Shit happens, ardeleneşte

Cu Crivăţ, prin oraş. 3 grade. Crivăţ e bărbat, nu poartă nici şapcă, nici căciulă – se luptă cu natura. După vreo două ore, natura câştigă teren.

– Mi-a îngheţat capu’.
– Pune-ţi o şapcă.
– Nu port nici pe viscol.
– Păi nu mai e mult. O să răceşti.
– Păţăşti.

„Păţăşti” este varianta ardelenească a karmei neîndurătoare – în varii situaţii.

A doua zi:

– Mă, îmi pare rău că m-am îmbătat.
– Nu mi s-a părut.
– Ba da, vorbeam mult, aşa fac.
– Eh, n-a fost chiar aşa rău.
– Mda, păţăşti.

La plecare, mă prinde scriind textul. Mă ţine de vorbă, mă face să râd.

– Mă, pentru că nu mă laşi să scriu, mai dă-mi un exemplu cu „păţăşti”.
– Un exemplu? Ce exemplu, orice e „păţăşti”.

Dovadă – reţeaua cade, pierd textul. Se amuză de suferinţa mea:

– Vezi? Păţăşti.