[…] Pentru bucureşteanul get-beget, conceptul de „comunitate locală” e tot atât de străin pe cât e, de pildă, subiectul existenţei – sau nu – a apei pe Marte. Adică, o fi fiind ceva acolo, nu zic nu, dar e o chestie atât de îndepărtată, de teoretică şi de greu de verificat, încât nici n-are rost […]
[…] Uneori, victoria înseamnă, pur şi simplu, să nu te retragi, să rezişti, pe loc, încăpăţânat, când toată lumea cedează, fuge, renunţă. La Mărăşeşti, în Vrancea, o rezistenţă de acest gen a costat 1.000 de morţi pe zi, o lună întreagă, în ultima mare bătălie a românilor din primul război mondial, înainte să se transforme […]
[…] În 1993, când a venit să-şi preia postul de bibliotecară în Strunga, Florentina Ureche a-nceput cu o boceală amarnică. Biblioteca ei era o dărăpănătură, un fost magazin de metalochimice, vopsit albastru şi pe-afară, şi-năuntru, cu var îndoit cu albastru de metil, cea mai ieftină metodă de a vopsi şi vărui simultan, economicos, într-o lume […]
Iaca încă unul 🙂 […] E greu să ratezi centrul comunei Crasna, din Gorj, în cazul în care se-ntâmplă, totuşi, să treci pe aici, dacă ai făcut la dreapta când nu trebuie în drumul dintre Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. E greu să ratezi centrul, pentru că el este cât se poate de evident: de-o […]
E gata încă unul 🙂 […] – Ce mă roade pe mine este micorizarea de trufă, şi dac-aş putea s-o micorizez pe evodia, mă-nţelegeţi? Mă uit, hăbăuc, la interlocutorul meu, un paznic de noapte de la drumurile judeţene, pe care l-am găsit în biblioteca din Turburea, Gorj, concurând puştimea la navigat pe net. E un […]
Un paragraf din al doilea reportaj. AMR 8 🙂 […]În societatea stratificată a satului, ficare îşi ştie locul. Relaţiile între oameni sunt guvernate de vechi legi nescrise. Popa, învăţătorul, primarul, aceştia sunt intelighenţia, îi tratezi cu respect, şi pe ei, şi pe odraslele lor, şi nici ei, nici odraslele lor nu se amestecă aşa, cu […]
Am început să scriu reportajele pe care le-am documentat în campania Biblionet. Vorba ceea, până acum a fost distracţie, de-acuma începe munca. Poveştile ar urma să fie strânse într-un e-book şi, cine ştie, poate şi publicate într-o carte semnată de Radu Paraschivescu, Cătălin Ştefănescu şi, dacă reuşesc să scriu şi eu ceva cât de cât […]
M-am aşezat la un moment dat pe o bordură, să-mi schimb cardul, că se umpluse de clipe din Iran. În faţa mea, şi el pe bordură, un vânzător îmi zâmbea: un străin, ce mişto, mai rar aşa ceva, să-i zâmbim, să-i arătăm că noi, iranienii, nu mâncăm europeni. I-am zâmbit înapoi: „stai aşa să-ţi fac […]
