Ştiţi cum e în hypermarketuri: hyper-aglomeraţie, la orice oră, în orice zi. Dar, de! uneori n-ai încotro, trebuie să iei în piept, bărbăteşte, cavalcada consumismului de hoardă.
Eu mă pregătesc cât pot de bine de fiecare dată. Mănânc zdravăn înainte, beau o cafea, fumez două ţigări la rând, ca să-mi ajungă, trec prin singurătatea sălii de lectură ca să nu m-apuce vreo nevoie cât sunt în haosul magazinului. Îmi fac listă, pun un pix cu cerneală în buzunar, că-i mai simplu de lucrat cu el la înghesuială, mă îmbrac lejer, să nu mă ia transpiraţiile. Apoi, cătinel-cătinel, împing căruciorul printre rafturi, punând metodic înăuntru toate cele de trebuinţă.
Azi a mers chiar bine. N-am dat decât de vreo două ori coate, am călcat o singură gravidă, am buşit numai trei mămăi hăbăuce – iar eu am scăpat cu doar două-trei hematoame. Un joc corect, fără excese, un meci cursiv, concentrat pe rezultatul final: să marchez la casă.
Apoi, pe ultima turnantă a ultimului raion, când intram în linie dreaptă, cu toate cumpărăturile făcute, dezastru. O clipă de neatenţie, un dialog frivol cu o promoteriţă („dar nu vreţi să luaţi punga asta de 7 kile? participaţi la tombolă, puteţi câştiga de 15 ori câte 7 kile!”), un moment de dezorientare şi toată pregătirea s-a dus pe apa sâmbetei.
Mi-a dispărut căruciorul.
V-aţi pierdut vreodată de părinţi când eraţi copii? Cam aşa te simţi. Singura raţiune de a fi în hypermarket este căruciorul. Pe el ne bazăm, în jurul lui ne învârtim, de el depindem. Fără el, suntem rătăciţi, vulnerabili, inutili şi foarte, foarte singuri; ce rost mai avem pe lume?
Cine mi l-a luat mi l-a lăsat în schimb pe-al lui – dar ce palidă consolare! Eu adunasem – citez de pe listă – suc, peşte, pâlnie, apă, vin, lapte, ouă, brânză, iaurt, salam, unt, spumieră, orez, pepsi, ceai, ciorapi, dop anti-picurare, hârtie foto, linguro-furculiţă pentru spaghete, DVD-uri, hârtie igienică, săpun şi lichid de parbriz. Am primit, în loc, 4 sticle de vin Babanu’, una de oţet şi un bidon de 5 kile de ulei de floarea soarelui (unii oameni chiar nu mănâncă nimic solid). Cât timp, câtă energie şi câtă dragoste investisem eu în căruciorul meu, ce plinuţ şi sănătos arăta, şi ce rahitic, ce sărăcăcios, ce fuşereală am căpătat pe el…
Acuma, cât de retard poţi fi ca să nu-ţi dai seama în maximum 3 minute c-ai luat căruciorul altuia? Dar în 5 minute? Dar în 15? M-am lăsat păgubaş după 20 de minute. Nu s-a mai întors nimeni la locul răpirii, niciodată. Am luat-o la picior prin magazin, căutând dobitocul. Dobitocul, ia-l de unde nu-i. Un dobitoc agil, orice s-ar zice.
Presupun că vă imaginaţi ce s-a întâmplat în cele din urmă. Am ieşit, am pus o altă fisă într-un nou lanţ de cărucioare, am apucat-o din nou printre rafturi, am umplut la loc şi, când eram aproape gata, l-am găsit pe-al meu, abandonat în zona de fructe/fripturi.
M-am uitat la amândouă; conţinut practic identic. Normal că l-am luat pe primul, cel original, nu pe veneticul de-al doilea.
La casă, am pândit nervos un retard cu 4 sticle de vin Babanu’, un bidon de ulei şi ceva oţet, să i le bag pe gât cu noua mea pâlnie. Fără folos, criminalul dispăruse.
Mă gândesc ca data viitoare să-i întind o capcană: să las aşa, aparent abandonat, un cărucior cu un bax întreg de Babanu’, o canistră de ulei şi un butoi de oţet. Ca un tuşeu irezistibil, aş adăuga o motorolă de vodcă şi un borcan, două, de murături.
Dacă muşcă, al meu e, mişelul, răpitor de cărucioare nevinovate, pervers hypermarketofil, violator de liste de cumpărături!
32 comentarii Adaugă comentariu
Poate a fost o promotie: la 4 sticle (doza minima pentru orice cunoscator) de Babanu’ din 2009 primiti o sticla de Babanu’ din 2008 si un bidon de ulei de cand o fi! Dar tu erai prea atasat de ciorapii aia ca sa-ti dai seama ce ratezi…
era bun Babanu ăla, îţi înecai amarul în el 🙂
Incredibila patania ta! Stau si rasucesc problema pe toate partile, oare nu si-a dat seama ca e mai greu noul carucior pe care-l apucase? Ca sunt sigur ca s-a opintit putin..
hahahaha. cam tare :)))
super tare. iar tu esti fabulos in exprimare….ha ha ah ahhahaa haha am ras sa cad de pe scaun….auzi – „răpitor de cărucioare nevinovate, pervers hypermarketofil”!!!!!! marfa……imi pare rau de tine dar esti tare amuzant.
@camil: beton hahahahahhhhhaahaaaaa
bre, sa iti explic ce greseli de incepator faci:
1. ora. te duci la 9.05. nu parchezi in fata, aia e momeala pentru prosti. cauti sa parchezi in fundul fundului.
2. incerci 2-3 căruţe, vezi care e mai stabil pe roţi.
3. odata pornit, nu te opresti. poa sa dea cu bomba, nu te opresti. chiar si bâţâitul suav al carutului e considerat miscare.
4. profesionistii adevarati trec pe lista ce au de luat in functie de cum sunt asezate rafturile la hypermarket.
5. dupa ce ai umplut caruciorul cu mai mult de 10kg, ai prioritate. adica, daca ala nu te vede si nu se da din fata carutului tau, poti sa nu opresti. exceptie de la regula fac copii intre -1 si 2 ani. dupa aia trebuie pregatiti pentru viata si pot invata multe de la o intalnire cu un carucior in hypermaket.
6. nu te lasa distras de promoterite. oricat de mare ar fi decolteul, realitatea (si antena3) ne spune ca nu aduc decat necazuri si eventual niste boli tratabile la ginecolog.
7. istoria ne invata ca oamenii care sunt dispusi sa faca eforturi si sacrificii sunt cei care castiga timp si un loc in istorie. asa ca vom alege o casa cat mai aproape de intrare, in timp ce altii aleg casele aproape de iesire.
8. alegerea casieritei e si asta o arta. de obicei, alea intre doua varste fara moace de conţopiste fac treaba buna. cu timpul, ajungi sa le cunosti si vei merge doar la casierita ta favorita, chiar daca la ea e coada mai mare, vei termina mai repede decat altii.
9. la casa, orice obiect care nu poate fi citit de scanner va fi lasat in urma. poate sa fie oxigenul pentru bunica sau singurul obiect pentru care am intrat acolo. tipul de asteptare pentru orice rahat din asta variaza intre 5 si 20 minute, in functie de numarul de angajati ai magazinului. cu cat mai multi, cu atat mai greu va fi sa se miste din loc.
ar trebui sa deschid un blog nou, despre cum sa nu mori sau bati pe cineva in hypermaket.
Eh… profesioniştii-s profesionişti în orice 🙂
adevarata poveste: EA alimentase caruciorul cu ulei si otet si se impiedicase visatoare la sectorul cosmetice. EL bucuros de singuratate a inhatat Babanele si plecase in cautarea silfidelor de tarie. EA se intoarce de la cosmetice, da peste cosul tau plin cu tot ce avea ea pe lista (intamplator asemanatoare cu a ta), convinsa, surprinsa, innebunita de fericire ca EL in lipsa EI a facut toate cumparaturile-uleiul si otetul fiind undeva sub restul de bagaje, ia cosul si iese in intampinarea LUI, zambitoare. Deznadajduit, el imbratiseaza silfidele, EA iti abandoneaza cosul in zona fructe de unde isi alege seminte de floarea-soarelui strict necesare pentru vizionarea telenovelei al carei inceput il va pierde daca mai intarzie mult… Ai nefericit o familie cu carutul tau in drum!
Ai incredibil de multa rabdare:)))
In locul tau, as fi plecat furioasa de acolo si nu m-as mai fi intors cel putin o luna…
Cand cam vazut titlul in feed am crezut ca a mai fost vreun jaf armat pe undeva. Cand colo, ce sa vezi, chiar asta era :))
mi-ai amintit de Caragiale – ce aproape suntem de lumea lui.
Minunat stil! O placere sa-ti citim textul! Sper ca le vei publica pe toate si pe suport de hartie – vin la autograf! : )
Am râs în hohote! Oricum mi se pare foarte tare cum a luat omul coşul plin…
Pe mine cel mai mult mă enervează când ajung la supermarket şi realizez că nu am fisă pentru coş…Apoi urmează pânda pentru a depista…fie un coş, atenţie GOL, abandonat, fie vreun binevoitor dispus să primească o bancnotă de 1 leu contra unei monede…
frumos :))
Era fain daca l-ai fi recuperat dupa ce toate din caruciorul „orijinal” ar fi fost platite la casa.
Un prieten merge la Selgros in Iasi si vede ca o batranica cu nepotelul de mana ii ia caruciorul cat a stat el sa inspecteze eticheta la un produs. Baba tupeista ca era caruciorul ei, chiar nepotelul l-a impins inca de la intrare. Asta nu prea avea chef sa se certe dar isi propune sa-i joace o festa babutei. O urmareste sa vada cam ce a cumparat, cu gandul sa ii mai adauge el in cos cateva produse cand nu e baba atenta. Baba avea 3 pungi de chipsuri in carucior, ia si tipul inca o punga de chipsuri, o taie discret cu cheia lui ascutita si prin taietura incepe sa adauge in punga de chipsuri diverse obiecte de mici dimensiuni luate de pe rafturi: un plic de doncafe, o cheie de 11, un pachet de gume. La casa cand tot piuiau senzorii a descoperit baba cate surprize pot fi intr-o punga de chipsuri.
„ca un tuşeu irezistibil”… sună a specialist în proctologie….
Nu aş fi aşteptat 20 de minute revenirea căruţului. Mi s-a întâmplat de câteva ori să rămân fără de căruţ, de cele mai multe ori l-am recuperat. Există şi varianta ca acel căruţ să fi încurcat fluxul de public plătitor şi să fi fost mutat chiar de lucrătorii magazinului.
vai,ce am mai ras:P
data viitoare i-ati o lesa si leaga-ti caruciorul de mina asa ca sa nu-ti mai ia nimeni marfa. sa vezi atunci belea
Noi niciodata nu reusim sa gasim prin masina fise din alea nenorocite…
Eu cred ca era un fan/fana. Probabil o admiratoare secreta sau un admirator vesel.
Bre Vlade, da’ un ghenionist ca matale mai rar. Carevasăzică, în doar o lună (nu-mi aduc aminte posturi mai vechi că nu mă mai ţine) te-ai chiorît să vezi subtitrarea de la imax, ai bătut oraşu’ fără folos după ţuşpingher cu ţucumbăr 2×18, ţi se arseră felinarele la casa peştilor, te-ai lovit de logica funcţionărescă a camerei 9 şi ai circulat pe şinele trenului jegului.
ps. data viitoare îţi fac io piaţa dacă ne mai băgăm la un jurnal de 21
De ce nu ai golit coşul găsit? Nu înţeleg de ce ai plătit pentru alt coş.
50 de bani? lol
Eu am patit-o cu cosul disparut de 2 ori in aceeasi luna, iar „infractorul” era a fost de fiecare data o casiera care trece prin magazin si strange produsele abandonate, le duce intr-o zona unde sunt imapartite in alte cosuri in functie de raioane, si de acolo vin cei de la raioane sa le ia si sa le rearanjeze la locurile lor. Prima oara cand am avut un cos mare ca al tau, am petrecut 10 min ca sa-mi pescuiesc inapoi produsele din celelalte cosuri, dupa alte 10 min de uitat ca bou’ la poarta noua ca sa-mi dau seama unde a disparut cosul, avand in vedere ca magazinul era pe un sfert umplut de cumparatori, iar la raionul unde eram vedeai un om odata la 10min.
ahahahahahahahahahahaaaaahahahahaha
tare rau de tot felul cum ai povestit :))
Decat sa iesi din magazin, sa iei alt carucior, nu era mai simplu sa pui pe raft sticlele de Babanu si cele de ulei, si cu caruciorul gol …
halllou!
io ma numesc ioana.sunt studenta.sunt si anti-hiper-mega-corporatii.si sunt cam anti-in general.am inteles ca asta trece cu timpul.oricum…nu asta vroiam sa-ti spun.ideea mea e legata de ce fac io toata ziua:desen,ilustratie,pictura,chestii hand-made….ma intrebam si acum te intreb si pe tine:oare n-ar fi mini-interesant (si o hiper-sansa pentru mine) sa ma lasi sa-ti ilustrez un articol-doua???ideea ar fi sa-mi spui in 2-3 cuvinte despre ce o sa scrii si io-ti fac ilustratia si daca-ti place si se pupa cu textu,o postezi cand postezi si textu’….uite calea spre blogu’ meu plin de desene:
http://epimirand.blogspot.com/
sper sa ai timp sa te uiti si daca crezi ca merit,poate ma lasi sa-ti ilustrez ideile….sau vrei sa fac portretul robot al rapitorului de carucioare din hiper-market-urile capitalei???
multumesc!
„daca crezi”…dupa cum se vede sunt si anti sau a-gramata….deci am toate sansele sa devin cineva in romania….adevarul e ca am fatza de primaritza sau…nooo.scuze.pentru greseala.sper ca desenez mai bine decat scriu.
pha-pha!
Cred ca asta i se poate intampla numai unui barbat .
@Mihaela: ma lasi fara cuvinte!poate dai si niste argumente…
@Petreanu: inca nu am patit asa ceva in hypermarket si sper sa nu patesc prea curand.