Alegeri fără câştigător

Paradoxal, alegerile de ieri clarifică aproape tot şi, în acelaşi timp, nu lămuresc mai nimic. Nici un partid nu e mulţumit de rezultat, fiecare întrevede un viitor complicat şi un ocean de incertitudini. După prima repriză, meciul pentru prezidenţiale rămâne deschis, însă echipele sunt deja afectate de accidentări majore. Câteva cuvinte despre fiecare în cele ce urmează – dar, mai întâi, ca să ştim cum ne poziţionăm, vă rog daţi un vot aici:

1.PSD: deşi a luat cele mai multe voturi şi a înregistrat per ansamblu un scor excelent, partidul e în situaţia cea mai proastă cu putinţă în aşteptarea prezidenţialelor, chiar la graniţa dintre siguranţă şi disperare, adică exact acolo unde e cel mai greu să iei decizii. Cele 37 de procente nu pot oferi partidului certitudinea Cotrocenilor, chiar dacă scorul ar mai putea creşte, la toamnă, prin mobilizarea baronilor care au făcut non-joc acum (Constanţa, anyone?). PSD are nevoie de încă cineva/ceva pentru a depăşi contracandidatul în turul 2. Foarte probabil că PSD va încerca pe toate căile să disloce liberalii din opoziţie şi să-i readucă la remorcă. Pentru asta, un joc gen cravaşă şi zăhărel ar fi perfect, dar problema PSD este că nu dispune de cravaşă (pentru că a dat deja afară liberalii de la putere şi pentru că nu controlează procurorii), deci îi mai rămâne doar varianta zăhărelului. Asta va crispa însă şi mai mult baronii partidului, pentru că zăhărelul e la ei şi nu toţi vor fi încântaţi să cedeze din el liberalilor. Pe de altă parte, liberalii ştiu că, dacă au un pic de răbdare şi ceva mai mult noroc, ar putea să pună ei mâna pe tot zăhărelul, după prezidenţiale.

Dacă liberalii vor rezista, PSD va încerca „zombificarea” unei părţi cât mai mari din PNL, folosind tot soiul de mancurţi precum Tăriceanu, Silaghi etc. scopul fiind să reducă pe cât posibil capacitatea de manevră electorală a liberalilor în toamnă.

În acest moment, principalul adversar electoral al PSD este PNL şi, din cauza celor 37%, singura cale sigură de a-l înfrânge la urne este să-l distrugă înainte de vot.

O variantă posibilă pentru PSD este şi creşterea unui iepure electoral – o poziţie pentru care Mircea Diaconu s-ar putea califica – în încercarea de a-i aduce lui Victor Ponta în turul doi un contracandidat de paie. Varianta iepurelui funcţionează însă doar atâta vreme cât opoziţia la PSD („dreapta”, cum i se spune cam nemeritat) nu reuşeşte să prezinte un candidat unic sau măcar tacit acceptat de toată lumea.

Tensiunea de la PSD a putut fi constatată încă de duminică seară, când toată lumea se mira de feţele lungi ale liderilor, la sediul de campanie, deşi tocmai se anunţau scoruri excelente pentru partid.

Foarte interesant, în acest context, cadrul transmis de televiziuni la ora 21: Dragnea şi Ion Iliescu în prim-plan, puşi pe declaraţii şi, undeva abia în planul 3, Ponta, lungindu-şi gâtul într-o direcţie laterală. Nu e ca şi cum n-ar fi ştiut rezultatele sondajelor, care tocmai se difuzau în momentul respectiv. Se aude că, mai târziu, în spatele uşilor închsie de la partid s-a lăsat cu strigături şi reproşuri reciproce amare.

Problema PSD este că va avea cu siguranţă un candidat în turul doi – însă ar putea fi degeaba. Din nou.

2.PNL: Crin Antonescu părăseşte conducerea partidului după un mandat hormonal, plin de dezamăgiri şi prin care a creat pe termen lung mai multe probleme PNL decât a rezolvat. Scorul PNL din alegerile parlamentare din 2012 nu a fost al liberalilor, ci al USL, dar în USL liberalii au fost condamnaţi dintru început să stea la remorca pesediştilor. Sub mâna lui Crin Antonescu, PNL a fost doar un partid de mâna a doua, păcălit că e partener egal la marea masă a puterii. Evident că trebuia să plece şi bine că a făcut-o, întrebarea e dacă asta ajută sau nu partidul. Impulsiv cum fişa postului nu-i permite, Antonescu face un gest onorabil după eşecul electoral, dar îşi lasă partidul expus presiunilor PSD exact când acestea sunt pe cale să devină intolerabile.

Paradoxal, liberalii au acum prima şansă pentru Cotroceni. În mai multe simulări, Klaus Johannis câştigă preşedinţia în faţa lui Victor Ponta. Acum, important e nu doar ca PNL să-l promoveze în cursa asta, ci şi să reziste ca partid până spre sfârşitul verii ca să-l poată promova în cursă.

Cât despre ofertele insistente ale lui Victor Ponta privind refacerea USL – sunt chiar curios ce liberal va avea naivitatea (sau ticăloşia) să creadă în ele. Ce să-i ofere Ponta PNL-ului? Poziţia de prezidenţiabil? Cui, lui Antonescu, care tocmai a declanşat o „cruciadă împotriva baronilor roşii”? Lui Johannis, motivul pentru care s-a rupt USL?

UPDATE 1: 5 minute după ce am dat publish, Breaking News la Digi24: „Crin Antonescu s-a răzgândit. Rămâne la conducerea PNL până la congres ACTUALIZARE 14.28. Crin Antonescu va rămâne la conducerea PNL până la organizarea unui congres. Data acestuia va fi stabilită joi.”

UPDATE 2: demisionar, dar interimar.

Confuzie totală la PNL.

3.PMP: Singură, numai Elena Udrea zâmbea duminică seară la anunţarea proiecţiilor electorale. Până şi EBA îşi scăpase buza pe podea. Planul PMP era să depăşească PDL, nu pragul electoral; abia dacă l-au trecut şi pe acela.

Eşecul PMP este al preşedintelui Băsescu, direct şi indiscutabil. Şi-a asumat pe faţă, obraznic şi radical susţinerea acestui partid – mai precis, a uneia dintre cele mai antipatizate figuri publice din politica românească, Elena Udrea. Nimeni în afară de mă-sa nu ştie cum arată preşedintele PMP, în schimb toată lumea ştie că PMP e partidul lui Traian şi al Elenei. Prin campania sa fără limite pentru Udrea şi PMP, Traian Băsescu a reuşit să-şi ofenseze inclusiv puţinii susţinători moderaţi care-i mai rămăseseră. Dacă a vrut să-şi mobilizeze nucleul dur, exact asta a obţinut. Atâta e nucleul dur al lui Traian Băsescu: 6%. Preşedintele s-a vârât singur în fundătura unui personaj politic mărunt. Cu 6% nu eşti arbitru nici măcar la împărţirea locurilor în cantina Parlamentului.

PMP a fost „noul partid” câteva luni, până când l-a preluat pe faţă camarila prezidenţială. Care e viitorul său, pe acelaşi culoar cu PDL şi, oarecum, cu PNL?

4.PDL: Vasile Buldogul-de-Catifea Blaga a jucat din nou la blat, cuminte, atent să nu deranjeze, tern, cenuşiu, ponosit şi mediocru. A obţinut 12%, un scor leşinat pentru un partid care a deţinut puterea în această ţară până acum 2 ani. Fără vlagă, din PDL picură, trist, vlaga. Partidul a devenit o adunătură călâie, modestă, fără vârfuri sau asperităţi, o formaţiune care trage de timp şi atât. Păcat de Monica Macovei, singurul candidat de pe lista acestor europarlamentare care merită cu vârf şi îndesat nu doar votul, ci şi mulţumirile cetăţenilor români pentru legislaţia anti-corupţie pe care a reuşit s-o promoveze la nivelul UE.

Ce va face PDL în toamnă, cu cine va juca (pe bune, nu declarativ)? Dacă va rămâne Blaga la vârf, orice mişcare subterană e posibilă. Dacă nu – deşi nu văd vreo şansă de schimbare – lucrurile s-ar clarifica, foarte probabil, în defavoarea PSD.

5.FC: Nimic despre MRU aici, născut talent şi mort speranţă. Nu poţi fi un lider veritabil şi să iei atâtea decizii greşite la rând. Păcat.

6. Şi doar un pic despre Mircea Diaconu. Cei care strigă că tocmai au zărit „omul cumsecade, anti-sistem” fac un joc străveziu. Diaconu ar putea fi cel mai vizibil produs al crescătoriei de iepuri despre care vorbeam mai devreme. Felicitări lui pentru numărul mare de voturi pe care le-a primit, dar sunt convins că şi el ştie că nu-i aparţin şi că va trebui să le pună în slujba celor la care are datorii.

Ca atare, prin multitudinea de efecte asupra vieţii politice şi prin numeroasele dezvoltări pe care clasamentul le permite acum, europarlamentarele de ieri mi se pare că au fost cele mai interesante alegeri de ani de zile încoace. Cum s-ar zice, les jeux sont faits, rien ne va plus!