Vorbiţi cu orice patron, de orice calibru, pe-ndelete şi off-the-record, la o cafea, la o bere. Întrebaţi-l despre şpăgile pe care trebuie să le dea, ca regulă de business. Comandaţi şi ceva de mâncare şi pregătiţi-vă pentru o istorisire fără sfârşit. Cele 1001 de nopţi ale corupţiei din România sunt trăite în acelaşi mod, de milioane de contribuabili. De la strângerea actelor iniţiale, la solicitarea autorizaţiilor, apoi în primele contracte, pe lângă biznisurile ceva mai răsărite, întru profit şi cifră de afaceri, regula e ciubucul, şpaga, şperţul, mita, peşcheşul, comisionul. Toată lumea cere şi toată lumea ia, la orice nivel, începând de la portar şi până la ministru, şi poate chiar şi mai sus, chiar dacă unii încasează direct în buzunar, câţiva leuţi, alţii umflă milioane, prin ricoşeuri întortocheate, în conturi ţinute la umbră în insule însorite.
Interlocutorul vă va explica şi cele două motive pentru care nu „denunţă”. Primul – şi cel mai important – este că sistemul întreg lucrează astfel şi se şi auto-protejează. Dă-l în gât pe unul şi ţipă toţi. Al doilea – cât mai e speranţă de profit, mai bine dai ceva şi iei ceva, decât să nu dai nimic şi să nu iei nimic.
Că omului îi e frică să rămână singur faţă cu sistemul e, într-un fel, de înţeles, chiar dacă greu de acceptat. Dar că noi, toţi, plătim atâta justiţie, atâţia procurori şi atâtea servicii secrete ca să nu vedem nici măcar o ciobitură în sistem e revoltător.
Nu e nimic mai uşor decât să organizezi un flagrant de luare de mită în ţara asta. Oriunde te duci cu dreptul tău, cineva tot îşi cere dreptul. Televiziunile au făcut chestii dintr-astea până s-au plictisit şi ele, şi publicul. Anchetele tv nu au însă valoare în justiţie – iar procurorii nu par prea interesaţi să-şi arate ei valoarea în faţa judecătorilor. De ce oare?
Iată, procurorii DNA au pus din nou sechestru pe termopanele lui Adrian Năstase din Zambaccian. Povestea asta îşi pierde până şi ridicolul de la debut. Devine o probă sumbră de rea-voinţă îndreptată nu împotriva cetăţeanului Năstase, ci împotriva tuturor contribuabililor care speră să vadă, totuşi, că primesc şi altceva decât bătaie de joc din partea anchetatorilor.
Asta-i tot ce poate DNA împotriva lui Năstase, să se dea ca musca-n geam cu acelaşi dosar scopit? E descurajant. Cât a costat până acum ancheta asta fără vlagă? Aş vrea să ştiu cât am plătit ca să ni se vâre pe gât toată această învârteală anticorupţie în căldare, şase ani la rând.
Muncim ca proştii ca să cotizăm la şmecheri iar paznicii pe care-i plătim să ne apere se prefac că nu văd nimic. Mi-e scârbă.
17 comentarii Adaugă comentariu
şi când nu sunt ocupaţi cu termonapenele lui Năstase, mimează implicarea şi activitatea cu plevuşcă gen gutau din valcea. justiţia în România e o glumă bună
Un prieten avea, acum citiva ani, un bar. Bine pozitionat, nu departe de centru. Stii ce facea cind veneau cohortele de „inspectori” de toate felurile? Ii invita la masa. Statea cu ei, discuta tot felul de prostioare. Ridea cu ei, le spunea povesti (ah, si ce povesti avea prietenul asta! Din Africa, cu curele de transmisie inlocuite in plin desert cu colanti, din Germania cu baruri descoperite la 3 dimineata, in colturi uitate de lume, dupa ore de cautat o benzinarie). Ce facea, deci? Le aducea nota de plata. Si ei… plateau, confuzi. Sigur, prietenul meu e francez. Diferenta de abordare?
În faţa acestui post nu pot să spun decât ce-a spus Berceanu – Aşa, şi?
Spaga e cea mai grea boala a romanilor!
Am 34 ani si nu am dat niciodata spaga.
Am o afacere prospera pentru care nu am dat niciodata spaga.
Tata m-a invatat de mic sa nu dau niciodata, pentru ca orice problema se poate rezolva si altfel daca esti pus in fata unei persoane care cere spaga…si va spun sincer ca se poate.
A…si traiesc in Romania!
Sau ca mamaliga-n WINDOW. 🙂
Zicea cineva ceva de schimbarea betivanului (a bagat vinoase puternice in ultima vizita din moldova), la al doilea mandat? Si o prostituata pocaita e mai de caracter decat individu’ asta nenorocit
E foarte trist ca se intampla asta in Romania, dar ce este intr-adevar cel mai trist este ca tinerii nu sunt dispusi sa fac nimic pentru a schimba lucrurile, ci invata de la cei batrani cum sa dea spaga si cum sa lucreze cu sistemul otravit deja existent.
@mariuspancake: am 37 de ani iar de vreo 15 ma tot platesc singur ca sa nu fiu pretentios ca tine si sa spun ca fac „afaceri prospere”. ma bucur ca ai o afacere prospera dar eu nu te cred ca nu ai dat spaga. nu stau acum ca nu sunt trepanat sa dau exemple in milioanele de feluri in care se dau spaga, comision, atentie. prietene suntem (unii dintre noi) prea batrani sa punem botul la „harneala”. tocmai trec printr-un proces in urma unei licitatii pe care am castigat-o dar pentru ca niste smecheri au luat 100 de mii de euro spaga (surse neoficiale desigur) uite ca nu se face contractul si de 2 ani ne taraim prin procese ( pe care culmea noi le si castigam. dar in „land of choice ” asta e viata.
si inca ceva. poate imi spui si mie cum se numeste salariul lui EBA de la luxten de 7000E/luna daca nu spaga? sau crezi desigur ca era foarte competenta in PR? nu?
Mie mi-e (cel puţin) scârbă.
Pai…, daca-i ordin, cu placere…
Sa nu uitam ca suntem un popor balcanic, cu o istorie clara in ceea ce priveste spagile motiv pentru care te invit sa vezi asta http://bondarul.blogspot.com/2010/01/miscarea-de-rezistenta.html
Cu respect,
Bondarul
cunosc un caz de denuntz.au fost 3 etape:1.banii marcatzi au fost ai victimei.a durat 2 ani pana a reusit sa-i recupereze.2.declaratzile.au durat 1 saptamana.ultra stresant si obositor.3.a inceput procesul.care a fost stramutat in al judetz.la 300 de km.victima era martor si citat fiind trebuia sa mearga o data la 2 luni,pe proprii bani,ca sa afle de alta amanare…..
„intariti-va statul”
pai daca a ajuns SOV sa exclame asa ceva
noi vrem sa modernizam ceva ce mai intai trebuie, complet si radical, reformat
nu poti sa modernizezi o casa de chirpici si sa faci din ea o ‘casa moderna’
mai intai darami sandramaua si incepi de la zero
cu fundatia
de fapt cu studiul geo
totul incepe cu un studiu
Dar despre spaga care se da/ia/cere in cadrul sistemului privat, de ce nu povesteste nimeni?
Nu vreau in niciun caz sa le iau apararea baronilor coruptiei romanesti, dar sa nu credem ca doar in Romania se intampla lucrurile de care amintesti. Stiu cum simti si stiu ca trebuie spus, dar poate tocmai pt ca mi-a placut ce ai scris simt nevoia sa fac o completare. Ajunge sa arunci o privire in cele mai importante industrii ale Statelor Unite (energetica, petroliera, auto, media, alimentara, sunt doar cele care imi vin in minte acum) si o sa constati ca acolo lucrurile stau uneori chiar mai rau: comisii de reglementare ai caror membrii sunt pe statul de plata al marilor companii, contributii de milioane de dolari in campaniile electorale, legi anti-trust care nu functioneaza exact atunci cand trebuie, insider trading… Diferenta este ca la ei coruptia a devenit sistemica si ca atare mai greu de detectat. Este o concluzie trista, insa vointa de putere are acelasi rezultat, doar mijloacele si circumstantele difera, respectiv cat de sofisticate si complexe sunt sistemele care o sustin.