Două ore şi jumătate (cred) de imagini de arhivă – mai mult de trei sferturi, probabil nemaivăzute. Cred că regizorul a muncit de-a înnebunit să selecteze secvenţele care descriu istoria – şi tragedia – naţiunii. Rezultă un film dens, voyeuristic, la care se râde amar sau se tace a uluire. Ceauşescu pierzând controlul la un moment altfel banal, începându-şi plat discursul doar pentru a-l termina cu ţipete şi gesturi largi, sacadate; Ceauşescu mirându-se, chiar şi el, de cât de mare îi iese Casa Poporului, cocoţată în vârful Bucureştiului demolat – Ceauşima; Ceauşescu crăpând de invidie în faţa spectacolului halucinant pus la cale, în cinstea lui, de însăşi definiţia dictaturii comuniste, Kim Ir Sen; Ceauşeştii înfofoliţi în blănuri albe, imaculate, brodate cu flori, răsturnaţi într-o sanie, printre nămeţi; Ceauşescu privind cu dispreţ interminabilul şir al membrilor MAN care îi jură credinţă unul câte unul.
Nu e de mirare că omul a luat-o razna, la un moment dat.
Şi în această explicaţie rezidă şi vina noastră, pentru că Ceauşescu n-ar fi putut exista fără noi, cei care l-am acceptat şi l-am linguşit atâţia ani, pentru a-l ucide la sfârşit.
După acest film, îmi imaginez că şi-a trăit ultimele zile într-o stare de permanentă uluire. Ştia că poporul îl iubeşte cu fanatism; ştia că nimeni nu-i ca el; se ştia genial, unic, irepetabil.
Cum să împaci asta cu un pluton de execuţie?
8 comentarii Adaugă comentariu
„Ceauşescu n-ar fi putut exista fără noi” – nu este nimic special ca o gramada de nefericiti lipsiti de cultura si educatie au „tras aproape” – orice caine trage pe langa o macelarie atras de miros; poate ca azi sau maine va primi un os daca se va gudura si va fi pe placul stapanului macelariei.
„Cum să împaci asta cu …”
Atatia oameni de cultura, oameni de la care ai fi asteptat sa fie model de comportament – poeti, pictori, scriitori, actori, cantareti (la propriu) – au „aderat”.
Cum poti sa impaci existenta unei culturi si a unei educatii cu guduratul ?
Este greu sa analizezi fiecare situatie in parte. Poate ca repartitia, poate ca presiunea, poate ca propaganda, poate ca frica, cine stie ?
Cum poti sa impaci existenta Elisabetei Rizea cu „nevoia” unei repartitii?
„Capul plecat – sabia nu-l taie” – asa am dainuit aici, la rascruce de drumuri, cu toate urgiile trecand peste noi, pastrand neintinata fiinta neamului …
Cum poti sa impaci „eu vreau sa traiesc” cu „eu vreau sa traiesc cu orice pret” ?
Simplu : te faci ca nu vezi.
„Daca pana la 30 de ani nu esti de stanga, n-ai inima, daca dupa 30 de ani mai esti de stanga, esti cretin.” (Petre Tutea).
Erau trecuti de 30 de ani si (destul de multi) nu erau deloc cretini …
P.S. Mai stie cineva oda dedicata presedintelui Basescu ? Alta macelarie, alta gudurare …
http://www.puterea.ro/news11952/Amintiri-din-epoca-de-aur-cu-Elena-Udrea.htm
base, ce mirari si ce uluiri o avea ?!? 😉 😆
Doamne ce imagini!
@ Blonda de la marketing: buna intrebarea.
Nu l-am ucis noi, poporul, gresesti, l-au ucis cei de langa el carora le statea in cale. Nici macar nu stiu daca e asta e motiv de mandrie sau de rusine…
n-am vazut filmul, dar sunt curios prin prisma regizorului: Andrei Ujica a scris impreuna cu Serban Foarta pt Phoenix textele de pe Cantafabule
Autobiografie inseamna ca filmul a fost realizat / regizat chiar de Ceauseascu, nu? 🙂
ihi.
de pe o plaja din Cuba