Suntem amintirile noastre
Am amintiri întrerupte din vara în care am murit şi-am înviat, şterse pe alocuri de o aripă grea, întunecată. Mama, citindu-mi o poveste fără sfârşit. O femeie în vârstă încercând să-mi pună bărbia în piept. Cearceafuri ude. Tata, plângând. O maşină gri, lucioasă, lungă. O piersică, uscându-se pe noptiera din dreapta patului din fier şi plasă. Gratii la o fereastră, un bărbat nebărbierit vomitând într-un lighean cu formă nemaivăzută. Un ac lung, gros, lustruit. Senzaţia sfârşitului.
Trei săptămâni mai târziu, înainte de a fi adus înapoi acasă, mama şi tata m-au luat în braţe până la mare, ca să-i spun la revedere. Am rămas sus, pe faleză, poate două minute, feriţi de soare. Am tăcut după ce mi s-a refuzat coborârea. Oricum n-aş fi avut putere.
La începutul toamnei, cât de cât înzdrăvenit, am fost dus la munte, pentru o cură de aer curat şi odihnă suplimentară. În mai puţin de două săptămâni începeam şcoala, clasa întâi, şi nimănui, în jur, nu-i era clar cum o să rezist. Maică-mea îl luase şi pe frate-meu la Sinaia, ca rezervă strategică.
Amândoi se-nvârteau ziua-ntreagă în jurul meu, centrul tăcut al propriului meu univers încă fragil după trauma din vară. Se străduiau să mă facă să comunic, să râd, sau măcar să zâmbesc. Se încurajau unul pe celălalt, aruncându-şi glume, poznaş, chicotind şi jucând comédii doar pentru mine.
Într-o dimineaţă, frate-meu a pretextat că e un fotoreporter de modă, maică-mea, un manechin în mare vogă, abia ţinându-şi râsul printre clickuri. A supravieţuit cadrul acesta, tras chiar înainte ca eu să-ncerc un prim zâmbet.
De fapt, sunt aproape sigur că am zâmbit imediat după aceea.
Voiam să vă spun, de fapt, numai două lucruri:
1. Tipăriţi-vă amintirile. Duceţi-vă fotografiile digitale la atelierele foto şi tipăriţi-le. Valoarea lor e mică azi, dar de neînlocuit peste câţiva ani. Amintirile unice se construiesc prin ceea ce faceţi comun zi de zi.
2. Vă spun La mulţi ani! şi vă doresc, tuturor, un an mai bun decât acesta. Ne recitim săptămâna viitoare, în weekend îmi iau liber (şi) de pe blog.
o femeie frumoasa …
un an cu umeri uşori să aveţi!
Iti multumesc pentru articolele tale de pe blog, majoritatea foarte bune, iar unele absolut memorabile.
Sanatate si la multi ani!
la Multi Ani !
Frumos articol.
Splendid. Am scanat o grămadă de filme anii ăștia… Ce noroc au ăștia mai tineri 🙂 La mulți ani, Vlad, unnan mai bun pentru toți.
La mulți și fericiți ani!…
dincolo de memorie nu mai rămâne nimic.
La Mulți Ani și ție Vlad 🙂 vacanță plăcută.
La multi ani, Vlade!
La multi ani, Vlad! Emotionanta povestea copilariei tale. Da, suntem facuti din amintiri!
La multi ani!! Un an mai bun! Enjoy si scrisul si fotografia!
Gand bun si tihnit!
Si eu imi printez fotografiile care mi se par ca au in ele ceva ce o sa-mi lipseasca peste ani. Iata exemplul cel mai drag sufletului meu:
http://jumatati.blogspot.com/2010/06/trei-ani-ca-trei-clipe-au-trecut.html
As vrea sa mai adaug un lucru: nu am uitat articolul dedicat tatalui tau, cel care intelegea sa sacrifice placerea lui de a privi un meci, doar pentru a respecta riguros programul de somn al puiului sau.
Excelent acel articol!
(suntem suma dintre amintirile noastre şi amintirile pe care le au restul oamenilor cu noi) Bun sfat. Ne citim în 2012!
Sa-ti amintesti cu placere de toate implinirile, cu melancolie de toate clipele frumoase si cu speranta de tot ce ti-ai propus. LA MULTI ANI VLAD!!!
As zice sa repetam printurile comune cu ce va fi sa vina prin aprilie 😉 La multi ani si tie!
La multi ani, Vlad! Distractie placuta. Un an plin de evenimente bune de comentat si de breichingniuzuri 🙂
La multi ani Vlad !!
Ptii, cata dreptate ai!
La multi ani si inainte sa ne recitim in noul an, da-mi voie sa-ti bag o capra, un urs si-un plug in batatura:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/12/30/obiceiuri-de-anul-nou-in-bucovina/
Toate bune!
Amintirile ma chinuiesc …
Sa fie sanatate, de restul ne ocupam singurei!
Am senzatia ca sunt singurul care se prinde mai greu…
Ce ai patit, ai fost grav bolnav cand erai mic ? pneumonie, febra puternica ? 😐
La multi ani, sa fim sanatosi !
Meningita.
La mulţi ani!
La multi ani, Vlad! Sa fii sanatos si sa te bucuri in fiecare zi de cei dragi!
In urma cu ceva ani citeam pe blogul tau de alergia ta si de clinica Novo Medica. Din pacate, cred ca am si eu nevoie de un consult competent in materie, am deja primele manifestari ale unui astm alergic. Acum, dupa atata vreme de la vizita ta acolo, imi recomanzi acea clinica si medicii respectivi sau ai alta recomandare? Iti multumesc mult.
La mulţi ani! http://popateapa.wordpress.com/2011/12/31/la-multi-ani-prieteni-2012-un-an-mai-bun-cu-oameni-noi/
Ei, amintirile nescrise ramin atita timp cit traim noi. Scrise, o idee mai mult. La multi ani!
Asa este !Amintirile nu mor niciodata,de aceea trebuie sa le conservam.Si cat de placute sunt uneori!?
LA MULTI ANI !
La multi ani !
La multi ani, multa sanatate si un An Nou plin de bucurii, impliniri si tot ceea ce va doriti. La multi (b)ani.
La multi ani!
Multumesc ca ne-ai reamintit. 🙂
La multi ani si multa sanatate sa ai. Fie ca Anul 2012 sa aduca numai fericire, bucurii si bunastare in familie.
O mamica superba care stia, cu siguranta, ca vei transforma o intamplare trista intr-o poveste frumoasa. La multi ani tie si celor dragi.
Eu fiind intr-o dispozitie mai proasta, am citit totul intr-o cheie mai tragica. Ma speriasem, ma bucur ca toate au fost bune. La multi ani! 🙂
inima usoara, Vlad! sa te tina Ingerii pe aripi..