(Ar fi bine să mai intraţi din când în când în câte un oficiu poştal din România. Călătoriile în trecut au fost deja inventate, doar că nu li se face reclamă.)
Oficiul acesta are o uşă de fier greu, cu gratii care protejează un geam nesecurizat. Uşa e lucioasă pe unde o împinge lumea. Periodic, cineva a mai adăugat câte un strat de vopsea peste cel scorojit, de dinainte. Fardul de pe uşa asta nu mai ascunde nimic; sunt zgârieturi, gâlme şi denivelări în tabla groasă, nituri coclite şi găuri de pe unde a picat vreun şurub, la un moment dat. Un grătar pentru noroi scârţâie când calci pe el şi tulbură băltoaca peste care e aşezat. În pardoseală sunt săpate arcuri de cerc cenuşii, pe unde a frecat zăvorul.
Miroase a corpuri înăuntru. E o prezenţă, mai mult decât o duhoare. Clienţii vin şi pleacă, dar cum singura aerisire e pe uşa care stă deschisă numai câteva secunde, ceva din ce exhală rămâne în acest spaţiu – în pereţii coşcoviţi, în tavanul afumat, în tejghelele lustruite de atâtea coate şi mâneci. Sunt câteva tuburi fluorescente sus, care împrăştie o lumină egal neprietenoasă pentru toată lumea. Lumina este suptă de nedefinitul de pe jos, care nu mai reflectă nimic – o fi fost aici spărtură de marmură, vreodată? Sunt ghişee de jur împrejur şi trebuie să te apleci ca să te faci înţeles. De auzit, n-ai cum auzÃ, dar nici nu te-aştepţi la cine ştie ce conversaţie.
Înaintea mea la coadă este o femeie micuţă, crispată în aşteptare. Îşi ţine coatele sus, pe tejghea, şi mâinile una în cealaltă, cu degetele înnodate peste gură, ca şi cum ar vrea să oprească un strigăt. Vrea un răspuns, a întrebat ceva, are o problemă. Să tot stăm deja de vreo 5 minute. Peste graniţă, în spatele ghişeului, un funcţionar poştal răsfoieşte registre. Caută ceva, vreo informaţie, vreo soluţie. Funcţionarul e pe cale să se înece în dosare, registre, caiete şi borderouri. Sunt câteva rafturi încovoiate, un dulap strâmb în spate, pline, toate, cu hârtii. E o vizuină din hârtii, o mlaştină de maculatură. Omul mai are un spaţiu mic, pe masa la care stă, cât să-şi plaseze un caiet, un pix şi o ştampilă. Un monitor de calculator e înghesuit în lateral. E mort. Pare să se fi născut mort, înainte de vreme, în acest oficiu poştal. Aici e 1950.
– Deci nu e, spune funcţionarul.
– Ştiu, păi de-asta vă şi-ntreb.
– N-a ajuns, nu e nici o confirmare.
– Ajungea şi cu poşta normală până acum.
– Poate că da, mai zice omul, şi o ia de la capăt cu registrul.
– Prioripost, insistă molcom femeia.
– Da, ştiu, da’ nu apare.
Funcţionarul marchează cu pixul fiecare intrare. Sunt urme de pastă peste tot pe hârtie. Nu e prima anchetă de acest fel. Sunt cel puţin 4 persoane care au scris ceva în ultimele zile în acest registru. Hieroglife grăsuţe, rotunde, litere culcate pe dreapta, un scris lălâu, umflat, şi o caligrafie timidă, imprecisă umplu paginile cu secretele Poştei Române.
– Poate că nu e Prioripost în comuna aia, dă sentinţa angajatul. Mai aşteptaţi, zice, şi închide cu un fluturat caietul.
– Era important… Era un contract, l-am trimis de joia trecută… Ajungea şi cu poşta normală, spune femeia. E cu totul dezorientată acum.
– Îmi pare rău, încheie funcţionarul discuţia, apoi îmi aruncă privirea aceea, „următorul”.
Îi dau notificarea, am de ridicat un pachet. Femeia se retrage. Omul citeşte biletul, apoi pescuieşte din nou registrul. Îşi scoate pixul şi începe să marcheze fiecare intrare.
Sunt urme de pastă pe toate paginile.
Sunt cel puţin 4 caligrafii diferite, una grăsuţă, un scris lălâu, umflat, una…
Îmi sprijin coatele pe tejghea şi-mi înnod degetele peste gură.
29 comentarii Adaugă comentariu
Am avut si eu o experienta asemanatoare cu Prioripost zilele astea. Nu stiu de la ce vine „Priori” dar cu siguranta nu de la prioritate. A trebuit sa merg sa ridic plicul din celalat capat al orasului pentru ca doar oficiul ala are Prioripost.
Acolo, desi incaperea arata chiar bine, a trebuit sa astept cam 20 de minute pentru ca in fata mea era o femeie care vroia sa trimita un colet si tocmai se stricase cantarul. In timp ce ascultam discutia intre functionare: „Ce i-ai facut?”, „Eu? Nimic.”, „Pe ce-ai apasat?”, „Pe nimic.”. Catre femeia care vroia sa depuna coletul: „Ati pus mana pe el?”, „Doamne fereste, eu nu” …. (cantarul avea vreo 3-4 butoane pentru configurare, probabil erau cu vreo 2-3 prea multe).
In parelel, la ghiseul vecin, coada depasea 10 persoane pentru ca nu mai mergea calculatorul. Tanti statea si se uita la el si din cand in cand linistea oamenii ca isi revine singur dupa o vreme.
Cata atmosfera dickensiana ! te astepti ca oamenii sa intre tineri si zglobii pe usa aia cu vopseaua coscovita si sa treaca in alt taram paralel, de unde se intorc 15 minute mai tarziu mai batrani cu 50 de ani…
Si eu am remarcat asta! E un miros specific in oficiile postale, nu-i putoare de-a dreptul, e cum zici, o prezenta.
Eu ma tot gandesc daca nu exista vreo metoda sa nu fiu nevoit sa ma duc la posta. Ar trebui sa poti bifa undeva „Nu vreau sa imi trimiteti instiintari (pentru ca de obicei nu pot fi decat amenzi) prin intermediul Postei Romane)”. Poate ar trebui ca in loc de adresa din buletin sa avem codul de TNT/Cargus/DHL/Posta din Zurundi/Oricine vine acasa. Platesc eu curierul care imi convine dar, in puii mei, sa nu mai mi le trimita cu posta. Dupa ce ca trebuie sa le dau bani, trebuie sa ma si chinui sa fac asta.
Foarte frumos textul. Mi-a placut cum l-ai scris! 🙂
Degetele peste gura si peste nas , sau pe nas . Miroase .Miroase a om . A om nespalat ce-si astepta confirmarea . Culmea este ca in unele oficii postale sunt si plasme cu reclame , un paradox tipic pentru Romania arderii etapelor , sau pentru Romania comisioanelor . Am rezolvat toate problemele , iar amarastenii de la coada pot privii cu bucurie reclama la posta romana , cu un calaret responsabil ,desprins din filmul lui Kevin Cosner : Postman .
plecatdeacasa.blogspot.com
Am copilarit in Buzau. Stiu un magazin de electrocasnice in centrul comercial al orasului care si acum arata precum in amintirile mele de cand eram mic copil. Acum am 42 de ani. Am trecut de curand pe acolo ci are tot dusumea din lemn „ingrijita” cu motorina. Tejghelele sunt si ele aceleasi. Posta Romana este o regie de stat. Are o scuza. Acest magazin a fost preluat de vanzatoarele de acolo imediat dupa revolutie.
la oficiul postal 75 din ferentari sunt termopane la ghiseu. si gresie pe jos. si faianta pe pereti. si prezenta de care vorbesti, o! da… ma intreb cati bani ar trebui sa chesltuiasca posta romana pe un sistem informatic eficient. probabil mai putini decat pe instruirea personalului sa-l foloseasca. atmosfera din OP 75:
http://mapsandstories.blogspot.com/2008/04/la-pot.html
Ha, daca mai vreti sa serviti calatorii in trecut incercati si cu agentiile CEC, arata la fel. La CEC cel putin abia in urma cu trei ani au reusit si ei sa aiba o tentativa finalizata de informatizare a retelei. Pun pariu ca tanticile alea habar n-au cum e treaba cu calculatorul, tot in epoca abacului sint.
Grote de hirtii se gasesc la administratiile financiare. Vizuina de la posta e nimic.
Si daca vreti sa incercati un pic de distractie, colectionati la pusculita monede de 1, 5, 10 bani si ce-o mai fi dupa care platiti vreun impozit cu ele. Priceless
salut,
doua vesti care sa intareasca senzatia mocirloasa:
– scriitorul alexandru vakulovski a fost expulzat din romania, unde astepta de patru ani cetatenia (in comentariile si linkurile de pe blogul fratelui lui, mihai, sunt oameni care se plang ca asteapta de 10 ani, in timp ce romanica primeste intr-o veselie chinezi si arabi),
– deputatii din comisia de amenajare a teritoriului vor sa schimbe ordonanta care interzicea construirea de turnuri alandala prin orase (turnul milenium de la catedrala sf iosif din bucuresti o sa stranga o coada de masini de cca 5km, dc o sa fie populat) si sa permita iar derogari de PUZ.
ce oras frumos, nu?
Crezi ca poti sa instalezi un plugin care sa dea posibilitate cititorilor sa voteze (sa acorde un calificativ) textelor tale? Ulterior poti sa adaugi o pagina noua cu cele mai votate. Textul asta pt mine este deosebit si vreau sa-l votez nu doar sa las un comentariu. Iar peste ceva vreme o sa vreau sa-l recitesc.
mereu am fost fascinata si inca mai sunt de puterea cu care doamnele de la posta folosesc stampilele (acelea cu maner de bronz) . boc! Boc!boc! Boc! zgomotul acesta ma hipnotizeaza:))
Intamplarea face ca ieri am fost si eu la posta. Noroc ca am avut una din situatiile usoare, fara crampe sau zvarcoliri pentru postarita sau coada din spate.
In gaoacea pe post de sucursala mirosea greu a alocatii neridicate si a pensionari care n-au fost acasa cand a venit pensia, desi ei sunt mereu acasa:-(.
Postarita avea matreata.
Kafka… Sa vedem cum o sa fie peste 20-30 de ani, cand totul o sa fie informatizat (cam atunci o sa fie asa si la noi). Si sa vedem daca o sa ne creada copii cand o sa le povestim de cozi si mormane de hartii si stampile si semnaturi si pasta de pix.
la Posta poti sa:
– platesti facturi la majoritatea telefoanelor, rate de banci (!), varsaminte in alte conturi de banca
– transferi bani
– primesti & trimiti scrisori, vederi, colete etc.
– poti sa verifici in ce loc este „blocat” sau a trecut un colet – a trecut de Arad, n-a trecut, e la Austrieci, etc.
– sa cumperi timbre fiscale
– e deschis pana la 20
– primesti carti pe „POB”
– iti vin recomandatele de la Fisc & comp.
– au servicii de promovare prin posta sau in office care-s chiar peste tot (gen… Moeciu).
Sincer nu stiu in care alt loc poti sa faci ATATEA.
Si probabil multe altele. Stiu primele insirate presupun un calculator si un operator cat de cat interesat, in cele 4-5 poste ale mele exista.
Pictural e cum ai descris tu. ( Si sa ambelez un colet e o arta ortodoxa. Si se mai si pierd multe asa cum bine stim.)
@ gigix – pai in cazul asta management mai prost ca la posta romana n-am vazut… oferi atatea servicii, ceea ce inseamna ca iei atatia bani de la clienti – si tu nu esti in stare sa-ti respecti clientii si sa le oferi un birou decent de la care sa-si ridice coletul ala? iar daca nu iei bani multi de la clienti, poate ca oferi prea multe servicii si nu faci vreunul cum trebuie 😀
Pictural e un cuvant bun, eu mi-am adus aminte de doua lucruri odata cu postul asta:
– de un film extraordinar – il Postino – 94, despre un episod din viata lui Pablo Neruda
– de postasita din Valea Bradului, care aducea pensia lu buna-miu si citea contoarele electrice (era multitasking), mie imi aducea carti comandate si o asteptam cum astepti primavara :))
Amandoua sunt amintiri frumoase in ciuda mirosului de vechi…
Personalul Postei din urbea mea e de cand ma stiu acolo, in afara faptului ca au fost montate termopane la sediu nu s-a schimbat nimic…si insist mai mult pe mentalitate. Serviciile sunt parca mai proaste decat in trecut. Am trimis o felicitare pentru ziua de 8 Martie mamei mele inca din data de 5 si a ajuns abia pe 10 martie. Noroc ca am felicitat-o telefonic altfel …
Văd că v-a marcat aia cu mirosul… Nu degeaba se spune că memoria olfactivă e cea mai puternică 🙂
Acuma… n-aş vrea să fiu greşit înţeles. Am tot respectul pentru oamenii care lucrează la Poşta Română, în primul rând pentru factorii poştali. Muncesc enorm, umblă kilometri lungi pe jos, prin vânt, ploaie, arşiţă etc. Iar cei din oficii se luptă, şi ei, cu un sistem extrem de complicat (presupun). Dar tocmai pentru că-i respect astfel mi se par degradante condiţiile în care sunt puşi să lucreze. Vorba lui Writerman, managementul instituţiei ar trebui să se întrebuinţeze mai mult şi să reformeze sistemul.
Mai ţineţi minte ce hulit era Romtelecomul acum vreo 10-15 ani? Nu spun că e perfect, dar schimbarea e remarcabilă, acum chiar oferă servicii remarcabile – inclusiv de internet, eu de la Romtelecom am net şi n-am a mă plânge.
Scriitura e geniala 😀
@ somerone – al naibii, ce id complicat mi-am putut alege si eu, tot timpul trebuie sa-l scrie cineva gresit :P. si eu am net de la romtelecom si ma plang doar ca e de trei ori mai scump decat al prietenei mele, care are rds.
Writeman – pardon, bre, n-a fost cu intenţie 😀
nu-i nimic
@ Miorlaupufos – Punem pariu ca peste 25 de ani o sa fii si tu o tantica? Si ca n-o sa ai habar cum e treaba cu sculelele din vremurile alea? Ce-ai zice daca tantica ar fi mama ta si ar fi data afara din servici pentru ca nu are habar calculatoarele alea?
Nici nu cred ca va imaginati ce bucurie e sa gasesti pe cineva inca viu care scrie atat de bine. Am inceput sa va citesc de mai putin de o luna, dar sunt sincer impresionat. Mi – ar placea sa citesc un roman scris de dumneavoastra.
Am trecut si eu prin povestea cu oficiile postale si senzatia de anistorie
e intradevat cea pe care o descrieti. Dar felul in care o puneti in lumina e eclatant. Multumesc.
Cu admiratie,
SSS
Ştefan Szobotka – mulţumesc. S-ar putea să mai găsiţi pe aici câteva istorisiri care să vă fie pe plac. Rare, ce-i drept 🙂
buna,as vrea sa va intreb si eu ceva.sapt asta am primit niste bani.pers mia dat numele eli si un nr de cont.am intrebato daca i tre si numele meu si a zis ca nu ca la oricine da ea contul poate sa scoata bani,mia zis ca mi ia trimis prin prioripost cand mam dus la posta o zis ca nare cum sa ma duc la banca acolo mia zis ca nare cum sami trimita bani fara sami puna banii pe numele meu.voi stiti ceva de prioripost?se poate trimite bani prin el?astept rasp