Două dimineți
Duminică dimineață au coborât împreună la micul dejun, un cuplu prematur, el cu o imitație de încruntătură periculoasă pe fața imberbă, ea căutat-interesantă și toată-n negru, din creștetul capului vopsit pana-corbului și până-n vârful botinelor cu ținte. Au intrat tăcuți în restaurant, au făcut trei pași și s-au așezat la prima masă de lângă ușă. El s-a cocârjat peste telefon, izolându-se instantaneu într-o bulă de lumină albastră. Ea a rămas dreaptă-n scaun câteva clipe, într-o așteptare tensionată, apoi a oftat ușor, dezamăgită. A primit o privire scurtă și o indicație când s-a ridicat cu zgomot. S-a întors cu două farfurii în care așezase omletă, șuncă, brânză, câte o roșie sintetică, o felie de pâine. Au mâncat în tăcere, ea alegând absentă dumicați cu furculița, el înfulecând tot cu ochii-n în ecranul albăstrui. Când a terminat, a-mpins farfuria-ntr-o parte și s-a sprijinit mai bine pe masă. Ea l-a întrebat dacă diseară e-un meci la tv dar el a-nchis chiar și acest început meschin de conversație cu un singur cuvânt: „amical”.
Atunci ea l-a privit atent, intens, încercând din răsputeri să-i ardă fruntea, dar după un timp a obosit iar privirea ei a trecut puțin câte puțin prin el, mai întâi până la masa alăturată, apoi în lungul sălii, până la perete și mai departe, departe de singurătatea dimineții sale. Băiatul a continuat să-mpingă cu degetul în ecranul telefonului, iar și iar, ca un hamster neobosit care aleargă fără rost într-o roată.
…De la norii de pe cer, de la reflexiile soarelui pana la asfaltul sau pamantul inverzit sau acoperit cu zapada; lucrurile marunte, detaliile, amanuntele sunt cele care conteaza. Te aduci in locul si in momentul respectiv cu toata fiinta ta…
Patru pahare de apa pe masa, pentru 2 persoane?
Interacțiunea interesantă era între aceștia doi.
Asta ar trebui intrebati chelnerii – de obicei e invers: ceri o sticla de apa si aduc la ea un singur pahar – desi sunt 2 persoane la masa…
„nu stiu ba de ce m-a parasit, ca n-a zis nimic. curva, da-o dracu”
minunata proza scurta. Superb scrieti, ar trebui sa o comiteti mai des si mai mult, un volum scris de Dvs ar fi o exceptionala imagine de ansamblu a acestui timp si a acestor locuri, si , doi, ar fi un categoric succes urias de librarie.
sunteți un neînfricat optimist, domnule Lazăr 🙂
Vlad, dl. Dinu Lazăr are dreptate. Poţi să faci şi un pariu cu Marian Godină (care va avea vânzări mai mari) 🙂
…subscriu… :-)…
Deranjant de des intalnit tipul asta de „conversatie”, incet incet devine un soi de tipar din nefericire.
Extrem de trist…
poza e reala?
Relaţiile în care acceptăm să fim, spun multe despre noi, nu despre cel cu care suntem.
Oricât de cinic sună, ăsta e adevărul. Experienţele personale mi l-au revelat.
Un joc de șah modern…nimic mai mult. Șoarecele si pisica, in varianta 4G
m-as fi asteptat sa fie invers – lumina albastra sa fie pe fata ei. dar asa,….., povestea e mai interesanta.
Toate ca toate, dar oare ce amical a fost aseară? 🙂
era ala de saptamana trecuta 🙂
Și dacă citea ziarul? 😛
Daca citea ziarul, ii dadea ei pagina de sport sa vada singura ce meci era diseara si sa nu mai puna intrebari inutile 🙂
cat mai multi tipi de acest gen … exista atat de multe tipe plictisite si disponibile datorita lor 🙂
Noh… Lasa-l de Dan Alexe să fie Dan Alexe.
Proza de mare efect, insa comentariile delicioase. La urmatoarea sa ceri ca prin comentarii sa se duca povestea catre un final. Fiecare sa scrie cate un paragraf.
frumos ca un jacque prevert