, de la 1800 încoace:
- 1802 – 7.9 grade
- 1829 – 7.3 grade
- 1838 – 7.5 grade
- 1893 – 7.1 grade
- 1894 – 7.1 grade
- 1901 – 7.2 grade
- 1908 – 7.1 grade
- 1940 – 7.7 grade
- 1977 – 7.4 grade
- 1986 – 7.1 grade
Şi, pentru că ştiu că vă e greu să faceţi calculele, iată:
27 de ani, 9 ani, 55 de ani, 1 an, 7 ani, 7 ani, 32 de ani, 37 de ani şi 9 ani.
O încântare. Cu atât mai mare veselia cu cât de la ultimul seism de peste 7 pe Richter, cel din 1986 (pe care eu l-am trăit întins pe burtă, în mijlocul străzii, privind cum se unduiau clădirile din jur), au trecut deja 25 de ani.
Ce vreau să spun e că senzaţia aproape subconştientă că seismele din Vrancea, de care bucureştenii (şi nu doar) sunt îngroziţi, ar avea o anume periodicitate este, evident, falsă. Cel Mare poate să vină oricând.
Cu atât mai tragic mi se pare că nu există niciun soi de efort coerent de educare a populaţiei privind reacţia la un dezastru de acest gen.
Când se va produce – şi cu toţii ştim că se va produce – toată lumea se va repezi pe telefoanele mobile şi pe reţelele de internet, pentru că nimeni nu le spune oamenilor să nu sune, în astfel de situaţii, decât dacă e absolut necesar. În consecinţă, reţelele vor cădea, inevitabil – şi vor rămâne inutilizabile ore la rând. Cei care vor avea realmente nevoie de ajutor nu vor putea transmite nimănui asta.
Sute de mii de oameni disperaţi vor ieşi pe străzi, blocând şi traficul cu ocazia asta, pentru că nimeni nu le spune bucureştenilor că trebuie să lase drumurile libere şi să-şi ignore curiozitatea, măcar în primele 12 ore. Răniţii care vor fi reuşit, prin cine ştie ce miracol, să cheme o ambulanţă, nu vor putea fi ajutaţi pentru că ambulanţele vor fi încremenite în trafic.
Pe ruine se vor strânge sute de curioşi, răcnind de spaimă sau de excitare, pentru că nimeni nu le-a spus că tăcerea salvează vieţi, după un cutremur. Victimele prinse sub zidurile prăbuşite nu vor fi auzite de nimeni.
Pe ici, pe colo, vor izbucni incendii, pentru că nimeni n-a fost învăţat să oprească gazele înainte de a fugi din case. Alţii vor sângera ca proştii până la moarte, pentru că le-au căzut vaze în cap, pentru că nimeni nu le-a spus să se ascundă sub birouri în timpul seismului.
Dumnezeu cu mila – este singurul program de apărare al românului în ţara lui.
26 comentarii Adaugă comentariu
Am citit cu rabdare articolul si iaca, vezi ca da cu virgula. Mai fa odata adunarile/scaderile alea. 🙂
In rest numa’ de bine : Dumnezeu cu mila…
ok, 55, thx 🙂
Am senzatia ca grija noastra de capatai in astfel de situatii e sa reziste blocurile (acum sincer, doar n-o sa ne batem capul sa reziste Voronetul sau castelul Bran, ca sa nu mai vorbim de supravietuirea oamenilor). Nu cumva sa se strice apartamentele, proprietatea cea mai de pret a acestui neam obidit. Inclusiv marele saman al seismologiei romanesti, Gheorghe Marmureanu, e de fapt absolvent de Constructii si specialist in rezistenta cladirilor la cutremure, in niciun caz in prezicerea stiintifica a seismelor (daca asa ceva o exista). Deci cred ca putem afirma cu mana pe inima ca dupa un cutremur devastator, in Romania poate ca nu vor supravietui oamenii, dar sigur vor rezistamajoritatea garsonierelor din Balta Alba.
Da, dar suma distanțelor (alea corecte, nu cum ți-a dat ție cu virgulă) dintre cutremure (în ani) dă 184. Și dacă aduni 1 cu 8 și cu 4 = 13. Număr cu ghinion! E mâna diavolului. Băsescu e de vină! :))
Da, ala este mare specialist in cutremure! Avem exemple destule in ultimii 7 ani.
Si toata lumea va deschide televizorul pe RTV sau A3 sa se convinga. Si toti vor schimba confuzi de pe un post pe altul pentru ca banda galbena de la RTV spune ca a fost de 7,7, iar cea rosie de la A3, de 7,8.
Producatorii vor incerca disperati sa il prinda pe Marmureanu la telefon, dar liniile vor fi cazute, iar prezentatoarele vor spune din doua in doua minute „Va reamintim informatia de ultima ora. Capitala a fost lovita de un cutremur puternic”. In acelasi timp, pe ecran vor rula off-uri cu imagini de arhiva din ’77 sau clipuri trimise de telespectatorii care au fost pe faza si au filmat cum se balangane lustra din sufragerie.
In cautare de informatii cat mai adevarate vom intra pe un site de stiri, potrivit caruia seismul a avut magnitudine 7,6. Pe acelasi site, printre zecile de comentarii aparute in primele 15 minute, o sa aflam si cauza. Desigur, experimentul HARP al rusilor. Pai nu a vazut toata lumea norul ala in forma de iepure cu palarie?
Nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa fie pe Facebook sau Twitter. Dar o sa dau o tura prin update-uri sa fiu sigur ca s-a simtit in toate cartierele.
Eh, radem, glumim, ne veselim, dar sper sa nu-mi cada netul dupa cutremur.
Pentru cine a avut „ochi sa auda”, aici deja sunt clare cateva reguli. Alea din ultimile paragrafe. Inclusiv „Dumnezeu cu mila”.
Sunt sceptic in ceea ce priveste respectarea lor dar macar le avem pe astea.
Cei de la IGSU pun la dispozitie un document (cam dezlanat) intitulat „Cutremurul pe intelesul tuturor” din care, daca elimini informatii de tip „guiness book”, pot fi extrase cateva informatii folositoare. Si mai au un document care se cam reduce la „va aruncati la pamant, va acoperiti / protejati si va tineti de ceva”.
Poate nu ar fi rau ca la TV sa se prezinte „informatii utile in caz de …”. Nu cred ca ar provoca panica :). La modul in care se prezinta aproape orice eveniment ca fiind „şoc”, astea ar trece precum povestile pentru copii.
Vlad, ai un feeling de ai scris articolul asta? 🙂
Haideţi că, dincolo de pământ, se mai cutremură şi politica… Adrian Năstase fuse învitat la sfîrşitul lunii trecute, la o prelegere la Clubul Boggerilor Liberali, unde, chipurile, ar fi făcut super senzaţie… Şi eu care, în ciuda aparenţelor, încă mai credeam că la PNL predomină, totuşi, orientarea “straight”… Politically speaking, of course…
http://baricada.wordpress.com/2011/10/06/adrian-nastase-fat-boy-nasty-from-the-terror-squad-usl/
Chiar ca Dumnezeu cu mila. Intr-o capitala lovita periodic de mici cutremure, ma uimeste cata lipsa de informare exista in privinta acestor dezastre.
La acest mic cutremur am fost din pat in cadrul usii metalice in maxim 3 secunde si la 1 m departare de un „earthquake kit” improvizat de mine.
Ce e mai grav e ca daca trecem prin asa ceva, vor muri sute de mii de oameni. Cati stiu ca e bine sa ai la indemana intr-un rucsac (acel kit de care vorbeam) pentru primele 48-72 de ore urmatoarele lucruri minim necesare care te poate tine in viata:
– apa
– cateva conserve
– cutit
– LANTERNA cu baterii de rezerva
– FLUIER!!
– trusa de prim ajutor
-masti de praf
-o patura
Kitul meu e chiar un pic mai complex si am grija sa reinnoiesc perisabilele din el.
Acu’ vreo 25 ani, cand eram prin scoala primara, tin minte ca am avut un curs tinut de cineva in uniforma (poate pompier?). A fost un fel de bate saua sa priceapa iapa, ce intelegeam noi pe la 7-8 ani, cand ne preocupa mai mult recreatia si ce draguta e to’arsha noastra de 20 ani?
Intre timp, am auzit si eu pe la coada la paine ca e bine sa stai sub grinda, sa nu cobori pe scari (cu restul de locatari :P) si sa-ti pastrezi calmul (nu stiu asta cum faci, nu am primit instructiuni specifice).
Foarte buna ideea cu kit-ul de supravietuire. Am sa adopt si eu un rucsacel cu cele necesare.
problema dezastrelor naturale este ca provoaca panica in randul populatiei. panica nu poate fi stapanita in opinea mea cu o educatie propice. vlad, tot ce ai enumerat tu mai sus, sint actiuni rationale, care necesita un echilibru si o stabilitate emotionala pentru a le executa. in primele ore dupa un cutremur devastator, indiferent cat de „educat” esti, nu poti sa-ti stapanesti emotiile si reactiile declansate de „butonul” de panica . faci instinctiv lucruri pe care in mod rational stii ca nu sint ok sa le faci (daca ai invatat ca nu sint ok), insa le faci pentru ca in creierul tau deruleaza alt program, mai prioritar intr-o asemenea situatie, adica cel de panica.
panica este un mecanism de aparare si protectie al unui organism viu, el se deruleaza instinctiv, actiunile nu sint judecate rational.
mecanismul de panica (instictul de supravietuire) functioneaza dupa principiul: eu inainte de toate, sau familia mea inainte de toti! o masa de oameni care fac toti acelasi lucru in acelasi timp, declanseaza haos!
altfel s-ar pune problema daca am avea ca si japonezii zilnic sute de cutremure mai mici si foarte frecvent cutremure mai mari.
acolo oamenii se nasc, copilaresc si merg la lucru pe cutremure de 7 pe richter. japonezii (la modul general vorbind) nu reactioneaza cu panica la astfel de situatii pentru ca ei traiesc cu acest fenomen in fiecare zi. este o experienta de viata pentru fiecare japonez. iar panica nu se instaleaza decat in situatii limita, cu care oamenii nu sint obishnuiti si confruntati in mod frecvent si repetat.
este foarte greu de crezut ca poti pregati si educa la „rece” o populatie. educatia cea mai relevanta si pana la urma eficienta in asemenea situatii, este experienta anterioara cu asemenea fenomene. iar periodicitatea cutremurelor in Bucuresti nu ne ajuta la acest capitol…
Cat adevar in articol. Mai trist este ca nici nu am realizat starea deplorabila in care ne aflam noi, romanii. Si totul se trage de la educatie.
Vladi, citeste comentariul meu de mai sus. Nu este vorba despre educatie, ci despre experienta…
Ba eu cred ca e vorba de educatie pentru ca avem dovada a ceea ce s-a intimplat in Japonia, unde oamenii desi lumea lor se prabusise au actionat cum au fost educati in momentele de panica, nu cum le dicta disperarea; stiu ca unii vor comenta ca noi nu sintem japonezi si ca ei n-au simtirea romaneasca, dar asta mi se pare o justificare simplista, ideea e ca la ei de la gradinita au ore in care sint invatati cum sa reactioneze in caz de cutremur, pe cind noi n-avem nici la scolile inalte. Vom culege ce-am semanat (sau mai curind ce n-am semanat)…
Au actionat asa pentru ca sunt obisnuiti. E vorba de experienta.
ma iertati, dar eu ii dau dreptate lui fliedernacht. acu’ vreo 7-8 ani a fost un cutremuras mai zdravan. locuiam la etajul 8, era seara si s-a zgaltait cam tot. m-a prin la marginea patului, stand ca pe scaun, doar ca aveam picioarele usor flexate si nu atingeam podeaua. am vrut sa ajung in pragul usii, chiar am incercat, dar in cele cateva secunde cat a durat cutremurul nu am putut sa ma misc deloc. nici macar sa pun picioare pe podea, desi pozitia in care le tineam era incomoda. mai mult, nu am reusit sa ma misc din pozitia aia cel putin 5 minute de la incetarea oricarei zgaltaieli.
da, teoretic stiu tot (sau aproape tot) ce trebuie. dar la ce-i foloseste daca eu nu pot sa misc nici macar un muschi din cauza panicii?!
Din cate am inteles eu din ce a scris @Someone, este vorba despre ce face individul, „post”-cutremur. Adica nu este vorba despre ce faci (sau, cum spui, ce nu faci) in secundele alea care par ca nu se mai termina, ci de ce TREBUIE sa faci DUPA secundelea alea. Adica sa nu folosesti telefonul decat in caz extrem (da, aici se poate discuta despre ce inseamna „extrem”), sa opresti imediat gazul, sa nu iesi iurea pe strazi si sa blochezi traficul (astea sunt in ghidul de la IGSU), sa fii capabil sa dai un prim ajutor (vezi campania “O viaţă poate depinde de tine”).
Despre astea vorbea @Someone, nu despre cum ti se „taie picioarele”, ti se usuca gura si ti se „urca inima in gat” in secundele cutremurului – lucruri de care nu scapi decat daca esti vreun Superman … iar noi suntem, cu totii, oameni simpli.
Este adevarat, conteaza si ce faci in aceste secunde dar ca sa iti tii frica sub control si sa reactionezi corect trebuie sa ai „antrenament” (cum bine spune fliedernacht). Am vazut un mic reportaj despre cum sunt „antrenati” japonezii : este o camera mobilata care este zguduita, inauntru fiind oameni (in film erau si adulti si copii). In acest fel te deprinzi cu acel sentiment de nesiguranta pe care ti-l da podeaua care „fuge” de sub tine si, in timp, poti sa iti induci un control al emotiilor provocate.
Si mai sunt cateva idei foarte bune in ghidul IGSU cum ar fi sa controlezi daca prin asezarea lucrurilor din casa nu te poti „trezi” cu ceva in cap, care sa te lasa lat …
@Someone spunea ca de acestea nu se preocupa nimeni, masuri care, cu siguranta, daca ar fi cunoscute ar putea diminua numarul victimelor. Ca este aiurea sa se zguduie totul fara sa sa se darame casa dar sa mori „ca prostul” fiindca ti-a cazut in cap un geamantan pe care il tineai pe dulap, nu-i asa ?
Apropo de grade Richter, aceasta este o scara logaritmica asa ca sa nu ne jucam -cum spunea Alex despre RTV sau A3 Miau- pentru ca intre 0,1 si 0,2 cutremurul este de ZECE ori mai puternic.
Iar in ceea ce priveste ascunsul sub birou, dragul meu Vlad, spune-mi cum mai iesi, daca peste el cade un biblioraft sau un dulap?
Recomandarea este sa te asezi la marginea biroului, cea dinspre usa, si sa te ghemuiesti cu mainile pe cap adapostindu-te sub marginea tabliei.
In acest fel, evacuarea ta sau a mai multor oameni este mai usoara. Asa recomand elevilor la lectiile despre cutremure.
Cu respect.
„toată lumea se va repezi pe telefoanele mobile şi pe reţelele de internet” – esti dur si nedrept. Sa presupunem ca te prinde cutremurul cel mare intr-un loc departe de sotia, copiii sau parintii tai. Da, stiu, vei astepta linistit 12 ore pana sa iei legatura cu ei… Pa.
Desigur Nea Castana e mult mai cinstit sa suni si se pice dracului reteaua ca sa stim o treaba: macar n-o sa afle nici vecinul care-i treaba cu famelia lui.
Mda..
Ai mare dreptate in ce priveste nevoia de a educa ‘masele’
am citit cu nesat articolul! 🙂 m-am amuzat copios la partea calculelor! dar in ceea ce priveste educarea populatiei in cazul unui cutremur, da, ai dreptate: zero.
Fost-ati cu avionul? Vazut-ati cum capsunarii pozeaza de zor cu telefonul (nu exista poze cu nori, ei sunt primele cefalopode care s-au gandit sa importalizeze norul si aripa avionului) desi li s-a spus in limba materna sa opreasca tot ce e electronic pe perioada decolarii/aterizarii? Probabil nu pricep in romana, trebuie traducere in „jaja” si „como se dice”… Degeaba, bizonii vor ramane bizoni oricata „educatie” ar primi… pariu ca majoritatea s-ar pune pe facut poze de pus pe hi5 dupa caderea retelelor?
vlad,eu zic sa nu te arunci cu teoria privind lipsa periodicitatii.ea poate fi uneori un detaliu prea mic,si deci prea greu de observat,in comparatie cu multele evenimente de acelasi tip plasate dupa alte reguli.matematic,putem fi de acord,cutremurele pot fi evenimente foarte aleatoare,datorita modului lor de producere,a multitudinii cauzelor de generare,a imposibilitatii modelarii corecte (pt moment).daca te uiti cu alt ochi la lista cutremurelor din ultimii doua sute de ani ai sa vezi ca exista si niste argumente de care te poti agata cu analiza.eu sustin ca unele „periodicitati” interfereaza cu altele,de-aia se vad si greu.dar chiar si in seria asta de evenimente pe 200 de ani se vad niste detalii interesante. si ca sa te sperii putin am sa-ti dau numai un detaliu foarte important in ce priveste teoria mea despre periodicitate:uita-te la distanta in timp dintre cutremurele 1802-1838 (36 de ani fara 4 luni),1904-1940 (36 de ani 7 luni si 6 zile),1940-1977 (36 de ani 3 luni si 24 de zile).ar insemna ca in jurul datei de 16 martie 2013,daca nu m-am grabit prea tare la calcule,oricum,in zona aia de timp,se implinesc 36 de ani si 12 zile (la ultimele doua intervale am luat in calcul si rata de scadere a intervalului de aproape 4 luni) deci atunci s-ar putea,daca regula e atat de simpla (e?) sa avem un mare cutremur atunci.sa vedem daca timpul imi va da ceva dreptate.normal ca aici pot interveni destule variabile care sa strice putin periodicitatea,ba chiar sa amane cu decenii asemenea repetari,cum s-a mai intamplat (vezi istoricul care,apropo,contine foarte multe date gresite,petru ca lumea face copy-paste)