De trei ori la rând a spus nu. Taman când mă pregăteam să plec, s-a aşezat brusc la poză, jucăuş, cu păstârnacul ăla sau ce-o fi fost în braţe. A stat numai o secundă, cât să ridic camera şi să apăs pe declanşator. S-a ridicat imediat ce-a auzit declicul şi s-a-ntors la taraba lui. N-am […]
„…în ziua aceea au trecut nişte străini pe stradă. Eu, în pragul uşii, la magazin, unde mama intrase să cumpere ceva, nu-mi mai amintesc ce, poate orez sau zahăr sau ce-o mai fi avut ea nevoie în ziua aia. Şi, cum îţi spuneam, au apărut nişte străini care cărau aparate foto după ei, umblau şi […]
Într-o seară, pe când rătăceam cu Dragoş Lumpan pe străzile Teheranului, am intrat în vorbă cu două tinere, aflate într-un soi de lacto-bar (spun lacto-bar pentru că asta găseai înăuntru, mai multe tipuri de iaurt şi câteva genuri de sendvici). Amândouă îşi acopereau, legal, capul şi părul, dar nu cu hijaburi stricte, ci cu un […]
În recepţia unui hotel din Teheran am dat peste o nuntă. Mirele, mândru ca orice mire neştiutor, pilota în direcţia restaurantului o creatură mai înaltă ca el, care levita maiestuos, tăcut. În jurul acestui cuplu orbitau vreo trei alte femei, însărcinate foarte probabil cu producţia amintirilor despre moment: una manevra o cameră, cealaltă un aparat […]
Mai am câteva poveşti din Iran (evident, majoritatea articolelor ar urma să fie însoţite de poze, ca să enervez lumea de-a binelea). Ar mai fi aşa: care-i treaba cu hijabul şi chadorul şi cum se adaptează femeile interdicţiei – aici ar fi cel puţin două postări; cum e la mormântul ayatollahului Khomeini (chiar o experienţă… […]
