Doi brutari, o cuvă cu aluat şi un cuptor cu pietriş încins adună zeci de persoane la coadă în Teheran. Lipiile moi sunt întinse pe panta cuptorului unde se coc în doar câteva minute. Unul dintre brutari le scoate cu o lopată lungă şi le atârnă puţin pe o sârmă, ca pe nişte prosoape aburinde, să se mai răcorească niţel. Apoi, le livrează cumpărătorilor, trântind foile pe un grilaj. Clienţii aleg pietricelele care au rămas prinse în aluat şi le aruncă pe jos cu gesturi experte.
[nggallery id=90]E miezul nopţii în Teheran şi pâinea e fierbinte.
7 comentarii Adaugă comentariu
Cu ce s-o compar? Cu cea facuta de bunica pe plita incinsa si frecata cu peria de sarma din resturile ramase de la taietei? Cu pasca pe care o cumparam de la o vecina evreica sau direct de la sinagoga alaturi de vinul dulce? De ce ii spui „paine”? Eu stiu ca painea e dospita. Oricum, pozele sunt grozave. Chiar simt mirosul…
Asa e, nu-i „paine” in intelesul nostru. E o lipie cu o suprafata crocanta si un miez moale si parfumat. Mananci si nu te poti opri, cu un iaurt ceva mai acru decat ayranul turcesc dar tot asa, sarat, care-ti taie setea si te racoreste.
si paine e o zi 😀
Arata senzational! Pana si iranienii stiu sa faca paine. La noi…Dumnezeu cu mila. Cand vad painea aia alba, feliata, obosita, in supermatrketuri ma ia cu ameteala. In Romania, se mai face paine buna in Ardeal si pe la cateva „bulanjerii” frantuzite prin Bucuresti. Hai ca mi-ai facut pofta!
Neata! Ma enerveeeeeeezi! Imi ploua in gura si vreau si in Iran! Mai continua tu asa… :):):)
Am mancat asa ceva in Londra. E absolut dementiala. Mi-a fost servita cu ceva preaprat din miel si alte mirodenii, nu cred ca se poate compara cu ceva de la noi 🙂
Dementiala e painea calda scoasa fie de pe vatra, plita sau cuptor. Sa vezi cum iese aburul cand rupi painea, e gustoasa si iti lasa gura apa.