Pentru occidental, prima confruntare cu traficul din oraşele iraniene sfârşeşte cu o traumă psihologică: nimic din regulile ştiute nu se aplică aici; semnele de circulaţie sunt orientative; semafoarele, opţionale; trecerile de pietoni, simbolice. Prima impresie este de haos bidimensional total. Vehiculele sunt, toate, zgomotoase, poluante, îndoite pe toate părţile, precum nişte jucăriii de tablă care, […]
Am fost în Iran, într-o călătorie oferită de guvernul de la Teheran unui grup de jurnalişti. Înainte de orice, câteva precizări necesare: oferta a venit fără nici o condiţie, de nici un fel. Nu mi s-a spus nici direct, nici indirect, ce să scriu sau ce să fotografiez sau ce să întreb sau să nu-ntreb. […]
Încă o întâmplare din Taormina (deşi nu cred că-i tocmai o întâmplare): Duminică dimineaţă, la ora 9 (da, ştiu, n-aveam somn), toţi vânzătorii/toate vânzătoarele din magazinele orăşelului măturau trotuarul din faţa prăvăliei, dădeau cu mopul înăuntru, lustruiau vitrinele. Toţi. Nu cred că era vreo sărbătoare. Doar disciplină şi bun simţ.
Toţi bătrâneii aceştia, care o şterg de acasă, importanţi, la întâlnirile lor matinale cu prietenii, aceiaşi vechi prieteni din copilărie, pe care, zeci de ani la rând, i-au tot urât, trădat, minţit, bârfit şi, din ce în ce mai des în ultima vreme, şi îngropat, îndatoritori, reciproc loiali, ca într-o familie de ne-părăsit, în care […]
Joaca de-a panoramarea (cu un iPhone prin Taormina): Mult mai departe de această lume de vis, ceva mai aproape de noi, într-o lume de vise rele: La Focşani, un orb a fost amendat pentru că traversat strada printr-un loc nepermis. Intervievat de jurnalişti, poliţistul (local) cu pricina a declarat că nu vede (sic!) nici o […]
Mai intai a fost calatoria pe bancheta unei Alfa 156, in mare viteza, prin zona pietonala din centrul orasului. A fost apoi privirea receptionerului, care a incremenit la vederea masinii de politie din care au iesit cei doi agenti, apoi, din spate, si cei doi straini cam ponositi, cu niste rucsaci suspecti in brate. Mai […]
Imaginaţi-vă un oraş atât de relaxat şi primitor încât vin să-l cunoască oameni din lumea-ntreagă – studenţi, artişti, pierde-vară, bancheri incognito, hippioţi, ruşi îmbătaţi de bogăţii inexplicabile, oameni de toate felurile, condiţiile şi culturile. În acest oraş, într-o după-amiază de toamnă rece, un bătrân se aşează pe o bancă, lângă o fată care-şi aşteaptă prietenii […]
Nu-i suport pe cei care se văicăresc, ipocrit: „numai la noi se poate aşa ceva, se vede că suntem români etc.” Mi se pare o atitudine provincială, lipsită de încredere de sine, ba chiar indecentă în plăcerea acestei auto-umiliri publice. Fiecare cu bubele lui. Datul în cap nu s-a inventat pe Dâmboviţa. Marile escrocherii de […]
