Cel mai mare investitor străin în România rămâne românul plecat la muncă afară. An de an, miliarde de euro muncite până la sânge, în unele cazuri, sunt trimise acasă părinţilor sau copiilor rămaşi să se lupte cu o tranziţie împotmolită-n sărăcie. În anii dinaintea crizei, românii plecaţi afară transferau familiilor din ţară sume record, care depăşeau 5% din PIB: 6,2 miliarde de euro în 2006, 7,4 miliarde de euro în 2007, 7,8 miliarde de euro în 2008. După 2008, sumele remise au scăzut dramatic, dar niciodată n-au coborât sub pragul de 4 miliarde de euro anual.
Aceste transfuzii financiare au susţinut milioane de familii din România, protejându-le, într-o oarecare măsură, de aterizarea brutală a economiei româneşti în 2009-2010. Banii s-au dus, în general, în consum – aceasta este o caracteristică obişnuită a utilizării remitenţelor – dar probabil că nici nu se putea altfel: familiile rămase acasă acoperă din aceşti bani necesităţi imediate, cum ar fi mâncare, haine, medicamente, utilităţi. Rămâne prea puţin pentru investiţii, şi oricum membrii familiei cu spirit antreprenorial au plecat deja.
Fluxul financiar al remitenţelor are nevoie de sisteme de colectare, transfer şi distribuţie. Imensa majoritate a românilor care au trimis bani acasă au făcut-o prin intermediul unei companii de transfer de bani. Acest business global s-a dezvoltat şi s-a adaptat o dată cu creşterea migraţiei pentru muncă.
Încă un lucru: poţi primi bani prin acest sistem de oriunde din lume, inclusiv din România, iar serviciul permite tranzacţii în lei, euro sau dolari americani.
1 comentariu Adaugă comentariu
In ciuda unei oarece prosperitati a romanilor serviciul de transfer de bani se va dezvolta pentru ca munca in strainatate va continua sa ramana o alternativa viabila pentru multe familii.