Viaţa e artă – până la fund
Marni Kotak, o americancă în vârstă de 36 de ani, se pregăteşte să nască în Brooklyn, luna viitoare, primul ei copil. În cadrul unei ceremonii publice, într-o galerie de artă.
Ştirea aceasta apare, probabil nu întâmplător, în secţiunea Sănătate a binecunoscutei reviste Time. Profesionist, reporterul reuşeşte să menţină pe parcursul întregii relatări un ton rezervat, chiar dacă ironia mai muşcă, pe ici pe colo, cu dinţi ascuţiţi şi subţiri din ideea doamnei Kotak şi a curatorului galeriei de artă în care evoluează aceasta.
Termenul de „evoluţie” nu este, nici el, o scăpare – Marni Kotak, gravidă, este autoarea dar şi subiectul unei expoziţii care durează o lună, ultima, se presupune, a sarcinii, un soi de spectacol continuu care ar trebui să se încheie cu travaliul – dilatarea, deschiderea şi expulzia y compris, dacă mă-nţelegeţi.
Acuma, fiecare e liber, fireşte, să-şi facă propria părere despre această excentricitate – inclusiv fătul, peste ceva timp, când va afla cam în ce fel a fost adus pe lume.
Eu zic că, dacă arta e viaţă chiar în aşa mare măsură, poate că unii vor face în curând expoziţii din expresia consumului de bere cu pepene. Sau de lapte cu prune – momentul expulziei y compris, scuzele mele.
Pentru că, fireşte, fiecare dintre noi ştie, din păcate, cum e să te caci compot la un moment dat în viaţă – dar nimeni n-a avut până acum geniul să proclame asta artă. Din fericire.
Arta moderna e doar entertainemnt pentru hipsteri superficiali. Mai stiu de-o nebuna care si-a facut transfuzie cu sange de cal si umbla pe langa un cal cu copite in picioare.
Art. Yep…
eu vreau sa stau la primire, vreau sa marturisesc expulzia, doamne iarta-ma.
Artă ar fi fost să ne arate momentele de acum nouă, pardon, opt luni…
Aia s-a făcut deja, îi zice pr0n.
Da, dar nu e (inca) arta. Noi vrem sa fie ridicat la rang de arta, wtf! 🙁
de-aia ne violentezi ochii cu tzitze (semi)nude pe pagina ta? te dai hartist? e o expozitie in pregatire? :)))))
:p
Citat: Kotak intends to track her child’s development in an installation entitled „Raising Baby X” that „re-contextualizes the everyday act of raising a child into a work of performance art…”
Deci tot o să vedem ceva artistic: o să-i bage ţâţa în gură.
PS: ce ziceţi acolo, că e pe bani, nu se dă pe net? Pix, m-am pregătit degeaba. Aveam bere şi popcorn.
Unii au facut arta din viata, altii din moarte. Acum cativa ani, un astfel de „artist” contemporan a avut ca exponat un caine, legat de peretele unei galerii. Lasat sa moara de foame, sub privirile vizitatorilor.
Parol, l-ai uitat pe Joyce. Pan’ la urma si un drum pana la cacastoare e arta, cel putin in Ulise; well, cel putin pentru unii.
Ce sa faci cu biata femeie ? Are capul plin de tot ! De sticleti !
Aiuriţi cărora li se zbate un gând în cap precum o muscă într-un borcan cu capac, se gasesc, cu duiumul. Mă întreb ce au în cap ăia de se uită la „muşte” d-astea sau care promovează aşa ceva.
„Excentric” este destul de aproape de adevăr dar cred că şi mai aproape ar fi „dezaxat”.
Dap, profesionismul inseamna uneori sa fii rezervat, nu scoti din context si sa judeci dupa clisee. Sunt sanse mari sa fie doar o tanti care vrea sa atraga atentia fiind excentrica dar probabil acelasi lucru se putea spune la inceput si despre Gunther von Hagens, nenea ala care a reusit sa faca arta din hoituri – pana la fund.
nu prea e argument – von Hagens tot un cretin sinistru ramane, ce dracu’…
Deh, lumea „veche” e in mare impas de creativitate si originalitate, nu mai are nici o sensibilitate, e impinsa in aberatii extreme, si asta se vede si in arta, printre altele. Lumile „noi” stau mult mai bine la acest capitol, vezi America de Sud. Mult kitsch, dar daca stii unde sa te uiti, ai ce vedea, creativitate cit cuprinde si un aer super-proaspat, de si uiti de oboseala, decadenta si lipsa de idei actuala din zone care au inspirat in alte generatii toata planeta.
Pai daca-i asa, Romania are o intreaga etnie de „hartiste”
Arta americana.
ba unii au avut inspiratia de a numi diverse chestii arta, printre altele si pe considerentul ca lucrurile care socheaza/ingretoseaza raman mai degraba in constiinta umana, decat cele care plac si atat. se pare ca unii intr-adevar considera traumele o forma de arta. exemplu de data relativ recenta (totusi vechi de vreo 2 ani sau asa ceva): expozitie alex mirutiu – galeria sabot din cluj http://www.galeria-sabot.ro/index.php?/roster/alex-mirutziu/
Am auzit de asta saptamana trecuta si mi am spus ca prostia nu are limite
daca nastea la Casa Alba il facea presedinte?