25 de ani de ură

Oare oamenii care n-au auzit de [insert orice politician român] sunt mai uşor sau mai greu de fraierit? Cum poţi să recunoşti impostura, dacă nu ai skin in the game? Cum poţi să ceri să faci parte din polis, dacă tu te aşezi în afara lui?
De mult, un om mult mai deştept ca mine, mi-a spus un lucru. În România nu se practică arta dialogului şi negocierii, ci a desfiinţării. Cînd A tace şi-l ascultă pe B, nu se gîndeşte la argumentele lui B, ci la cum să-l anihileze, să-l facă una cu pămîntul. Asta se întîmplă peste tot, şi la nivel public şi în privat. Managementul românesc este un management întemeiat aproape exclusiv pe feedback negativ şi pe alternarea băţului cu morcovul. Să ne gîndim, cum am început cei 25 de ani? Cu mineriade, Tîrgu Mureş … Nu mai tîrziu de ultimii ani, s-au asmuţit unii asupra celorlalţi. După scandalul cu Bercea, s-au înteţit invitaţiile la cuptoare, gazare. Asistaţii sociali sunt un alt ţap ispăşitor, vinovaţi de starea economiei. Mai avem mult pînă ne vom trezi din mahmureală şi nu cred că diminutivele ne vor ajuta prea mult.

Sunt de acord cu ce ai scris, oamenii care sunt expusi constant la povesti negative vor avea un mod mai prapastios de a interpreta lumea in care traiesc. Serios acum, daca ma uit doar la stirile ProTV de exemplu, o sa cred ca traim intr-o tara de violatori betivi si soferi criminali.

O solutie ar fi, asa cum ai spus si tu, ruperea de „actualitatea romaneasca”. Dar aici apare o problema. Care este limita dintre o rupere benefica si ignoranta? Totusi, sunt probleme in tara asta care merita atentie. Haide sa luam problema populatiei de exemplu. Mai concret, faptul ca am scazut sub 20.000.000 de oameni si avem cea mai mica rata a natalitatii din ultimii nu stiu cati ani. Haide sa adaugam la aceasta problema si faptul ca pentru fiecare copil roman care se naste, se nasc aproximativ 2.5 copii romi.

Nu stiu de altii, dar pe mine ma sperie un viitor in care cu actualul sistem de asigurari sociale, un tanar va trebui sa sustina cam 5 batrani si romii (in mare parte neintegrati in societate) o sa ne ajunga din urma ca numar. Nu trebuie sa fiu foarte expus la aceste informatii deoarece am vazut ca nu prea se discuta despre ele dar a trebuit sa le aflu o singura data ca sa-mi ramana in cap.

As putea sa fiu zen si sa-mi vad de viata mea in continuare, sa ma concentrez sa vad doar lucrurile pozitive si sa fac abstractie de cele negative dar sunt de parere ca daca ignor o problema, nu se va rezolva de la sine si mai devreme sau mai tarziu, problema nu va mai putea fi ignorata.

Bine ca mai exista jurnalisti ca tine sau ca Moise care mai aduc in discutie probleme mai delicate insa tot ma surprinde lipsa de interes a populatiei fata de ele. Daca ar fi sa caracterizez intr-o fraza populatia Romaniei in spiritul articolului pe care l-ai scris as zice ca „Suntem zen la problemele adevarate si prea patimasi la cele de suprafata”