Chestia cu portughezii e că nu le-a spus nimeni că-s faliţi, altfel nu se explică relaxarea lor. Adică, ştiţi, aşa se presupune, că dacă o ţară e falită, aşa cum ştim cu toţii că e Portugalia, oamenii ar trebui să fie îngrijoraţi, temători, încruntaţi, furioşi, crispaţi etc. Doar că portughezii nu sunt, deci de-aia cred […]
În timp ce noi ne strângem unii pe alţii de gât, din prea multă dragoste faţă de nişte tipi care nu dau doi scuipaţi (de fapt) pe noi, alţii află lumea, cântând la instrumente noi şi nemaivăzute. În Lisabona: În Granada: În Sibiu: Iar alţii, pur şi simplu, dorm cu păsările, la malul oceanului:
Lisabona. Pe malul râului Tejo, prin Praça do Comércio, lusitanii se plimbă agale. E iulie şi e deja cald – sunt chiar şi 24 de grade la amiază. Noroc cu briza, mai răcoreşte pielea – şi un vinho verde, sufletele, mai pe seară. Trece un căţel cu un bărbat de vreo 45 de ani la […]
Sâmbătă seară, la Atrium, în Piață Mică din Sibiu, se muncea la pianul maestrului. Acordeurul, a cărui concentrare rezona perfect cu vibrația coardelor pe care le ciupea, n-a remarcat nimic din lumea ce trecea prin fața lui. Ceva mai târziu, prin Piața Mare a șofat, încet, cu geamurile coborâte, primarul Johannis. Cineva i-a făcut cu […]
Azi am învăţat despre fragilitatea perfecţiunii: Sibiu, sâmbătă seară.
[…] În biblioteca din Ghidigeni, unde stau de vorbă cu Mihaela Gudană, intră pe ferestre un soare primăvăratic şi miroase a cafea şi a carte aşezată la odihnă, în rafturi. Mihaela Gudană a fiert o cafea moldovenească, neagră, tare, dulce, pe care a turnat-o cu fereală de zaţ în ceşcuţe. Ritualul e prilej subtextual de […]
[…] Există o vocaţie a excepţionalului, şi nu doar în cazul marilor personaje care străbat istoria. Starea de excepţie se poate manifesta şi în locuri anume – de exemplu, printr-un peisaj care-ţi taie răsuflarea, sau printr-un obicei nemaivăzut al locuitorilor, sau printr-o serie de întâmplări care sfidează firescul, sau prin premiere care deschid drumuri, urmate […]
