Școala online… pentru câți elevi?

Ce a început în martie ca o vacanță neașteptată pentru elevi s-a transformat repede într-un coșmar de organizare a sistemului educațional.

Pe de-o parte, e de înțeles că Guvernul ezită să retrimită copiii la școală, în condițiile în care pandemia e în plină expansiune. Nimeni nu-și poate asuma îmbolnăvirea și transformarea lor în vectori de contagiune în interiorul familiilor.

Pe de altă parte, cât timp mai poate irosi școala în așteptarea unei reveniri incerte, dacă nu de-a binelea imposibile, la situația de dinaintea pandemiei?

Adevărul este că acest an școlar s-a încheiat pentru că trebuia cumva să fie închis și nimeni n-a știut cum să facă altfel – “pur şi simplu a fost o pomană. Nu puteai să laşi corigenţi… sunt elevi care n-au făcut o oră şi nu puteai să-i laşi corigenţi”, spune un profesor citat de Adevărul.

Nereformată, blocată în proceduri de predare osificate și într-o programă inadecvată cerințelor societății moderne, școala românească s-a trezit deodată îmbrâncită în cea mai gravă criză din ultimul secol. Dar sunt oportunități uriașe în această criză, și cred că ar trebui să ne concentrăm acum pe lucrurile pozitive, pe ideile și deciziile care ar putea moderniza și eficientiza acum sistemul nostru educațional.

L-am ascultat nu demult pe fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, vorbind despre oportunitatea extraordinară pe care o avem acum de a digitaliza educația în moduri care să fie cu adevărat utile elevilor și profesorilor.

Digitalizarea nu înseamnă scanarea manualelor și urcarea lor ca pdf-uri pe internet, așa încă mai cred unii dintre diriguitorii învățământului nostru. “Viitorul este al unui învățământ hibrid, blended learning, în care o parte din lecții sunt față în față iar o altă parte sunt online. El se potrivește mult mai bine pe mintea generației digitale, întrucât interacționează tot timpul cu internetul, care este un sistem multimedia, adică o combinație de text, audio, video, și se obișnuiește să primească informația în acest fel, multimedia. Ai de câștigat (ca elev, n.m.) dacă ți se oferă o lecție multimedia, mai degrabă decât unimedia, adică stă dom’ profesor și-ți predă la clasă” – spune prof. Mircea Miclea. “Dacă nu facem acum pasul, din nou am pierdut o oportunitate de a ne moderniza sistemul de învățământ”, subliniază dl. Miclea.

Iar schimbarea e chiar mai simplu de inițiat decât ați putea crede. Unele lucruri pot fi făcute repede și sunt la mintea cocoșului.

Imaginați-vă, de pildă, că cei mai buni profesori din România, fiecare pentru materia lui, ar înregistra video lecții, iar aceste înregistrări ar fi apoi urcate pe o platformă unde orice elev ar avea acces. Elevii ar putea vedea lecția respectivă ori de câte ori au nevoie ca să înțeleagă, nu ca la clasă, unde dacă ai pierdut un detaliu important, de cele mai multe ori pierdut rămâne.

Mai mult, prof. Miclea propune ca aceeași lecție să fie disponibilă în variantă “remedială”, pentru elevii care au dificultăți de a înțelege, iar alta “de excelență”, pentru elevii care au capacitatea performanței la materia respectivă. Iar de aici se deschid o sumedenie de posibilități care duc, în principiu, către ceea ce ar trebui să fie obiectivul principal al școlii noastre: educație particularizată, eficientă, adaptată necesităților și capabilităților fiecăruia, cu scopul de a produce, la finalul celor 12 ani, tineri mult mai bine pregătiți pentru provocările societății actuale.

Evident, o schimbare trebuie făcută, pentru că școala va reîncepe în septembrie cu o componentă semnificativă de cursuri online. Toată lumea știe că altă variantă nu e, și însuși președintele Iohannis a spus asta recent – “școala sigur nu va începe în condiții normale. Ar fi foarte complicat să avem numai școala online, și atunci ne îndreptăm spre un scenariu mixt în funcție de condițiile locale”.

Pentru ca partea de școală online să fie eficientă, e nevoie de mai multe condiții.

Trebuie pus la punct un mod nou de predare, adaptat mediului. Am văzut că idei ar fi, doar voință să mai existe. Poate că nu toți dascălii se vor putea adapta sau vor dori să se adapteze, dar sistemul întreg e obligat să se modernizeze.

Trebuie definite și aplicate proceduri noi – ce mai înseamnă “prezență” când jumătate din elevi sunt, fizic, în clasă, iar cealaltă jumătate se află la distanță, cu scuza la îndemână a “căderii semnalului”?

Și, în fine, trebuie asigurată baza tehnică necesară, atât hardware-ul propriu-zis (laptop, tabletă etc.) cât și conexiunea de date. În privința conexiunii, România stă excelent, cu teritoriul aproape integral acoperit de semnal 4G, doar că, pe mulți, asta nu-i ajută cu nimic. România este în continuare o țară cu milioane de oameni care trăiesc în sărăcie. 40% dintre elevii români nu au acasă laptop sau smartphone, arată un studiu citat de Vodafone, iar 30% dintre elevi nu au acces la internet, în condițiile în care pentru asta ai nevoie atât de echipament, cât și de plata unui abonament.

În aceste condiții, trebuie să ne întrebăm ce poate însemna, totuși, “educație digitală” pentru 1 din 3 copii din această țară?

Dar încercați să vedeți și în spatele acestei medii, pentru că acolo găsiți o discrepanță uriașă și foarte dureroasă între urban și rural.

Doar pentru că s-au născut la țară, sute de mii de copii din România pornesc în viață cu șansa a doua, iar pandemia a agravat acest handicap: până acum, ei aveau parte de educație de calitate mai proastă; din martie, mulți dintre ei nu mai au acces la educație deloc.

În 10-15 ani, acești copii care acum nu merg la școală pentru că nu au cum și cu ce să ajungă la școală (n-au tabletă/internet) vor deveni, și ei, societatea noastră: tineri crescuți în sărăcie, fără acces la educație, frustrați și, probabil, din ce în ce mai furioși. Cum arată viitorul României, în aceste condiții?

Pe o notă pozitivă, să observăm că statul are, totuși, un plan de achiziție și distribuire în mediile defavorizate a 250.000 de tablete, cu tot cu conexiune la internet. Demersul face parte din programul “Școala de acasă” și trebuie salutat cu inima deschisă, cum altfel? Doar că… aici intervin procedurile legale care vor întârzia enorm programul. Licitația pentru achiziționarea acestor echipamente e programată pentru luna septembrie – adică tot atunci când va reîncepe, cum s-o putea, anul școlar. Dacă totul merge ceas, dispozitivele ar putea ajunge la copiii care au nevoie de ele cândva… anul viitor, dar experiența ne arată că minuni de acest fel nu se-ntâmplă prea des.

Și până atunci? Ce facem cu cei 250.000 de copii care, după cum declara ministrul Educației, Monica Anisie, nu au acces la tehnologie?

Aici intervenim noi, cei preocupați de viitorul societății în care vom trăi.

Putem contribui, fiecare, la rezolvarea măcar a unei părți din această problemă.

Fundația Vodafone anunță că va dubla orice donație făcută în proiectul “Împreună nu lăsăm niciun elev în urmă” și, astfel, va asigura tablete și conexiune gratis la internet acelor elevi din zonele unde școala s-a oprit cu totul atunci când, pentru alții, s-a mutat online.

“Acest proiect presupune și extinderea resurselor oferite de programul Școala din valiză prin realizarea de masterclasses specifice pentru toți elevii, acces la o bibliotecă digitală și programe de îndrumare”, mai anunță Fundația Vodafone.

Donațiile pot fi făcute, simplu, direct pe site-ul proiectului (click aici), fie în sumă fixă (2, 5 sau 10 euro), fie într-un cuantum pe care-l stabilește donatorul.

Poate că nu pare mult, dar solidaritatea comunităților face minuni când vine vorba de schimbat destine și de construit un viitor mai bun. Iar apelul meu e să faceți un mic efort de solidaritate printr-o donație pentru educația copiilor defavorizați din România.

Acest articol este sponsorizat de Vodafone România.

18 comentarii Adaugă comentariu

  1. Daca as fi elev din nou, mi-ar plăcea sa merg intr-o clasa fizica, nu virtuală. Mi-ar plăcea sa ma pot juca din nou in parul colegei din fata mea, sa pot face mici glume cu colegii la pauza, etc.

    Apropo Vlad, daca s-ar monitoriza utilizarea acelor tablete, sunt curios ce procent din durata totala a utilizării va fi direcționat catre studiu. Oare nu vor fi mai usor distrati copiii catre un porn, un social media sau alte kkturi online?

    In Romania imaginea școlii a fost degradata cu ajutorul unor nemernici de “profesori”, sictiriti de viața si cu o nesimțire maxima fata de cei pentru care ar fi trebuit sa fie mentori, nu călăi. Am avut cu toții astfel de specimene.
    Din perioada de liceu (sfârșitul anilor ‘90 din Ro), imi amintesc cu plăcere doar 4 profesori de la care ascultam cu mare drag lecțiile predate (nu doar materiile din curicula, ci si lecții de viața prezentate prin diverse povestiri si sfaturi). Ceilalți, niște nemernici indolenți.

    Mi-l amintesc cu tristete pe “ăla de mate”, care intra pe usa, spunea “buna ziua”, si începea sa scrie pe tabla continuarea de data trecuta. Un tâmpit! Ah, eram si clasa cu matematica intensiv, in cadrul unui “liceu foarte bun”, insa omul se purta de parca noi nu trebuia sa intelegem prea mult din simbolurile pe care le tot înșira el pe tabla, rând dupa rând.

    Așadar, consider ca nu tableta este soluția, ci mai degrabă găsirea unor mentori energici, care sa insufle anumite principii sănătoase in copii. Bineînțeles, acest lucru se poate face in mare parte doar fata in fata (mai ales in anii de formare inițială a copilului). Probabil ca multi vor spune “dom’le, eu învăț super bine de pe coursera si udemy”, insa nu cred ca in anii de formare de baza se poate aplica aceasta metoda.

    Imi este teama ca acest program “tableta pentru toti”, sa nu fie cumva un nou eșec precum “laptele si cornul”. Bani aruncați pe fereastra si niște contracte grăsuțe distribuite unor amici.

    Thumb up 1
    • Aurel, lumea s-a schimbat. Ideea prof. Miclea mi se pare corecta. Oricum scoala romaneasca trebuie profund reformata si adusa in prezent. De zeci de ani nu produce decat din ce in ce mai multi analfabeti functionali. Ceva trebuie facut.

    • @Vlad: absolut de acord. Nu am spus ca metoda veche de predare, cu “vărsarea” de conținut le tabla, ar fi utila pentru ameliorarea situației. Din contra, daca la o ora de 50 de minute un prof de mate ar purta un dialog deschis cu copiii, macar 15 minute, prin care sa le explice chestii practice din viața de zi cu zi (unde materia respectiva le-ar fi de folos), toată lumea ar ieși mult mai câștigată! Ideea e sa se renunțe la “trebuie predata materia”. Nu prietene, nu poti preda toată materia, pentru ca doar 3 din 30 de copii inteleg si pot tine ritmul. Prefer jumătate din materie predata într-un semestru, insa asimilata de catre o majoritate.

      Thumb up 0
  2. pluralsight.com

    Si cu copiii cine sta acasa?

    Thumb up 0
    • Eu asta cu copiii care n-au cu cine sta acasa n-o prea inteleg. Parintii mei lucrau zi de zi până la 17 sau mai târziu, asa ca, după ce am implinit 8 ani, am stat singur acasa in mod uzual. Aveam o cheie cu un șiret lung, pe care o tineam pe după gât, si-mi vedeam de viata, joaca, lectii, citit. Ma duceam si ma intorceam singur si de la scoala – e adevarat ca era o scoala de cartier, foarte aproape. Dar, una peste alta, N-a iesit prea rau până la urmă.

    • Pai pe sistemu asta – sa invete tot din cartile din care ai invatat tu ca uite, ai iesit foarte bine, nu?

      Thumb up 0
    • Eu mai degraba am citit mult, cu invatatul nu prea ma omoram :))

    • Cand erai tu mic, circulau carutele cu caluti mari si frumosi in Bucuresti :)))

      Thumb up 0
    • Eu am stat singur acasă de la 5 ani atunci când aveam boli contagioase ale copilăriei.
      Apoi în vacante.
      Cu cine își lasă copiii trei luni în vacanta de vara, doua săptămâni în cea de primăvara și trei săptămâni în cea de iarna, sa ii lase și din cauza pandemiei. Nu îmi vine sa cred ca parintii au concediul anual de 17 săptămâni.

      Thumb up 0
    • Buna ziua Vlad,
      Nu inteleg ce nu intelegi atunci cand spui ‘Eu asta cu copiii care n-au cu cine sta acasa n-o prea inteleg’. Se cunoaste cu tu personal nu ai copii.
      Te citez tot pe tine: ‘lumea s-a schimbat’!
      A – Tu (ca si mine) ai mers la scoala cu cheia de gat. Iti mai amintesti cand s-a schimbat asta in Romania? Poate nu-ti mai amintesti, sau poate erai plecat cu bursele pentru jurnalism si nu ai inteles schimbarea! In anii ’92-’95 s-au inchis masiv fabricile comuniste (in special din cauza ca nu aveam manageri, directorii de pe vremea aceea asteptau sa li se spuna ‘de sus’ ce sa faca). Angajatii de 45-50 de ani au fost pensionati. Dar ca puteai sa faci cu cei de 30-40 de ani? S-au infiintat o gramada de firme de paza si protectie (Securistii care nu mai aveau obiectul muncii trebuiau si ei sa ‘manance o paine alba’, au devenit patroni), dar ce sa protejezi? Au inceput sa apara in presa tot feelul de informatiidespre copii ‘ci cheia de gat’ rapiti in drum spre scoala (sau in drum spre casa), si uite asa a aparut nevoia de a angaja firme de paza si protectie la scoli… Nu stiu cat a fost real si cat zvon de presa in acele rapiri de copii, dar in zilele noastre nu cred ca se mai ndoieste cineva de NECESITATEA firmelor de paza si protectie in scoli (vezi cazul Melencu – Maceseanu).
      B – Singur spui ca nu te omorai cu invatatul, dar ai citit foarte mult.
      In conditiile de atunci, daca nu te omorai cu invatatura, ce altceva puteai sa faci? TV – doar seara, internet inca nu se inventase…
      Acum sunt pe cablul TV 6 – 10 programe doar cu desene animate. Iar daca le pui la dispozitie copiilor laptop (sau tableta) si conexiune la internet, cu varietatea de jocuri online (nu mai pomenesc de site-urile pt adulti), ne putem da usor seama de ce acum trebuiesc supravegheati copii.

      Thumb up 0
    • D-aia nu mai sunt copiii lasati singuri, ptr ca trebuie angajati somerii ca paznici de catre securistii care au luat fabricile falimentare ale comunismului? Prea conspirationist, scuze.

    • @Vlad,
      Eu am scris la trecut, pt perioada 1992 – 1995.
      Dupa disparitia Alexandrei, a fost publicata si o statistica, aproape 450 de copii si adolescenti ‘disparuti’ in Romania (sau din Romania), numai in anul 2018.
      Iar copiii trebuiesc supravegheati din cauza ‘tentatiilor’ actuale, nu din cauza ‘conspirationismului’ meu. Tentatii la care se adauga faptul ca in mobilierul modern de sufragerie nu ai exista ‘biblioteca’. Ci’ca acum poti sa citesti e-Books daca chiar vrei!

      Thumb up 0
  3. Miclea are dreptate dar sistemul politizat si incompetent din minister/inspectoral nu o sa rezolve problema, ca de obicei. Sa dau un exemplu: manualele de engleza de gimnaziu sunt unele tiparite la Cambridge University Press. Editiile lor se updateaza la CUP la cca 12, max 18 luni – tinandu-se seama de feedback-ul permanent al profesorilor carora li se adreseaza (e mai complicat decat atat pentru ca sunt mai multe echipe care scot carti si doar unele devin manuale). In Romania daca ministerul aproba o editie cum ca e in conformitate cu programa romaneasca, considera ca si-a facut treaba pe 10 ani. Dupa maximum doi ani nu se mai gasesc editiile alea vechi (nici in librarii nici pe Amazon) – aprobate de incetul minister roman – pentru ca aia au tiparit altele. Si nu mai gasesti nicaieri cartiile alea – doar ministerul si inspectoratul nu stiu, sau nu-i intereseaza. La fiica-mea a existat situatia asta si am mai gasit 10 bucati din editia agreata de romani in… Australia!
    Sau alt exemplu: la admiterea de anul asta, la recorectarea unei lucrari de matematica al copilului unor prieteni, nu s-au trimis toate paginile (pentru ca se recorecteaza dupa scanare, nu dupa foi fizice). Si nota a fost scazuta din greseala dubla atat a secretarei cat si a corectorului secundar, iar copilul a primit o nota mai mica (desi pe prima pagina se trec si deci se pot verifica cate pagini au foat predate de elev). Iata cum unui copil i s-a refuzat un liceu mai bun dintr-o greseala administrativa a unor oameni care pentru asta sunt platiti. Credeti ca va plati cineva? Nu, va asigur.
    “Reforma” , desi urasc cuvantul asta, nu se face fara depolitizare si profesionalizare – asta inseamna control politic – out. Crezi tu ca se intampla asa ceva in Romania!? Pai asta e ratiunea de a fi a gastilor de la furat.
    Despre schimbarea frontend-ului reprezentat de profesori, sunt sceptic. Chiar si la marile licee din bucuresti, exista o lene de nezdruncinat a unora dintre profesori. Stiu o profesoara de materie importanta care nu a intrat deloc sa faca online, desi sunt convins ca stie cum.
    In concluzie scoala trebuie depolitizata si dat voie scolilor sa-si gandeasca propriile examene de admitere, sa poata plati si sanctiona profesorii dupa rezultate, curricula lasata la indemana lor intr-o masura mult mai mare, nu ca acum cand de fapt exista doar standarde de predare diferite, nu si “trunchi comun plus curriculum diferentiat”. Sintagma e de fapt doar o pacaleala semantica. “Diferentiat” se refera doar diferentierea fata de trunchiul comun…de ce?! Pentru ca exista o standardizare stupida a examenelor de final. Thank God ca un fost ministru s-a gandit sa introduca camere si microfoane.
    Sistemele englez, american sau german sunt diferite si mult mai orientate catre elev si viitorul lui de cetatean.
    Ma rog, discutia e prea complicata pentru cateva randuri.
    Overall, nu va faceti sperante, scoala va esua din nou.

    Thumb up 0
    • Asa este, sistemul este victima idiocratiei si a numirilor poltice la toate nivelurile. Dar societatea s-a schimbat, a progresat mai repede ca statul. Progresul va veni, chiar daca nu imediat. Sunt optimist.

    • @Gabi
      Ca școala să eșueze trebuie ca mai întâi să-și revină, ceea ce este de neimaginat momentan.
      O reformă în educație nu se va putea face prea curând.
      Este nevoie de cel puțin două cicluri legislative în care să se facă reforme legislative și administrative însoțite de o reformă constituțională.
      Există însă o speranță ca școala online să creeze o deschidere către alte “resurse”.
      Sunt deja accesibile cursuri online la universități din occident.
      Cei care vor dori să învețe o vor face probabil mai bine de acum înainte, iar cei care fac școala doar pentru a cumpăra note nu mai pot fi “contaminați” cu inteligența celor silitori.

      Thumb up 0
  4. Vlad , scoala in mare parte in state este mai mult bazata pe studiu individual. Vine profesorul iti da niste directii , iti explica cam ce ar trebuii sa intelegi si du-te dica! La facultate (Poli bucuresti) se cam intampla la fel si din cate am inteles si la alte univerisitati. Copii aia saraci pe care ii tot scoatem la inaintare de fiecare data cand ceva nu merge bine isi cam stiu poezia si ce trebuie sa faca, cu sau fara deviceuri legate la internet. In mediul rural unde daca ai 20 de elevi din toate clasele e bine poti sa mai mergi la scoala. Se pune atat de mult accent pe distantare sociala incat se uita la in comunitatiile retrase , distantarea sociala oricum se petrece. Iar in cazul asta scoala online devine mai mult o problema decat solutie. Sigur sunt complet deacord cu suport informatic pentru diferite aplicatii. Dar sa nu devina insasi asta o problema

    Thumb up 0
    • Sigur ca e important si propriul interes cand vine vorba de educatie. Mai sunt si loaze. Dar daca, pur si simplu, nu mai are acces la scoala, nu-l poti invinovati dup-aia ca n-a invatat nimic.

  5. “Elevi ar putea vedea”
    Auch :)

    Thumb up 0