Facere de bine la Cazane
În stânga era muntele – unul prost dispus, urâcios, care scuipa bolovăniş spre maşinile ce-i treceau pe la poale.
În dreapta, Dunărea, tăcută, uriaşă, maiestuoasă, care curgea neştiutoare spre propria-i dispariţie, 1.000 de km mai la vale.
Între ele, o panglică îngustă de asfalt cenuşiu, care şerpuia sugrumat între stâncă şi apă.
Şi, în mijlocul şoselei, mişcându-se în propriul ei timp lipsit de noţiunea secundei, o broscuţă ţestoasă.
S-a adunat sub carapace, prudentă, când ne-am apropiat. A rămas aşa, încăpăţânată, cât ne-am învârtit în jurul ei, dându-i semne prosteşti de prietenie, aşa cum fac oamenii când vor să fie mărinimoşi cu vieţuitoarele sălbatice.
A ieşit de sub carapace abia când am ridicat-o în aer. A scos mai întâi capul, apoi lăbuţele, şi a început să se agite.
– Stai cuminte – i-am spus, la fel de inutil-prietenos – te salvăm, te ducem în iarbă.
Am aşezat-o uşor în spatele unui tufiş, la vreun metru de şosea. Am revenit la maşină, am zâmbit a scuză către cei din spate, pe care-i blocasem, am urcat iute la volan şi am demarat în trombă, cu sentimentul unei noi fapte bune trecute pe răboj.
Din spate ni s-a părut că auzim, totuşi, un strigăt subţirel:
– ‘re-aţi ai dreaq cu facerea voastră de bine, că de două zile mă chinui să trec strada!
Finalul este ceva neastepta. E ca in bancul cu Bula, baba, strada si fapta buna.
Haios tare! :))
Pînă acum chestii, trestii, că portarul de la bloc, că Subaru Forester, că una-alta…
Acum am remarcat ceva nou în poze. Să fie într-un ceas bun!!! 🙂
Ne pacalesti. Domnisoara din a doua poza s-a uitat (presupun) in ce directie avea broscuta capul. Nu? Bravo voua.
Sub pretextul testoasei, ai vrut sa ne arati gagica de fapt 🙂
Pentru viitor: cand muti o testoasa n-o lua „de sus”, pune mana sub ea. Daca o iei de sus crede ca a apucat-o vreo rapitoare si de aceea se zbate 😉
Aha. Ok, thx!
Păi ce facem aici, dom’ Petreanu? Oprim mașina pe porțiunea de drum cu linie continuă? 🙂
Bravo, domnule Eddie! Din cauza unora ca Petreanu nu mai am eu carnet – am fost nevoit sa calc linia continua ca sa pot trece. E drept, am impresia ca nu era oprit, dar orisicat!
Absolut off-topic, sa fie clar.
Va mai amintiti voi ca domnul Petreanu se minuna odata de o Romanie nemaivazuta? Unde credeti ca era aceasta? In parcul IOR, unde se stergeau bancile parcului!!!
http://www.petreanu.ro/2009/09/romania-nemaivazuta-in-parcul-ior/
Da, e o minune de parc. Si maine va fi ceva deosebit acolo, sper ca mi se permite link-ul, ca tot ma acuza lumea ca-mi promovez blogul:
https://smro.wordpress.com/2011/08/20/gheorghe-iovu-si-muzica-sufletului/
E frumos la Cazane dar, daca tot ati ramas pe aici, prin oras…
hihi
s-a folosit punga pe post de manusa? relax, sunt legende alea ca-ti ies negi daca face pisu testoasa… 🙂
hehehe! Ionela! broscuta de ea!