3.000 de oameni contrazic ştirea că au murit
În ianuarie anul acesta, Newsweek a publicat pe pagina de net un clasament al oraşelor americane aflate pe moarte.
Pe locul 10 al acestui top, Grand Rapids, un oraş de 193 de mii de locuitori din Michigan, despre care cineva care a completat fişa pe Wikipedia ştie că se mai numeşte şi „oraşul mobilei”, datorită numeroaselor fabrici de mobilă de aici. Nimic despre asta în topul Newsweek, unde Grand Rapids figurează din cauza unei populaţii în scădere, grav îmbătrânită, afectată de şomaj şi de lipsa de orizont economic într-un stat dominat de o industrie auto în profundă suferinţă.
Greu să găseşti aici motive de optimism. Doar că locuitorii din Grand Rapids, revoltaţi de sentinţa dată de Newsweek, au reacţionat – şi încă într-un mod formidabil, emoţionant, memorabil.
Joia trecută, au postat pe Youtube acest spot – pe care vă invit să-l urmăriţi, integral, înainte de a citi mai departe:
Spotul este deja o senzaţie în Statele Unite şi devine, încet-încet, şi un fenomenal aspirator global de simpatie pentru oamenii acestui oraş. Din punctul meu de vedere, sunt câteva ingrediente în acest succes.
În primul rând, piesa în sine. Aţi recunoscut-o, probabil – American Pie, de Don McLean. Este o melodie foarte frumoasă, fireşte, dar dincolo de melodicitate, spune povestea Americii fericite, post-belice, care şi-a pierdut inocenţa şi s-a maturizat brutal şi traumatic în deceniile ce au urmat câştigării războiului, trecând printr-un altul, fără sens, pierdut în mod umilitor, printr-o dureroasă desegregare rasială, prin asasinate politice cutremurătoare, prin revolte studenţeşti, recesiuni, revoluţii sexuale, toate sub tensiunea unui alt război, cel rece, aparent interminabil, în care anihilarea totală, ireversibilă, s-ar fi putut produce oricând. Melodia rezonează adânc în cultura urbană a americanilor (puteţi găsi pe acest site, sau pe acesta, dacă doriţi, explicaţia versurilor din American Pie).
Apoi, tehnica de filmare şi de montaj – aparent, cele 9 minute de melodie sunt un singur cadru, de la început până la sfârşit. Nu ştiu dacă nu carecumva au fost mai multe filmări, montate ulterior fără „săritură”, dar asta contează mai puţin. Important e feeling-ul pe care-l transmite filmarea – e fluidă, continuă, precum o poveste ce se desfăşoară firesc, natural, fără sincope. Te lasă să te concentrezi la ce se vede în imagini. Şi cu asta, am ajuns la cel mai puternic argument al succesului acestui spot:
Oamenii din el – şi ce exprimă ei.
3.000 de persoane au participat la eveniment, toţi, locuitori ai oraşului, interacţionând cu naturaleţe cu obiectivul aparatului de filmat, spunându-şi, fiecare, povestea din oraşul Grand Rapids – poate cântăreţi, poate pompieri, poate jurnalişti, poate liceeni, poate membri ai orchestrei simfonice a oraşului.
O comunitate vie, vibrantă, afirmativă, răspunzând unei publicaţii care i-a anunţat, nu demult, că-s muribunzi, anonimi, neinteresanţi.
Şi, ştiţi ce? poate că restul oraşului chiar o fi pe moarte – în fond, sunt alţi 190 de mii de locuitori care n-au venit la filmări – dar nici nu mai contează. Ce reţine lumea – şi ce ar trebui să învăţăm – este că, atâta vreme cât poţi lupta, trebuie să lupţi, chiar şi atunci când nimeni nu mai crede în tine.
Pentru asta, tot respectul şi, îmi pare rău s-o spun, şi o mare invidie.
Aş dori să particip şi eu la o filmare de acest gen în Bucureşti, care să contrazică ce ştie toată lumea despre acest oraş: că e locuit de oameni nepoliticoşi, ursuzi, nesimţiţi.
Ne-om găsi 3.000 care să contrazicem asta.
Macar de ar exista o initiativa asemanatoare pentru candidaturile oraselor din Romania la titlul de Capitala Culturala Europeana!
De acord. Fara alte comentarii.
Absolut superb! Cinste lor! Mi-e foarte greu sa cred ca in Bucuresti vom vedea asa ceva…
Pune-ma pe lista. Pot sa ajut cu ceva?
In pare parte Bucurestiul e locuit de oameni nepoliticosi, tarani, nesimtiti si tigani fara ocupatie care traiesc din furt, cersit si alte meserii obscure si isi duc veacul ilegal prin multe din imobile declarate patrimoniu national.
Ne-om gasi 3000 de oameni sa contrazicem, numai ca din 2 milioane de locuitori, suntem o picatura intr-o mare.
1
nicio sansa! poate doar la o promotie pentru drujbe sa gasesti asemenea numar de oameni!
vezi U2 – The Sweetest Thing 😉
Cântarea României, pardon, a Americii. Vorba celor de pe Twitter.
Nostalgia poate fi festivă.
Excelent si emotonant clipul si de asemenea excelent comentariul.Dar …din pacate…orasul(ca si populatia)este condamnat la disparitie dupa informatiile transmise.Melodia plina de optimism si tandrete nu o sa ajute la nimic,doar o sa impresioneze o lume intreaga.Privind cei 3000 oameni pt Bucuresti baga-ma si pe mine cu trei persoane.
uite de asta m-as muta in America, ca sincer nu cred ca noi, romanii am fi in stare sa reactionam asa, doar pentru a contrazice un ziar sau o preconceptie. si plus de asta, a fost cel mai bun clip de promovare al unui oras pe care l-am vazut vreodata, includ aici si cele care se refera la tari. as vizita orasul lor
Staţi liniştiţi. Se adună ei … doar că-s gay. Şi nu au fost decât vreo 200.
Adizzy – nu sunt supra-oameni; nu trebuie idealizati, nici ei insisi n-o fac. Au, in schimb, sentimentul puternic al apartenentei la o comunitate si sunt si invatati sa ofere, atunci cand au. Sunt curios cati dintre avutii orasului au sponsorizat productia clipului.
Cat despre noi, romanii… Si aici sunt locuri/orase in care spiritul comunitatii e foarte puternic. Din pacate, Bucurestiul nu e printre ele – poate si explicabil, dar asta-i subiectul unei postari viitoare 🙂
Si eu vreau sa particip!
Si am putea sa lucram un astfel de moment chiar pentru ziua Bucurestiului. Avem timp sa ne pregatim ideile, sa ne organizam, sa repetam. Doar ca, daca ar fi sa pastram proportiile, ar trebui sa ne adunam vreo 31.000. Problema este alta: pe noi ce melodie ne reprezinta? 🙂
Daca o facem si noi ceva care sa denote ca bucuresteanul e viu, ma bag.
Astept cu interes postarea ta despre orasele din Romania care au spirit de comunitate vs Bucuresti 🙂
Superb videoclipul
Vrei 3000 de oameni ?
Cumpara 3000 galeti si ai sa ii scoti din casa. Sau 10.000 de mici, sau bere…… alta sansa nu ai.
Bonus:
daca ai sa reusesti (printr-un miracol mai mare decat a doua venire a lui Iisus), in 3 zile toti politicienii o sa spuna ca ei (si nu „ceilalti”) au stat in spatele organizarii. Deja o vad pe udrea punand frunza intr-un colt si ciupind ceva bani pentru acest gest. Sa nu spun toate emisiunile in care o sa fii umplut cu noroi ca nu ai facut asa sau altfel….. o si vad pe atotcunoscatoarea tatoiu dandu-si cu parerea.
Cat de visator esti. Of of…..
Si eu m-as baga la asta, intr-o duminica la pranz cand orasul doarme, insa am aceeasi dilema ca cineva de mai sus: pe ce melodie? 😀
Tocmai lucrez la un proiect in lansare, care isi propune sa scoata bucurestenii din amorteala si individualism. Se numeste Fundatia Comunitara Bucuresti. Multa lume spune ca suntem visatori, dar uite ca principiul asta de fundatie comunitara functioneaza in toata lumea. Mai noi, si in Romania, unde la Cluj creste o fundatie comunitara de toata frumusetea. Ce au bucurestenii in minus, ca sa nu mearga? Cum spui tu – 3000 de oameni sunt necesari, ca sa miste lucrurile din loc. Mi-ar placea tare mult sa cantam impreuna – muzica si versurile sunt la alegere 🙂
Grand Rapids / Bucuresti … diferentele sunt foarte mari : intre orase, intre oameni, intre culturi, intre orice.
M-am uitat si nu am vazut mizerie pe jos – poate ca au „lustruit” traseul inainte de filmare, nu am vazut caini comunitari – poate ca i-au „pescuit” sau eutanasiat inainte de filmare, nu am vazut mostruozitati arhitectonice si nici „cazaturi” deplorabile – poate ca au ales cu grija traseul, nu am vazut trafic sufocat – poate ca au ales o ora mai putin „rush” … diferente greu de depasit.
Am vazut ca s-au gandit si la reprezentativitate – albi, afro-americani, asiatici ba chiar si unul cu trasaturi polineziene …
Nu cred ca Grand Rapids nu are nici un fel de „umbra”. Are, dar ca (mai) intotdeuna reclama este bine facuta. Poleiala, artificii, muzica bine aleasa, antren … aproape ca iti vine sa-i crezi.
Eu cred ca se gasesc in Bucuresti 3000 de oameni care sa participe la un „ba nu este asa !”, 3000 de oameni care sa isi exprime sincer bucuria de a trai, de a iubi, de a canta, de a dansa. O vor face, sunt sigur. Si poate nu vor exista probleme de reprezentativitate.
Nu imi vine in minte acum nici un cantec românesc pentru coloana sonora … dar daca nu se gaseste ceva autohton, eu propun „Always Look on the Bright Side of Life”.
Unde turnam clipul?
Si unde il promovam?
o dureroasă desegregare rasială?
În sensul că au cam ucis militanţi pentru drepturile populaţiei de culoare, Miruna (plus o grămadă de alte abuzuri, violenţe etc. N-a fost uşor). Nu se înţelege?
Era usor ambiguu, drept sa zic, de-aia te-am intrebat. Depinde cine citeste, un democrat sau un republican :).
In alta ordine de idei: ar fi grozav un filmulet similar cu Bucurestiul.
frumoasă idee și implementare. orașe „pe moarte” în România sunt destule, de la Zimnicea la Vaslui. trebuie doar o inițiativă similară – și o pagină Wikipedia „provocatoare”
Super clipul, super ideea si zic si eu i’m in!
Subscriu. Dati-mi un grup beta si contribui cu montajul ( desi sa fiu sincer mai placut mi-ar fi sa il facem pe pelicula dar costurile sunt prohibitive). Si ma prezint si eu cu 4 participanti.