„Asta are 5 ani. Mai are 6 fraţi, doi colo, pe gard, uite mai e unu’ colo, mai jos pe uliţă. Sor’sa a’ mare-i în spate, îi ruşinoasă, nu s-arată. ‘Ai, fă, vină-ncoa! Alţii doi sunt pe dupe casă. Asta merge la grădinţă acuma, la şcoală poate la anu’. Eu am grijă de toţi, îi cresc, îi spăl. Mă-sa se liberează peste doi ani juma’, ta-su mai are aproape 5, da’ nu ei a omorât, să ştiţi, alţii, care a luat cu suspendare. Era la birt, s-a luat la harţă şi când a dat în ta-su a sărit şi mă-sa şi aşa a fost să fie, doar că nu ei a omorât. Acum îi aşteptăm. E greu. Aşa că-i frumoasă asta mică?”
Cristiana, 5 ani, din părinţi criminali, îmi arată toţi dinţii într-un zâmbet larg.
7 comentarii Adaugă comentariu
E trist pe de-o parte.
E remarcabil pe de alta parte.
Dar nu e neaparat specific Romaniei.
E foarte frumoasa, intr-adevar!
Daca veni vorba de astfel de cazuri… unii copii cu astfel de imense probleme isi gasesc alinarea in centrele ( putine) care au grija de ei… dar si acolo vor tremura la iarna, nu sunt bani de combustibil… merita sa cititi:
http://potisalvaoviata.ro/2015/09/sprijniti-aprovizionarea-cu-combustibil-pentru-iarna-a-asezamantului-social-sf-arhangheli/
Daca nu ei „a omorat” atunci de ce spui ca-s parinti criminali?
Poate pentru că „mă-sa se liberează peste doi ani juma’, ta-su mai are aproape 5”?
Un zâmbet criminal… Un sens figurat care in situaţia de faţă îţi dă fiori. La propriu. Viaţă…
Exista in Romania institutia echivalenta cu „foster home/parents”?