Poliţia monitorizează fără milă

Şeful Poliţiei Române, chestorul Liviu Popa, a ţinut să asigure cetăţenii că, în ciuda a ceea ce ar putea crede răuvoitorii, poliţia nu doarme (în timpul orelor de program) ba, chiar din contra, e deosebit de trează şi, mai ales, ştie şi controlează situaţia.

Care situaţie? Păi situaţia cu clanurile, fireşte.

Ştiţi ce face poliţia? Monitorizează, ne anunţă dl. Popa. Monitorizează, fără milă şi fără ezitare, nu mai puţin de „400 de grupări de crimă organizată”, doamnelor şi domnilor. Iar grupările, carevasăzică, nici nu mişcă-n front, ştiind că stă poliţia cu ochiul pe ele ca pe butelie.

Tot chestorul Popa zice că poliţiştii le vor oblitera, literalmente, pe alea care vor avea proasta inspiraţie de a călca pe bec.

Dixit şeful Poliţiei Române: „Aceste grupări vă asigur că nu vor rămâne piatră pe piatră, cărămidă pe cărămidă când e vorba de grupări judiciare (sic!) iar dacă sunt poliţişti implicaţi dar şi din alte zone ale funcţionarilor publici (sic! sic!) nu vom avea niciun fel de înţelegere pentru ei”.

De teama demolării, trebuie că grupările interlope s-au creştinat şi nu mai comit nici un fel de interlopării, nu? Că, altfel, aşa strict monitorizate fiind, ar fi şi distruse la prima greşeală, nu?

Dar, iată cum e viaţa, perversă cu poliţia. În timp ce clanurile stau smirnă de groaza chestorului Popa, se tulbură apele unde nici nu te-aştepţi.

În weekend, de exemplu, nu interlopi, ci membrii a două cluburi de şah, categoria super-grea, tip ceafă-parizer, s-au luat la omor în holul unui mall din Baia Mare. Aparent, doi şahişti au fost văzuţi intrând într-o sală de lectură a mall-ului, camuflată sub forma unui local cu păcănele, de cinci şahişti ai grupării rivale. Amintindu-şi de o dispută mai veche legată de eficacitatea gambitului damei prin comparaţie cu deschiderea ungară inversată, şahiştii s-au înfuriat peste măsură şi s-au luat la bătaie, ţintindu-şi prioritar, reciproc, depozitarul geniului fiecăruia: scăfârlia.

De notat că unul dintre combatanţi tocmai revenise din Franţa, unde fusese reţinut vreme de doi ani în cadrul unui amplu turneu pentru a da explicaţiile cuvenite despre propria sa tehnică a deschiderilor (de orice).

De asemenea, pentru că poliţiştii sunt aşa concentraţi cu monitorizarea, le scade dramatic acuitatea vizuală periferică, aşa cum s-a întâmplat agentului timişorean care a rămas fără pistol şi 12 cartuşe chiar noaptea trecută – la care se adaugă şi vreo 3 mii de euro, economii dintr-un salariu tăiat cu 25%.

Se presupune, desigur, că arma a fost furată de un colecţionar pasionat de opere de artă moderniste, de neînţeles pentru publicul profan – iar bănişorii, de admiratori ai arhitecturii europene schiţate pe bancnota Uniunii.

Viaţa de poliţist, plină de provocări intelectuale.

Noroc că au fost puse clanurile la respect, altfel nu ştiu ce ne făceam, însă grijă mare la cluburile de badminton, aud că acolo se practică ritualuri de o cruzime extremă faţă de fluturi – şi, de la asta, cine ştie la ce orori ne mai putem aştepta?