Aparent, retragerea rușilor din Kherson s-a transformat într-o goană panicată spre cele doar câteva puncte de trecere peste Nipru, pe care, de altfel, ucrainenii le pisează cu artileria.
For every meter of our land – fire! pic.twitter.com/0M0dP0uYR9
— Defense of Ukraine (@DefenceU) November 10, 2022
Se estimează că pierderile se vor ridica la mii sau zeci de mii de soldați – morți, răniți, prizonieri. Pe malul Niprului sunt întrunite toate condițiile pentru un masacru, ai cărui responsabili moral sunt interlopii politici din Kremlin, în frunte cu șeful bandei, Vladimir Putin.
De ce-or fi anunțat Șoigu și Surovikin retragerea la tv, se întreabă toată lumea.
Cât de cringe e sceneta asta, mamă-mamă https://t.co/bTQtkK5fDO
— Vlad Petreanu (@Petreanu) November 9, 2022
Pentru că militarii ruși sunt condiționați politic. Nu puteau organiza o retragere ordonată, coerentă, dintr-un oraș pe care nu mai departe de acum 6 săptămâni Putin îl declara anexat și „Rusia pentru totdeauna”. Retragerea trebuia justificată, cumva, public, prin urmărirea unor țeluri înalte („protejarea vieții soldaților și civililor”) ca să fie mascate în primul rând costurile politice ale unei înfrângeri militare pentru dictatorul rus. De aceea înfrângerea în Bătălia Kiyvului a fost „un gest de bunăvoință” și dezastrul militar din Kharkiv „o retragere pentru întărirea trupelor din Donbas”. Autoritarismul impus de Putin în Rusia presupune infailibilitatea liderului, cu orice cost – inclusiv cu prețul distrugerii societății, economiei, armatei și prestigiului Rusiei.
Putin, care a pozat două decenii la rând – cu mult succes – în mare strateg, reușind să aburească destui proști prin lumea asta (inclusiv la noi) se dovedește a fi doar un impostor distructiv, care n-a reușit să estimeze corect efectele corupției (pe care el însuși o întreține) asupra propriei armate, a strângerii de informații despre inamic, a evaluării precise a răspunsului occidental la propria-i aventură agresivă.
****
Urmăresc cu un oarecare amuzament haosul declanșat de Elon Musk la Twitter. O rețea socială care n-a prins prea bine în România, dar care, pentru mine, cel puțin, este – sau era – una dintre cele mai bune metode să strâng rapid informații despre evenimente în desfășurare în toată lumea. Musk a cumpărat rețeaua cu 44 de miliarde de dolari iar prima lui decizie a fost să ofere oricui, pe bani (8 dolari/lună) așa-numita „bifă albastră”, adică certificatul de autenticitate al unui cont, care era acordat până acum prin verificare atentă doar celor îndreptățiți. A urmat, evident, un haloimăs total, în care nenumărate conturi-parodie care pretind că-s conturi oficiale ale unor companii sau personalități și-au cumpărat bifă albastră și au început să posteze mesaje comise, scandaloase sau controversate, aparent în numele celor pe care-i imită. Mari companii dau acum dezmințiri în stânga și-n dreapta și, cel mai grav, marii advertiseri își pun pe hold campaniile pe Twitter. Modelul de business imaginat de Musk pare a duce, cel puțin deocamdată, la o prăbușire a încasărilor, și așa insuficiente, și nu la o creștere a lor. Un meltdown live – de urmărit.
****
La București, ANRE a amendat cu sute de mii de lei mai mulți furnizori de energie pentru că „au emis cu întârziere sau nu au emis facturi de energie electrică după fiecare perioadă de facturare”. Sigur că întârzierile în trimiterea facturilor – pe care cu toții le-am constatat anul ăsta – sunt teribil de enervante și au încurcat deja bugetul multor familii din țara asta, dar o asemenea ipocrizie a statului nu poate trece nesancționată. Anul acesta, prin diverse ordine și hotărâri, statul a schimbat regulile și criteriile de facturare de 14 (paisprezece) ori. Unele dintre schimbări au trebuit să fie aplicate chiar în ziua în care s-au publicat în Monitorul Oficial ordinele respective. Furnizorilor și distribuitorilor de energie avem multe să le reproșăm, dar nu și că ar fi vina lor pentru întârzierile în facturare, din moment ce guvernul e cel care a schimbat regulile jocului de atâtea ori chiar în timpul jocului.
Populism, populism, dar până când?
Când îi auziți că se indignează, ipocrit, politicienii de la putere pe subiectul prețurilor la energie, nu vă duceți pe fentă: subiectul adevărat este absența investițiilor naționale atât inițiate, cât și finalizate, în producția de energie – de zeci de ani. Amenzile, plafonările, declarațiile și lamentațiile sunt doar ceață ca să ascundă dezastrul din domeniu, provocat de mediocritatea și demagogia clasei noastre politice.
6 comentarii Adaugă comentariu
Legat de energie – fenta reala e ca statul castiga in nestire din nesimtirea preturilor actuale. Absolut toate companiile de (f)utilitati detinute de stat au raportat profituri istorice, de n-a vazut neam de neamul lor, profituri din care statul da inapoi doar o foarte mica parte, cu multa marinimie, „pentru protectie sociala”.
În Ucraina operațiunea specială de trei zile s-a dovedit a fi mai degrabă una teroristă decât militară. Putin a coordonat o distrugere haotică cu scopul de a impresiona occidentul crezând că își va putea impune regulile prin anexarea de teritorii. In final a reușit doar să irosească într-un mod cât se poate de neglijent resurse umane și militare distrugând mitul armatei roșii. După ce a pus în alertă toată planeta inclusiv populația federației Ruse ieșirea din această situație a devenit o problemă insurmontabilă.
Elon Musk a reușit să intre în Twitter la fel ca Putin în Ucraina. Diferența e că Elon Musk are șanse de a reuși în final să și salveze investiția. Cu ocazia unor astfel evenimente ar trebui să ne așteptăm și la niste reglementări coerente pentru cei care administrează rețelele sociale.
Piața energiei din Romania pare că se îndreaptă cu hotărâre spre colaps. Nu pot înțelege cum pretind guvernanții că au găsit soluții de reglementare dacă un consumator casnic care depășește un consum de 255 kw/luna ajunge sa plătească tariful de consumator industrial de 1,3 lei/kwh. Reglementarea prețului unic la producător la 450 lei/Mwh cu OPCOM singurul client și revânzător către distribuitori pare să fie echivalentul unei naționalizări dar este in fapt o politică de cartel (OPCOM devine furnizor unic) care va menține prețul ridicat la peste 200% față de prețul mediu din 2020 pe timp de 2 ani și desființează practic contractele cu furnizorii (producători) obligând consumatorii să facă achiziția de la distribuitor la preț fix. În condițiile în care piața nu mai este liberă ANRE trebuie desființată. În plus apare o noua problema și pentru prosumatori care vor fi cei mai dezavantajați. Sunt foarte multe consecințe negative ale ordonanței de azi, dar esența e că sub aparențele unei protecții pentru consumatori se ascunde una dintre cele mai mari țepe din 1989 până în prezent cu impact direct în buzunarul fiecărui cetățean.
Cei care se duc pe fentă nu citesc blogul tău sau altele din zona asta
Ăia se uită la tv la posturile furajate din fondul de propagandă primit de partide de la bugetul statului
E fără șansă țara, gata. I-a ieșit lui Iohannis
Buna ziua Vlad,
Citez: „subiectul adevărat este absența investițiilor naționale atât inițiate, cât și finalizate, în producția de energie – de zeci de ani.”
In afara de pensii si salarii nesimtite, in ce altceva s-a investit in ultimii 33 de ani?
În parandărături.
Referitor la Twitter. În ruptul capului nu-i pot înțelege pe angajați. A venit un oarecare, a cumpărat compania și, din ce se vede acum, pare decis s-o pună pe butuci: investiții alandala, demiteri fără noimă, liber la făcut și spus orice etc. Atunci de ce mama dracilor bălțați nu pleacă toți oamenii ăia, își deschid o companie nouă căreia să-i zică Chirp sau ceva pe acolo, și să continue afacerea fostei Twitter? Și atunci lumea va migra în mod natural către Chirp ăsta, iar cel care a cumpărat Twitter și l-a îngropat adânc sub beton armat va rămâne cu buzele umflate (și cu o mică pierdere de vreo 40 de miliarde de dolari). Cine vrea noul Twitter rămâne la Twitter, cât o mai funcționa, cine vrea vechiul Twitter vine la noua companie, Chirp ăsta al meu, și-și continuă viața liniștit.