Trucul cu căruciorul cu rotile la aeroport

Viața-ți face tot soiul de surprize, unele de neuitat, cum ar fi de pildă o hernie de disc care-ți reduce autonomia bipedă la 2 minute taman când ai mai mare nevoie să umbli cu treabă în două picioare, ca omu’.

Iar când se întâmplă pe un aeroport, te lași răscrăcănat de durere și disperare pe un scăunel, chiar în fața intrării de la control pașapoarte, și gemi printre dinți la un funcționar suspicios, care probabil că se-ntreabă dacă nu ești cumva vreun terorist emotiv care tocmai trece printr-o foarte dureroasă criză de conștiință:

– I think I need a wheelchair. I can’t walk any further.

Și iată cum ajungi deodată într-un scaun cu rotile, navigat prin mulțime fără control asupra direcției, împins de un angajat în vestă fluorescentă. De la nivelul acesta, înțelegi lumea altfel și nici un reportaj despre greutățile vieții de persoană cu handicap nu te poate pregăti pentru această situație. Ești mai degrabă ignorat, iar când ți se aruncă priviri, sunt cel mai adesea compătimitoare, dar oarecum temătoare, în același timp: dacă se ia? O chinezoaică nu cu mult mai înaltă decât mine așezat m-a călcat indiferentă cu un troller cât căruciorul meu. Un cuplu de ruși s-a băgat în fața mea la ghișeul de check in pentru “special services”. Împingătorul meu a ocolit, stoic, numeroase grupuri prea ocupate să se plictisească-n mijlocul drumului ca să se mai dea la o parte din calea unui biet handicapat împins de la spate.

În fine, să fii într-un scaun cu rotile la aeroport are și avantaje, totuși. Le-am descoperit la aterizare, la Otopeni, când mi le-a împărtășit funcționarul român care m-a luat de la ușa avionului cu alt scaun cu rotile. Când am ieșit ultimul din avion, șontâc-șontâc și cu o grimasă de samurai în sepukku pe față, l-am văzut sprijinind un perete, în așteptare.

– Nu mă luați și pe mine, vă rog? l-am întrebat.
– Ar trebui s-aveți rezervare, mi-a răspuns, dar a continuat, glumeț-amabil: hai că vă iau, că văd că femeia pe care o așteptam s-a însănătoșit și nu mai are nevoie.
– Cum adică? l-am întrebat, după ce a prins un pic de viteză. Iar omul mi-a explicat care e șmecheria cu căruciorul în aeroport:
– Mulți cer cărucior deși n-au nici o problemă, pur și simplu pentru că le e lene să meargă pe jos sau nu știu pe unde-s porțile și nu vor să caute. Și mai e ceva – când ești în cărucior, ai prioritate la îmbarcare, la control pașapoarte, ai bandă specială de filtru și totul merge mult mai repede. Serviciul e gratuit și nu poate fi refuzat, nu stai să verifici oamenii.

Doar de două ore handicapat și am început să descopăr și plusurile situației, poftim.

Am țistuit, dezaprobator, în timp ce vedeam Otopeniul din alt unghi:

– Nu se face așa ceva, ce ipocriți nenorociți!

Împingătorul meu a continuat:

– Stați să vă zic una tare. Noi avem 6 cărucioare pe Otopeni, cu totul. Vine acum o cursă El-Al. Știți câte cărucioare au solicitat?
– Câte?
– 40!

Halal! Păi dacă-i gratis?

9 comentarii Adaugă comentariu

  1. Halal – El-Al… superba alaturare. Pace intre popoare? :)

    Thumb up 0
  2. Bine ca te-ai pus din nou pe picioare! M-am bucurat sincer sa te aud azi la radio.
    Dar la operatie cum fu? Dezinfectantii, zic… Ar fi util sa stie si altii in ce firme producatoare mai pot avea incredere! Decat, gen:)))

    Thumb up 0
  3. Am facut recent un drum mai lung cu avionul cu escala in Londra. Nu stiu de ce dar in carucioare erau doar arabi si indieni. E doar o constatare, nu arunc cu nici o piatra.

    Thumb up 0
  4. Now I see… de ce am avut senzația că te auzeam foarte diferit în ultimele matinale de la Europa Fm…
    Sănătate multă și recuperare grabnică vă doresc. Din experiențe personale mai dificile înainte de o operație similară (și în perioada 2006-2007) și post-operator (în special în anii 2008-2009), știu că e o problemă destul de delicată și dificilă…
    În ce mă privește, îmi amintesc că în anul în anul în care am avut acea intervenție chirurgicală se înmulțiseră crizele de felul ăsta. La prima, în februarie 2007, nu am putut să mă ridic din pat, să stau în picioare și să merg. Și-mi aduc aminte că – în prima zi în care am reușit să merg din nou, am mers atât de mult pe jos (bucuroasă că pot să merg din nou) încât mi-a fost din nou foarte rău după aceea și am zăcut din nou o zi la pat…Mie îmi place să merg foarte mult pe jos (și merg foarte mult pe jos în general) – așa că era o tragedie maximă pentru mine la cel moment să nu reușesc să fac asta…
    Nu vreau să vă dau sfaturi sau să vă recomand specialiști (cred că dvs. fiind foarte documentat în foarte multe domenii în general – prin natura profesiei – și destul de cunoscut, aveți acces la foarte mulți specialiști foarte buni și nu aveți nevoie de foarte mult ajutor la acest capitol). Pot să vă ajut – dacă aveți nevoie (și pe mesageria privată) – cu recomandări în privința unor specialiști foarte buni în materie de recuperare (la care eu apelez – nu atât cât aș avea nevoie – ci doar o dată pe an atunci când încep să scârțâi foarte serios …). Vi-l recomand cu căldură pe unul din foștii mei medici curanți în materie de recuperare din perioada 2008-2014 – care e un medic excepțional (și la fel colectivul și personalul acelei clinici), dacă veți avea nevoie, totuși…
    Sănătate multă, recuperare grabnică și weekend plăcut.

    Thumb up 0
    • Multumesc frumos. Poate o sa va-ntreb pe mail, sa vedem cum evolueaza povestea asta. Cam aceeasi experienta am avut si eu – m-am simtit mai bine, am zburdat si am patit-o imediat si mai rau :(

  5. Dl. Doctor Pompiliu Poescu (fostul medic al Naționalei) is the answer!! Dă căutare pe goole după numele dânsului și vei vedea ce găsești. Eu m-am dus cu probleme la coloană și l-am cunoscut în acest context. Este un profesionist și un om extraordinar!! M-am recuperat foarte bine la clinica dânsului, unde aplică proceduri făcute de dânsul! Sănătate!

    Thumb up 0
  6. #9

    Îmi pare rău de ceea ce ai pățit, îmi pot imagina prin ce dureri treci.
    Nu sunt un “urmăritor” fidel al tău iar la Eutopa FM te ascult numai in drum spre munca 10-15 min pe zi. Dar te stimez, apreciez cera ce/cum faci ,… Si-mi place ca locuiești in PV (si eu cochetez cu ideea dar mi-e cam frica sa ac acest pas din cauza distantei) :)

    Înțeleg ca ai ceva pb cu spatele?
    Nu sunt (DELOC) de specialitate si nici astfel de probleme nu am avut, dar am persoanr apropiate cărora nu li se mai dăduseră alta varianta in afara bisturiului.
    Atât sora mea (35 ani) cât si un amic (65ani) sunt acum pe picioarele lor si fără alte complicații si dureri … Ambii se tratează (am înțeles ca tratamentul este de durata) la o clinica particulara (bio ortoclinic din sisesti). Poti încerca si la ei înainte sa ori hotărârea legată de bisturiu.

    Ar fi frumos dacă acest comentariu nu ar apărea public, nu vreau sa fac reclama nimănui… Este numai urmare a experienței unor pers apropiate.
    Multă sănătate si însănătoșire cât mai grabnica îți doresc!

    Thumb up 0