Vlad Pățitul, fără asigurare de sănătate în Roma

E primăvară-n Roma, adie un aer cald și dansează gâze-n aer, a-nflorit glicina și e sezonul anghinarei, pe care Ione o urăște dar după care eu mă dau în vânt, însă acum nu suntem în căutare de hrană trupească, ci spirituală. Tocmai am intrat în basilica Sfântul Petru, după o coadă rezonabilă de numai câteva sute de persoane, și acum facem privirile roată prin cea mai mare biserică a lumii – iată, colo, Pietà, văzută cu ochii minții și extrasă dintr-un bloc de marmură de marele Michelangelo, iată și baldachinul lui Bernini, cu cele patru coloane solomonice din bronz, ce marchează mormântul Sfântului Petru, apoi cei 39 de sfinți care mărginesc zidurile, cupola gigantică, prin ferestrele căreia, de la peste 100 de metri înălțime, pătrunde în fascicule alb-lăptoase lumina soarelui de aprilie. Privesc spre tavan, cu capul dat pe spate, cu gura căscată, și mă frec la ochi de uimire, apoi clipesc repede, săgetat de soare drept în retină. Împrejur, turiștii mișună cu sutele, insignifianți în spațiul colosal al bazilicii, se cheamă în toate limbile pământului și se lovesc unii de ceilalți, neatenți, scuturându-se astfel reciproc de praf, trimițind miriade de particule micronice în aerul strălucitor din navă. E atâta mișcare haotică în jur că mă cuprinde amețeala și îmi pun palmele peste ochi, pentru o clipă de întuneric și singurătate, iar când mă uit din nou în jur spațiul e, cumva, mai tulbure, distanțele mai mari și profunzimea scurtată. Scutur din cap și-mi scarpin iar pleoapele, pradă unei mâncărimi drăcești, taman în sfânta bazilică.

Mă opresc în loc și Ione se întoarce spre mine, nedumerită, nu ne mai grăbim, nu ne mai e foame? Pentru numai o clipă, ea este Ione a mea, pe care o știu de-aproape o viață, dar fața ei se transformă fulgerător într-o mască a groazei. Îi cade falca, bulbucă ochii și scoate un țipăt de spaimă, privindu-mă cu o intensitate insuportabilă.

– Vlad, ce ai?! îmi strigă o întrebare, iar eu mă gândesc că ori e o farsă și râde de mine, ori se-ntâmplă cu mine ceva chiar foarte rău, că n-am văzut-o niciodată așa alertată.
– Ce am?
– Ți s-a umflat un ochi, zice, după care face o precizare bizară: adică ți s-a umflat ochiul propriu-zis, mă-nțelegi? Globul ocular, nu pleoapa, ochiul în sine, mă!

Iar ăsta e momentul în care încep să panichez și eu. N-am auzit niciodată să i se umfle cuiva globul ocular, dar pare să fi venit momentul. Îmi face o poză de aproape și-mi arată. Pe ecran, înconjurat de o orbită iritată, e ceva ce ar trebui să fie globul meu ocular drept: singura care se vede clar e pupila neagră, dar irisul verde se îneacă deja într-o sclerotică roșie ca sângele. Oroarea e la colțul ochiului de unde, dinspre canalul lacrimal, crește, hidoasă, o bășică transparentă, ca și cum un diavol răutăcios ar umfla un balon de săpun. Poate mă transform în vârcolac și așa începe, cu ochiul drept.

Simt că mi se-nmoaie genunchii.

– Să mergem la un spital, îi zic, și ieșim în mare grabă din bazilică, pipăindu-mi, din când în când, clăbucul neașteptat de lângă nas.
– Nu mai pune mâna! țipă Ione, din ce în ce mai agitată.

Pe drum, șocul momentului dispare și încep să cântăresc. Unde mergem noi acum, domnule? Ne așezăm pe o bordură, deschid Google Maps, caut, estimez. Apoi, o întrebare dinspre Ione:

– Auzi, tu ai mai făcut asigurările alea de sănătate înainte să plecăm?

Pfuuu…

– Adică asigurările de călătorie, nu? Nu, Ione, firește că m-am luat cu altele și am uitat, c-așa se-ntâmplă, taman când ai nevoie…

Ok. Ok, să ne liniștim. Cât poate să coste, la Roma, o internare într-un spital de ochi? Cât o fi, o fi, n-ai ce-i face, asta e, ce, am vreo alternativă? Tac, înciudat, ros de vinovăție: de ce mă complic eu să fac asigurări de călătorie mereu, de ce n-am o asigurare privată de sănătate pe termen lung, care să acționeze și acasă, și în străinătate? Pentru că sunt neprevăzător, d-aia, neatent. Pentru că așa e omul, se gândește că lui nu i se întâmplă, până i se-ntâmplă și e prea târziu.

Mă simt ca-n gluma cu ardeleanul și trenul pierdut, “vezi, d-aia e bine să aibă omul lucrul lui”.

Mergem înainte și, la prima intersecție, înainte să chem un Uber, văd o farmacie. Intrăm să cerem un sfat. Înăuntru, farmacistul privește ochiul meu roșu cu o curiozitate profesională care mi se pare de rău augur.

– Fa prurito? se interesează.
– Si, si, zic eu, mă mănâncă, da.
– Sembra un’allergia, zice el, și scoate niște picături de ochi dintr-un sertar.

Jumătate de oră mai târziu, suntem pe o bancă-ntr-un părculeț și răsuflăm ușurați. Vederea mi-e limpede din nou, bășica a dispărut, albul ochilor a redevenit alb, ochii mei sunt iar verzi, amândoi. Pe obrazul drept mi se scurg, ușurel, lacrimi de recunoștință din colirul minune al farmacistului de mai devreme. Eu rânjesc cu gura până la urechi. Lângă mine, Ione e amuzat-furioasă, “când am văzut că ți se dublează ochiul, am crezut că leșin, la ce spital te duceam eu acum?”

Rostul pățaniilor e să ne-nvețe lucruri, că altfel degeaba trăim. Rostul pățaniilor e să ne-nvețe câte ceva despre priorități în viață.

Gândiți-vă la următoarele: majoritatea dintre noi avem mașini, uneori mai multe într-o singură familie, nu? Plătim asigurări obligatorii și, adesea, și facultative pentru ele (CASCO), sute sau mii de lei anual. Le ducem la service când vine vremea reviziei, achităm costul schimbului de ulei, de filtre, al unei piese, poate două, cu alte cuvinte, cheltuim în fiecare an sute sau mii de lei pe buna-funcționare a unor obiecte care, desigur, ne fac viața mai confortabilă (sau nu), dar care nu sunt cruciale pentru supraviețuirea noastră. Dar câți dintre noi avem o asigurare de sănătate suplimentară față de cea obligatorie, care să ne ofere plasa de siguranță a unei sume mari de bani pentru o intervenție medicală sau un tratament medical scump, necesar în cazul unei probleme medicale serioase?

O recomandare, în acest context: Asigurarea de Sănătate NN, care are două componente principale, una de protecție și cealaltă de prevenție.

Suma decontabilă cu această asigurare de sănătate ajunge la 100.000 de lei pe an pentru costuri de spitalizare cu sau fără intervenție chirurgicală, într-o rețea de clinici și spitale private de top din România (apropo, sunt 26 de spitale private și 170 de clinici private în rețeaua NN România), dar și în rețeaua spitalelor de stat, prin decontare ulterioară. Această asigurare oferă o mulțime de alte beneficii, inclusiv, de pildă, acoperirea costurilor cazării părinților alături de copii, în caz de nevoie, sau acoperire în străinătate: pentru un pachet chirurgie și spitalizare la orice spital din afara rețelei medicale NN, în țară sau în străinătate, se decontează 80% din costuri, până la 12.000 lei.

Un instrument util, pe site-ul companiei: un calculator estimativ al costului lunar al Asigurării de Sănătate NN în funcție de diverse detalii – vârsta, elementele alese etc. Sumele variază, evident, dar pentru cineva de 30 de ani care alege elementele de bază, asigurarea este mai mică de 100 de lei pe lună.

Pentru simularea de cost, click aici.

Una peste alta, țineți minte ce vă spune un pățit (norocos, în cele din urmă): exact când crezi că n-ai nevoie să-ți asiguri sănătatea, acasă sau în străinătate, exact atunci dai de belea. Pur și simplu, pariul ăsta nu merită. Nu ne zgârcim la sănătate, că dup-aia ne ieftinim la necaz.

10 comentarii Adaugă comentariu

  1. Vlad, am patit exact ce zici tu, tot la Roma, pe final de primavara, acum multi ani. O basica oribila, care se tot umfla pe globul ocular. Sperietura de rigoare, desigur. Am rezolvat exact ca tine, val-vartej in prima farmacie, unde farmacista clar nu era la prima experienta, s-a uitat putin, mi-a dat picaturi si o ora mai tarziu, in drum spre aeroport, eram ca nou :)
    N-am mai patit nicaieri asta, e clar ceva pe acolo :)

    Thumb up 0
  2. Misto asigurarea de la nn dar daca nu esti sanatos tun in ultimii 5 ani (fara evenimente medicale de vreun fel, fara boli cronice) nu te califici. Iar cei care sunt sanatosi tun nu sunt chiar in cautare de asigurari private de sanatate.

    Thumb up 2
    • Mi-am făcut această asigurare la începutul anului, deh, aveam scoringul bun. Nu am folosit-o până acum, și nici nu-mi doresc, în schimb, dacă stau bine să mă gândesc, cei 134 de lei plătiți pe lună chiar merită.

      Thumb up 0
  3. #5

    Cred că aia cu farmaciile au pus ceva pe-acolo.. pare puțin dubios.

    Thumb up 3
  4. Asigurarea NN este buna, dar am impresia că este valabilă doar pe teritoriul României. Nu cred că are și componenta de asigurare externă. În altă ordine de idei, fiind un utilizator de Revolut, am optat pentru planul lor Metal care oferă automat și asigurare de sănătate worldwide. N-am avut nevoie de ea până acum și nici n-aș dori pe viitor.

    Thumb up 1
  5. De doi ani nu am asigurare medicala. De nici una. De atunci cred ca am fost prin 10 tari, jumatate din timp plecat din tara.

    Sunt tanar, sanatos si ultraegoist.

    Asigurarea de sanantate e utila in special celor mai in varsta. E tot un sistem de asigurare sociala. Puteau la fel de bine sa comaseze sistemul public de sanantate cu cel de pensii. Functioneaza la fel: luam de la cei in putere si dam celor slabi. Da… Se mai gasesc cativa tineri si nesanatosi. Ii vezi la fundraising pe Facebook. De obicei la ei e groasa treaba.

    Nici pensie nu platesc. Sau taxe.

    E forma mea de protest pentru clasa asta politica. Sunt un egoist.

    Thumb up 2
    • Sunt tanar si sanatos. Acum 2 ani am fost in Viena si in parcul Schoenbrunn am mancat un langos. Eu, sotia si piciul.
      Dupa mai multe ore ne-a apucat stomacul, rau de tot, cu dureri si evacuari repetate.
      Am ajuns la spital.
      Factura ne-a venit cateva luni mai tarziu, cateva sute de Euro.
      Noroc cu asigurarea de calatorie, cam o suta de lei.

      Thumb up 0
  6. Bune invataminte, bine ca ai scapat cu bine.

    Thumb up 0
  7. Buna, apropo de articol eu am creat un site tocmai din dorinta de a face sistemul independent.
    Acum acesta se poate evalua, tocmai sunt in teste cu el cu conceptul Doctoralis. Este pt prima data cand sistemul de sanatate devine transparent si public.

    Thumb up 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.