E amuzantă nedumerirea bucureştenilor confruntaţi cu un gest colectiv pozitiv, făcut pentru comunitate, iac-aşa, fără vreun interes ascuns, fără păcăleli, fără şmecherii.
„Da’ ce-i cu pozele?” – întreba lumea ieri seară, la Unirii 1. „Se vând? E vreo campanie la ceva? Cine le-a adus? Da’ de ce?”
Uite d-aia, ca să fie ceva mai vesel la metrou. D-aia s-au strâns nişte zeci de fotografi amatori (şi profesionişti, fireşte, scuze maeştrilor 🙂 ), d-aia au lipit poze pe stâlpii staţiei. I-a invitat Andrei Bârsan, de la Asociaţia Bucureştiul Meu Drag (vă imaginaţi, ce nume de asociaţie pentru un oraş aşa nesuferit…).
[nggallery id=45]Cred că s-au adunat cam o mie de clişee. Sistemul de prindere e ingenios – fiecare fotografie e agăţată cu un soi de rămurică de plastic flexibil; rezultatul e că, la fiecare venire şi plecare de tren, pozele flutură furios, ca frunzele într-un copac bătut de vânt. Lumea iese din trenuri şi cască ochii: ce-o fi, frate?
Ce să fie… Nişte oameni de treabă. Chestie rară.

9 comentarii Adaugă comentariu
Ce să fie… O bagare in seamă a la Ciubotaru . Nu-i o chestie rară
…frumos!
se mai gasesc visatori care sa puna umarul la astfel de actiuni, deci, nu este totul pierdut!
Da, poate nu e totul pierdut 🙂
… dacă am reuţit să aducem puţin frumos şi bucurie în oraşul ăsta, ne bucurăm … dacă nu, înseamnă că trebuie să muncim mai mult …
Salut!
Sunt peste 2000 de cadre acolo, insa unele au disparut din cauza ca nu a fost buna metoda de prindere, iar pe altele le-au luat trecatorii.
Parere personala: daca le iau si le pastreaza este excelent, chiar ma bucur, daca le iau ca sa faca rau… asta e…
Mihai.
Ma bucur ca trecatorii au admirat macar unele fotografii.
Daca nu stiati fotografiile au fost printate pe banii fiecarui participant si nu in scopul exprimarii fotografilor , desi majoritatea au trecute in semn de respect autorul, pentru o expozitie dimensiunile ar fi fost mai mari.
Metrorex a asigurat locul de expunere, sponsorii au tiparit afisele si au asigurat materialele de fixare desi s-a folosit si scotch-ul de acasa 🙂
Deasemenea fotografiile nu erau pentru luat acasa dar cum in Romania orice e pe gratis se culege …
Mie mi-au placut pozele alea. Azi am vazut ca de pe peron au ajuns si in metrouri. E o chestie draguta. 🙂
îmi aduce aminte de Cafe de la Joie, de lângă Blănari