Mirarea
Articol din categoria: EU, CĂLĂTOR
Articole recomandate
Avem nevoie de un Cod Rutier cu sancțiuni draconice!
15 iulie 2019 AUTOO mașină electrică la mine-n priză
5 aprilie 2016 ACTUALITATECum votai pe vremea lui Ceaușescu
26 octombrie 2016 STOP CADREIstorii de dragoste
1 noiembrie 2011 ADVERTORIALMamma, Money, Mwani
17 iulie 2018 EU, CĂLĂTOR


20 comentarii Adaugă comentariu
pacat:P
si nici nu mai fumezi nimic? 🙂
apropo, cum merge cu lasatul de tigari. s-a lasat o liniste suspecta pe subiect.
M-aţi înnebunit cu fumatul ăsta. Nu, nu mai fumez. Deloc. Ce să fac acum, să scriu din oră-n oră că n-am mai fumat înc-o ţigară? 🙂
O să public ceva mai încolo, poate după o lună, după şase, nu ştiu, când o fi vreun eveniment, vreo aniversare 🙂
Mirarea este inceputul filosofiei. O zicea Aristotel, iar eu inclin sa-i dau dreptate.
de ce e pictat pe fata? vreun obicei local sau pur si simplu s-a distrat?
E semn de frumuseţe în Birmania – femeile şi copiii se machiază astfel cu seva unui arbore local.
Misto si asta, parca e surprins de obiectiv inainte de Nargis.
tocmai acum ? 🙁
Poza spune multe, esti smecher!!!
ce să mai spui, deja sînt o mie de cuvinte acolo
hehe, lumea e, dupa cum vezi, curioasa sa stie ce fumuri mai ai. 🙂
acum probabil se mira, precum ingerasul din imagine – o imagine incredibila… ma uit la ea si, de ce ma uit, de aia mi se pare mai ireala. e mai cu seva (si la propriu, si la figurat) decat multe dintre cele pe care ni le-ai prezentat pana acum. sigur e reala?
Cand am privit poza, m-am gandit ca poate asa aratam si eu mirata si albita la fata (in mod natural) cand l-am auzit pe Al’ de sus ca ne va taia 25% din salarii.
Rodica – evident că imaginea e reală. Fotografia e făcută într-o piaţă din Bagan, Myanmar. Era un soi de cârciumă acolo, o cârciumă de piaţă, şi la o masă era puştiul ăsta, mânca ceva dintr-o pungă şi era foarte mirat de tot ce se petrecea în jurul lui. Eu eram cam pe fugă, dar l-am văzut şi am tras câteva cadre (dintr-un unghi nu prea fericit). Aş fi vrut să mă opresc mai mult în piaţa aia, să vorbesc cu oamenii dar, cum spuneam, am fost foarte pe fugă, trebuia să ajungem în altă parte şi făcusem doar o scurtă escală.
cum de-ai ajuns in Myanmar?
interesanta excursie tre sa fi fost.
citisem un articol vizavi de opulenta care contrasteaza violent cu saracia de acolo. chiar asa se numea articolul.
unghi bun, ne-bun, fotografia e de colectie.
oare de ce nu ma mira?
mai bine fara cuvinte . ele costa . si uneori sunt de nimic .
Piciu e atit de nostim 🙂
Excelenta!