Să recunoaştem că atunci când o femeie îţi promite destăinuirea celui mai mare secret al ei, te-ai aştepta să fie ceva legat de vreo diplomă de contorsionistă (da, ştiu, bărbaţii sunt nişte porci sexişti). Când o cheamă şi Geta, parcă e şi mai incitant. Doar că secretul Getei e o vopsea, şi încă una de păr – de unde probabil că vine şi vorba „a umbla cu cioara vopsită”. Ä‚sta e marele ei secret al vieţii ei? Un şampon? Cine ar putea supravieţui unei asemenea plictiseli fără o lobotomie profilactică?
De unde vine strania populaţie a reclamelor tv? Ce abuzuri or fi suferit în copilărie copy-writer-ii care au inventat aceste personaje?
L-aţi văzut pe tipul care vrea să şteargă o bicicletă ruginită cu propria lui cămaşă? Cine ar vrea să facă aşa ceva în afara ospiciului? Şi eu ar trebui să cred că-i un tip normal la cap, ba chiar să cumpăr ce-mi vinde el?
Sau… fetelor, voi ştiţi că mamele de băieţi sunt nişte scorpii viclene, dar că ar putea fi într-atât de zurlii încât să vină cu balsamul de rufe la spectacolul fiului dansator n-aţi fi bănuit, nu? Adică, să fim serioşi (dacă putem), cât de înspăimântător e să-ţi scoată vecina de rând un bidon cu Persil de sub scaun în timp ce fie-su ţopăie pe scenă? Iar tu, cât de năucă să fii ca să-l mai şi cumperi?
Dar şi taţii… mai dobitoc ca ăla care stă ca viermele în faţa uşii fiică-sii cu o cafea, în timp ce băgăul o rezolvă pe aia mică înăuntru n-am văzut… Şi ăla, maţe-fripte, coate-goale, îi mai face şi cu ochiul, nu? Păi să nu-i crapi capul? Şi, în loc de această retribuţie binemeritată, ce rezultă? Cumpără Jacobs şi o să-nduri orice, nu?
Las’că nici cu fetele nu mi-e ruşine – păi la taţi atât de debili, ce probleme să aibă şi ele, altele decât albirea dinţilor abia înainte de măritiş? „Mă va cere în căsătorie în 14 zile şi dantura mea trebuie să fie perfectă!” Păi poate dacă n-ai mai balota atâtea fondante ai avea mai puţine carii şi o dantură măcar acceptabilă, naşpeto! (orice, numai nu răsufla înspre mine) Apoi… dacă te gândeşti la pasta de dinţi abia când se pregăteşte să te ceară, poate ar trebui să te întrebi dacă nu carecumva ăla are nişte standarde cam joase, nu? Iar la divorţ, ce-o să mai faci, îţi pui şi-o plombă?
Când se duc la slujbe, oamenii din reclame se transformă în bizarerii. Ia spuneţi, aţi da „agoniseala voastră de-o viaţă” unui grăsun care cade prin tavan, îmbrăcat cu tutú de balerină peste costum? Şi care mai şi face „zbiiiing!” cu un băţ pe lângă obiectele din jurul lui? Păi mai bine îmi iau un ciorap de pus sub saltea, că-i mai sigur aşa, Doamne-fereşte!
Populaţia asta are şi copii, care apar şi ei în reclame. Unii vor să se facă bucătari şi le cade din gură câte o cratiţă de sos la fiecare îmbucătură. Alţii, chimişti, şi le curge din eprubete cu găleata ceva ce sigur şi pute, nu doar pătează. Şi eu care credeam că handicapurile nu pot fi folosite în scop comercial, mai ales când sunt cu minori. Dar staţi (ta-daaaam!) părinţii au soluţia, cică: un detergent mai puternic. Un detergent? Nu e cam târziu pentru aşa ceva? Mi se pare doar mie că o vasectomie la vremea ei ar fi rezolvat multe necazuri? Şi ar fi fost şi mai puţin poluantă, orişicât.
Nici măcar aristrocraţii nu mai sunt ce credeam, acum se laudă cu menstruaţiile la tv – şi, mai ales, cu tampoanele ultra-absorbante care le rezolvă toată sângerarea lor albastră. Sângele apă nu se face? Poate, dar mai nou se schimbă-n gel, de parcă mi-aş dori să aflu vreodată asta.
Iar animalele… aţi văzut că animalele vorbesc, nu? Dacă spui asta colegilor de birou, sigur te alegi cu un concediu forţat. Ia încercaţi voi să-i explicaţi şefului de ce aţi întârziat – „păi, să vedeţi, cum treceam eu prin parc, am întâlnit un castor care mi-a povestit care-i treaba cu dinţii lui din faţă„. Ar fi tare. Pe de altă parte… credeţi că dacă „domnul castor” ar putea să ne transmită, în sfârşit, ceva, vă închipuiţi că ne-ar vorbi despre o pastă de dinţi? Sau poate ne-ar spune, mai degrabă, „morţii mă-tii de biped, nu te mai pişa în râul meu, că m-ai omorât„?
41 comentarii Adaugă comentariu
Ai uitat-o pe aia cu „prostata iti da alarma„.
Mai sunt 2 la detergenti care imi dau dureri de coaie cand le vad. Dureri la propriu. Eu nu plang la filme, dar …
Prima este la Dero Limoncelo unde o gagicuta simpatica de care ma indragostesc de fiecare data se plimba pe sub niste cearceafuri care fac valuri si deodata cade pe spate si se buseste cu capatana de dusumea. 😯 😯 😯
A doua este cu o tipa care se urca pe o canapea langa un gard ca sa o vada pe Magda Catone cum intinde rufe. Ametita de parfumul floral al detergentului Bona cade de pe bancuta si-si sparge capul si isi rupe coloana ramanand infurma pe viata. Asta se vede cand Magda Catone o gaseste lata in iarba dupa cazatura pe spate. 😯 😯 😯
Multumesc cu acest prilej tuturor cititorilor de Vlad care au votat blogul FYT la RoBlogFest 2009 pentru ca ne-am calificat la ambele categorii la care ne-am inscris – BLOG COLECTIV si POPULAR. 😛
Apuca-te de stand-up comedy 🙂
De unde se vede că prostia vinde mai dihai ca sexul! Şi că reclamele alea nu-s pentru noi. Pentru noi prototipul este Dorel. Ä‚la cu târnăcopul.
:)))))))))))))
ffain blog man…..
Genial scris! 😀
Cea mai horror reclama de actualitate e aia cu scuipatii (acompaniata de haraitul unui gatlej bolnav). Habar n-am la ce e, caci de fiecare data ma precipit sa schimb programul inainte sa-si scuipe ela si dintii in chiuveta.
Unii copywriteri ar trebui internati la manastirea Balamuci…
aoleu da, aia cu dintii in chiuveta e horror. si mai e aia la mucosolvan in care se rascaie o felie de paine prajita si dupa aia se prelinge miere pe ea. si aia in care tuseste toata familia pe mai multe voci…. si aia in care se aude un sunet de primire mesaj pe nokia pt ca mereu am impresia ca e telefonul meu… sunt multe
Dragilor!
Ignorati adevaratii vinovati! Un copyrighter poate fi cat de nebun vrea (e chiar cool, man, ca-i ‘telectual!). Cine insa ii accepta vomele pe post drept reclama, culmea!, drept reclama pentru produsele pe care le vinde, e adevaratul vinovat.
AAAA si ati uitat noile reclame la Coca-Cola. Alea cu parti anatomice decupate. M-am convins: Coca Cola e cu adevarat scarboasa!! Multzam bai copyrighter.
@zvoner, lorelei: am ficatu’ delicat, speram sa nu-shi aminteasca careva de reclama aia oribila ca iar dezvolt o dimineatza cu angoase….va foarte multzumesc 🙁
Uitati ca reclamele se adreseaza „maselor largi” care se chiombesc la Naomi si sexy-braileanca toata ziua la tv.
Ah, cum de mi-a scăpat aia de la Coca-Cola… „Că animalele vorbesc, mai e cum mai e, dar să vezi când o face propriul tău intestin gros! etc, etc”
Te-ai enervat rau de tot. Ai uitat o reclama geniala: la Raiffeisen. Banutii tai, putini si afectati de criza, o iau la goana din portofel si tusti pe usa bancii cu pricina. Tre’ sa fii intr-o ureche rau de tot sa le dai de bunavoie banii si sa-ti faci cont la ei.
Nu m-am enervat deloc, m-am râs 😀
:)) Foarte miştro articolul şi la obicet. Îmi place. :))
aia cu pasta de dinti e mortala. de cate ori o vad ii zic nevesti’mii: uite de aia te-am luat eu de nevasta, ca te-ai spalat pe dinti =))
lipsa de imaginatie si atat!
Preferatele mele: reclamele la Prostamol si alti derivati si alea la orice pasta de dinti pe baza de dinti sensibili.
Prostamol best of: aia cu veceul care se plimba dupa un nene suferind de prostata.
La capitolul dinti sensibili, best of era Ciulache. Nu stiu daca il mai tine cineva minte pe Ciulache, dar pe mine m-a marcat: era un fel Naomi meets Tarky. Mai nou, din pacate, doamna Monica Davidescu. Nu stiu de ce cineva a hotarat ca testimonialele astea fac bine la vanzari. In cazul doamnei Davidescu, habar nu am la ce pasta de dinti face reclama, dar am remarcat din prima ca nu pronunta corect „whitening”!
Eu o sa spun doar multumesc. Pentru articol, evident.
dinţii albi înainte de măritiş şi balsamul la spectacol mi se par cele mai idioate. pe aia cu cafeaua jacobs n-au făcut-o ai noştri, e doar dublată. şi pe-afară nu cred că pare aşa neverosimilă. în orice caz, ar putea fi amuzantă dacă personajele n-ar fi aşa convenţionale.
de mult n-am mai ris cu lacrimi ! oricum trebuie sa spun ca la inceput adica acu vreo 16 ani cin am bagat cablu ma mai uitam la reclame era una despre adidasi:acu scriu fonetic ca nu stiu altfel torson la care ne amuzam toata familia. azi cin vin reclamele mut de urgenta unde nu-i reclama. oricum multumesc mult tie si prietenilor de pe blog pt portia de veselie
Adidasi Torsion si Panasonic Dome Sound System … erau reclamele din timpul Campionatului Mondial de Fotbal din Italia (1990).
Dar de ‘V-am prins vrajitoarelor !’ la calculatoare autohtone si de ‘Titan Ice, alta viata ..’ va mai aduceti aminte?
Pe toate le înghit, că stupiditatea e măsura performanţei, de la o vreme încoace.
Dar aia cu banca intercontinentală care a devenit eurcumva, cu sutele de mii de muritori din pulimea (nu e cuvant obscen, daca stii sa numeri ouale, nu?), m’a executat psihic.
Now, how stupid is this? And how stupid would you consider me, vorba lui Cosmin, băi, copyrighter? Şi b: cât de frântă poate să’ţi fie, breaslă, coloana vertebrală de nu eşti în stare să îi spui tagmei patronilor de presă că reclamă-reclamă, criză-criză, bani-bani – dar există şi o chestie care se numeşte common sense?
Hai sã-mi aduc si eu aportul la subiect, cum ar zice nea Tase de la III.
Eu unul as fi mai îngãduitor cu bietele animale si le-as lãsa si pe ele sã se mai distreze prin reclame, cã destul le facem viata amarã. Dacã au învãtat sã vorbeascã bravo lor, voi de ce nu învãtati castoreza, hai? Iar cu fabulele ce facem, le aruncãm în foc?
O reclamã poa’ sã aibã animale si sã fie misto, sau sã n-aibã si sã fie nashpa. Mie alea cu ursii care fac ciocolatã Milka îmi plac, sã nu vã legati de ele cã-i jale mare.
si si si…imi place f mult stilul tau de a scrie si sunt sigur si ca a celorlalti cititori…dar plm, incearca sa nu mai inventezi fraze sau expresii noi ca pari un schizofrenic…nu vreau sa te jignesc si sper sa nu o iei astfel, dar este miticul moment liric dinaintea psihozei ceea ce scrii tu, dpdv psihanalitic pare ca te strofoci prea mult sa iti iasa o treaba buna si nu ca totul ti-ar veni spontan…incearca sa te relaxezi si sa scrii articolele cu mai multa durere in poola fata de ceea ce vezi in jurul tau, si sunt sigur ca va iesi aceeasi treaba buna, dar cu mai putin stres…
Mai e una tembelă, cu extratereştrii ăia care recomandă un depozit la nu ş’tu ce bancă super tare.
Extratereştrii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
=))
Titan Ice :)) daca o gaseste cineva pe undeva sa faca un bine s-o arunce pe youtube. mai erau gepa electrocenter, magazinul 1001 articole bucuresti-berlin, care avea televizoare goldstar si napolitana kuku-ruku… kuku-ruku bun si dulce, doar cu crema de cacaooooo… :))
Cea mai tare reclamă a tuturor timpurilor e aia cu „să trăiţi bine„.
Si cea mai mincinoasă, too.
Hai sa vorbim si de alea bune. Exista o reclama care ma emotioneaza de cite ori o vad (o vedeam) si marturisesc ca de citeva ori chiar mi s-au umezit ochii.
Un copilas se urca pe ceva ca sa ajunga la un dulap inalt si şterpeleşte o ciocolata Poiana. O rupe bucăţele, ia o bucata mica si o pune in staniol. Bunica il dojeneste blând. In secunda urmatoare apare mamica lui cu noul bebe in brate iar copilul ii daruieste fratiorului bucata de ciocolata. Ei, de asta ce mai ziceti ?
genial
Pe nea balerinu eu îl bănuiesc că a sabotat economia mondială!Prea ştia nenea de îl pune să plătească, că era cazul să facă economie!
Iar de dinţi şi verighetă, m-am convins că o să devin măicuţă!Asta îmi trebuie dacă nu aştept inelul şi îmi îngrijesc dinţii din timp…
Ma ingrozesc reclamele in care un individ incepe sa alerge sau sa cante sau sa bata din betze sau sa se dezbrace etc etc si o groaza de indivizi se iau dupa el pana ce toti fac aceeasi chestie. Suntem o turma, nu? Ne luam unii dupa altii si efectul se vede.
Ai mai uitat una care pe mine ma ucide sfotly: „Activ in interior si te simti bine!” Vai organul interior al directoarei aleia de marketing ca de mult n-a mai fost nimic activ p’acolo!
Nu intamplator am mancat o paine si vreo doua felii in industrie si va avertizez: ceea ce e mai rau de-abia urmeaza!Am prieteni in publicitate care sunt ingroziti de calitatea proasta a oamenilor noi. De bine de rau aia de prin 90+ aveau cateva carti citite si o dorinta de-a face ceva misto.
Astia micii vin in publicitate pentru salariu, ca-i cool dar la 5-6 PM sparg usa ca sa-si traiasca viata.Or bietele concepte, print-uri, spoturi, copy-uri trebuiesc slefuite naibii, mult, la greu!
La un spot de suc ( lapsus- ala cu oina ) citesc :”In timpul acestor filmari nici o portocala n-a fost ranita”
BAAAAAI, asta era poanta, momentul de glorie, de indrazneala a copyfriciului si-o scrie cu „timpula” odata si cu „nici o” a doua oara?!
Fain postul.
Pai poate reclama cu oina, face referire la turistii straini care si-o iau pe coaja prin Romania… :))
multe din reclamele la cafea sunt aduse (unele din Brazilia, cunoscatorii cunosc !)
in general scopul unei reclame e sa-ti ramana gandul la ea, iar pt asta trebuie sa te surprinda cumva !
si se pare ca unele au reusit sa te intrige, inseamna ca si-au atins scopul – pt ca daca incepi sa vorbesti despre bizarerii in contextul unui produs, deja ai pus-o d-un link subconstient in mintea multora ! 😀
ma rog, sunt mult mai multe de spus …
:)))… ai ratat-o pe aia cu copilul care ii spune mamei „ma duc sa fac treaba mare la vladut ca miroase mai frumos in baia lui ” – reclama la deodorant de baie. bleahhh
Io ma intreba daca astia care fac reclamele se bazeaza pe vreun studiu care le spune ce fel de public e romanul de rand. Daca (Doamne fereste) e asa…. nu mai comentez nimic!
Oare ai vazut outdoor-ul din dorobanti cu o femeie tanara pioasa, cu umerii goi si cu ochii inchisi, care tine in mana niste margele care seamana groaznic cu niste matanii. Si sloganul zice „believe in shopping”?
Ma mir ca nu a sarit biserica ortodoxa la gatul turcului pus pe comert cu orice pret.
Prin 91-92 a fost o reclama la CSI parca (computer systems international ?!?! vreun distribuitor de tehnica de calcul) cu un negrotei care la sfarsit baga niste onomatopee: psstt pssst chiki chiki pup ciaauuu.
Si intr-adevar „V-am prins vrajitoarelor” la calculatoarele electronice ICE FELIX e memorabila !
V.
De departe seria de reclame la Coca Cola Zero, alea in care un ochi se cearta cu doua limbi este cea mai dezgustatoare. Penibila si aia la Pewool, cu duduile alea care poarta balsamul de rufe dupa ele.