În încheierea acestei minunate zile, plină de ceasuri rele, mi-am deschis uşa peste degetul mare de la picior. Degetul mare este elastic, aşa că uşa mi-a ricoşat în freză. Deşi n-ar fi trebuit, am scăpat paharul, ceea ce m-a făcut să presupun că a merge în picioarele goale, chiar şi prin casă, nu mai este o opţiune. Marile dureri sunt mute, dar marile înjurături nu. Scuze vecinilor şi trecătorilor.
Totuşi, şi o întâmplare pozitivă înainte de culcare, pentru că aşa e bine, să mai fie o speranţă: am găsit spaghetele quatro formaggi pe care le pierdusem acum o săptămână. Erau (în continuare) în cuptorul cu microunde, acum cu adevărat picante, după aparenţă.
Iată, deci, explicaţia pentru care mi-a fost atunci atât de foame. Se mai explică şi alte prezenţe impalpabile de prin bucătărie, dar pe astea nu vi le mai descriu, că poate aveţi ficatul sensibil.
Noapte bună.
24 comentarii Adaugă comentariu
Petreanu, asta e genul de text pe care te-am incurajat intotdeauna sa-l scrii. Poate, in curand, chiar si in Daily Cotcodac (e drept, maine se fac abia 2 luni de la precedentul, da’ asa suntem noi, ardelenii, mai zoriti 😀 ).
Vezi, dom’ Julius, aşa mă perpeleam şi eu când aşteptam textele tale pe vremuri la ziarul mogulului 😀
O să-ţi scriu, mă. Stai să fac un grătar pe balcon, că sigur găsesc canistra aia cu benzină de vara trecută şi gata subiectul.
Era sa cad de pe scaun de ras :)) .
ha ha ha…sincer, ai vazut stele verzi, d-le Petreanu?
Distrativa situatia. Poate mai mult prin ingeniozitatea minutioasei descrieri, la modul aproape cronologico-cinic a acelor momente prapastioase incumbate de Mercurul retrograd (pana la sfarsitul lui Mai) si nu numai. Oricum, pataniile astea si modul de narare mi-a amintit cu placere de cartea „Toasturi cazone” a lui Gh. Braescu, aparuta in 1985 la Editura Facla. O recomand celor dornici de o portie zdravana de cinism situational si tipologic oferita de Dl. Braescu, asa cum le statea bine intelectualilor in plina „dezvoltare” comunista.
Recomand odihna, multa odihna…si, da … cu totii imbatranim. 🙂
Petreanu, loviturile astea dau cele mai tari injuraturi ever… Auzi, dar spaghetele alea nu si-au anuntat cumva prezenta, prin vreun semnal, de pilda olfactiv?
Se vede ca nu le ai cu promovarea ! Uite cum ar trebui sa sune ->
NOU ! Spaghetele quatro formaggi a la Petreanu acum intr-o noua prezentare cu o aroma unica ! 😯 😆 😆 😆
Şi eu care credeam că numai mie mi se poate întâmpla astfel de lucruri! 🙂
Nu ma pot pronunta pana nu raspundeti sincer ce era in pahar.
Vlad, tu cind o sa ai un copil o sa-l duci la Nufarul cu tot cu cearcefurile de spalat si-o sa-l recuperezi cind l-or pune aia in vitrina la „obecte perdute”
Acele ‘prezente’ pot face picioare ,apoi sa vezi ce te sperii 🙂
Hehehehe!!!
Marti 19 este noul 13? 😀
Tie nu ti-o fi ricosat degetul in freza dar mie mi-a sarit mancarea din gura cand am citit:).
Sunteţi toţi foarte drăguţi, mulţumesc. Am observat că nenorocirile altora ne amuză pe toţi – probabil că d-aia au sanctificat-o de fapt pe Maica Tereza, că era o raritate absolută. 🙂
Io am vrut sa te ajut …
ma pregateam sa dau si eu cu comentariul ironic, de ganul bravo Vlad Degetel sau asa ceva, dar am vazut ca esti amarat, asa ca ma abtin… zici ca erau bune pastele alea :D?
Bine, bine, lumea e carcotasa, dar doar nu preferai sa fie 17 comentarii compatimitoare… 😀 sau…? 😛
Cred ca la primul comment m-am grabit prea tare sa arunc cu gluma, ca nici numele n-am apucat sa mi-l scriu intreg 😀
Ati facut multe documenatre bune si critice la adresa „anomaliilor” din tara noastra.
Ce-ar fi sa va aplecati si asupra acestora:
http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/teoria-conspiratiei/4213182-
http://www.ziua.net/display.php?data=2007-10-16&id=228042 ?
Sint tare curios care ar fi raspunsul guvernantilor pt genocid impotriva propriului popor.
Respect.
Marile injuraturi nu sint la indemana oricui!
Iti trebuie ceva talent si inteligenta nativa! 🙂
pfff, pai cu banalitati din astea te prezinti tu cititorilor tai exceptionali!?
sa’ti zic cum se face: eu mi’am fracturat metatarsienele in aspiratorul lasat peste noapte in hol pe principiul „da’l naibii, il pun maine in camara”! numa’ ca n’am luat in calcul ca mi se face sete peste noapte si dau cu piciorul fix in animalul de plastic – cine dracu l’o fi lasat acolo, nu stiu!
medicii draguti de la urgenta mi’au facut o gheata de ghips cu toc! :)))
PS cum iti merge cu alergia? eu incerc sa ma las de olyinth zilele astea cu nush ce marimar sau sterimar sau cevamar. nu prea functioneaza.
dar iti urez succes!
@Ilinca – nasol, am trecut la Aerius. Aştept luna august, să scap.
Textul asta e cumva cel mai nou medicament anti-depresiv? Genial 😀