Un secret al economiei germane, accesibil și românilor

„Care sunt secretele economiei germane – și ar trebui să le furăm?” – iată titlul unui episod Freakonomics care merită ascultat cu atenție, ca să înțelegem măcar începutul explicației pentru succesul economic al nemților.

Secretele nu sunt chiar așa de complicate, ba chiar destul de nesecrete, dar felul în care sunt interconectate face replicarea lor dificilă în altă economie. Nu vă dau toate cheile podcastului, că merită să le descoperiți singuri, dar spun doar atât: imaginați-vă, de pildă, că sindicatele din România ar alege, în pragul următoarei crize economice, să sprijine activ măsurile de reducere a salariilor angajaților, cu gândul nu la pierderile imediate, ci la anii de relansare de după trecerea crizei. Sau imaginați-vă că guvernul nostru, îngrijorat de stagnarea economică, ar declanșa un amplu program de reforme bazate pe reducerea asistenței sociale pentru săraci, pe simplificarea procedurilor de concediere și pe încurajarea creăriii de slujbe nesindicalizate, plătite cu salariul minim – toate astea pentru a reporni motorul prosperității.

Imposibil, nu?

Poate că da, dar alte particularități nemțești pot fi adoptate și de noi – ba chiar se și întâmplă, pe ici, pe colo: e vorba de sistemul uceniciei, care preia tineri încă din școală și-i pregătește atât pentru o slujbă anume, cât pentru lucrul într-o industrie anume (studenții-ucenici învațâ câteva zile pe săptămână la o școală vocațională și fac practică alte câteva zile la o companie din domeniul respectiv; școala aceasta durează între 24-42 d eluni, în funcție de complexitatea calificării). În România, acesta ar fi „învățământul dual”, cu unele diferențe. Anual, jumătate de milion de tineri germani primesc o calificare ce le pune în valoarea abilitățile și se alătură forței naționale de muncă prin acest sistem. Ucenicia conferă prestigiu în Germania, iar rezultatele se văd în altă caracterisică a economiei germane: în ciuda a ceea ce am putea crede, coloana vertebrală economică a națiunii nu este reprezentată de cei câțiva giganți industriali de care a auzit toată lumea ci de zecile de mii de firme mici și mijlocii, răspândite pe tot teritoriul, care se străduiesc și adesea și reușesc, cu ajutorul personalului calificat și mândru de profesia aleasă, să fie lideri mondiali de calitate și fiabilitate în tot soiul de nișe neinteresante (de exemplu, componente pentru încărcătoare de telefon, echipamente de sortare a peștelui oceanic șamd).

Perfecționează sistemul uceniciei câteva sute de ani la rând, încă din perioada medievală, și obții în final calitate germană.

Am făcut toată această introducere ca să vă atrag atenția asupra programului nemțesc Duales Studium, creat de Lidl, care este deschis și tinerilor din România, și care este ceva mai mult decât un sistem de ucenicie clasică, în sensul în care se adresează mai degrabă elitelor, vârfurilor, celor care țintesc sus și plănuiesc cariere de top. În cadrul acestui program, participanții sunt salarizați și sunt școlarizați încă din studenție pentru poziții de management în cadrul unei rețele retail internaționale.

Important: termenul de înscriere pentru Duales Studium este 28 februarie (primul pas este trimiterea unei scrisori de intenție la adresa de email recrutare@lidl.ro) anul acesta.

În martie urmează selecția finală, așa că dacă știți pe cineva despre care credeți că ar putea fi interesat de o carieră în management de vânzări, și care s-ar potrivi pentru Duales Studium, dați-i de veste, că ar putea fi șansa vieții lui. După părerea mea, este un programgrozav, care-ți deschide o sumedenie de oportunități de carieră foarte devreme în viață.

În fine, vă las aici și un link către podcastul Freakonomics despre care vorbeam la început, poate vreți să mai aflați câte ceva despre motorul economic al Europei.