Le Mont Saint-Michel. În vârful stâncii şi în faţa catedralei, artişti cu spirit ludic au plasat o bilă de plastic lucios, în care se reflectă acum cerul şi corespondenta lui pe pământ, casa Domnului.
Turiştii îşi recapătă ca prin minune răsuflarea când ajung pe micul platou şi văd bila. Se-nvârt amuzaţi în jurul ei şi îşi fac selfie-uri comice – domnii împing burta în faţă sau îşi apropie moacele de sferă, pentru intensificarea efectului, doamnele chicotesc, ruşinate, în timp ce caută poziţia cea mai convenabilă pentru fundurile chiar mai mari ca-n realitate, ce oroare!
O zgâtie de vreo 5 ani sare funia de protecţie şi se lipeşte cu nasul direct de sferă. A devenit conştientă de sine de numai jumătate din viaţa ei iar acum, iată, ceva bizar i se-ntâmplă: deodată arată altfel. Aleargă de jur împrejur, trăgând cu ochiul la acest doppelgänger alungit care o imită neîndemânatic. Deşi seamănă, clar e o străină şi nici un dialog nu-i posibil. Ce-o mai fi şi asta?
6 comentarii Adaugă comentariu
Asta e arta urbană. Să o comparăm cu garajul „artistic” de pe faleza din Brăila?
macar garajul ala te apara de ploaie si de soare pe torida faleza braileana. nu l-am vazut ludic si nici artistic ci doar un remider (de ce nu frumos – admir gratia cu care sunt suspendate 7,5 tone de beton pe 4 picioare albe si o placa subtire, pare bine gandit si elegant) al faptului cca tindem sa privatizam spatiul public ca salbaticii, ca dupa ’90. In rest, apreciez comparatia si-mi dau seama ca garajul de la Braila a facut turul internetului, nu numai al orasului. Putini l-au vazut, dar toata lumea vorbeste.
Imagini superbe. Probabil ca arta isi gaseste loc in fiecare lacas turistic din vest.
„şi nici un dialog nu-i posibil” …
Of, barbatii astia … cum nu inteleg ei relatia speciala cu cea de dincolo de sticla!
Corect 🙂
Foarte interesant, arta in formele ei diverse.