Vila Sorcovella

Războinicul Luminii ot Pipera nu pricepe cum devine treaba cu civilizaţia asta, până la urmă.

Pe Bulevardul Aviatorilor, lângă palatul Duduii, ajuns sediu de partid, o altă superbă casă a sfârşit rău, în proprietatea lui Gigioc. Un trafic înţepenit ca o criză de lumbago m-a blocat, aseară, lângă acest palat, cumpărat anul trecut de însuşi Gigioc Becali (ca semn al prăbuşirii definitive a bunului-simţ în Ţara Românească).

Gigioc a pus cinci ghivece cu palmieri pe scara monumentală de la intrare şi reflectoare cu filtre colorate pe faţade, ca-n bancul acela în care ciobanul, ajuns la Operă, ştie fără greş de ce nu se-ncordesc prim-soliştii până la sfârşit: „păi dacă-i urmărea unii cu reflectoru’, nene?”

Faţada e luminată cu un milion de lucşi – alb, bleu-neon şi galben-uriniu, la intervale de câte 3 minute, alternativ. Arcele delicate, ferestrele înalte şi mişcarea încrezătoare a structurii sunt expuse brutal cu această lumină de bâlci trecătorilor, cam ca în pornoşagurile ce aduc în plan-detaliu vulva şi mucoasele, spre bucuria gâfâită a puţopalmiştilor.

O clădire frumoasă trebuie iubită şi dezmierdată ca o femeie. Când o luminezi, aprinde-o, lasă-i misterul şi seducţia, promisiunea şi pasiunea. Pentru tine sunt toate, dar!

Gigioc, spune drept, gherţoiule, când îţi dezbraci femeia, o faci sub aceleaşi reflectoare?