Mai mult de trei sferturi (76%) dintre români consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită, estimează un sondaj IRES dat publicităţii marţi.
E o proporţie mare, dar e mai mereu mare, de două decenii încoace. Deja nu mai ştiu despre ce e vorba, dacă e fatalism sau pesimism sau realism.
Aşadar, vă întreb, voi de ce credeţi că România se îndreaptă într-o direcţie greşită? Sau, dacă sunteţi dintre cei care consideraţi că mergem înspre mai bine, de ce consideraţi aşa?
Sigur că e o temă nesfârşită. Totuşi, unul, două motive majore, fundamentale, într-un sens sau altul, tot trebuie să putem identifica.
Iată: din punctul meu de vedere, primele două motive pentru care România nu progresează (pe cât de repede ar putea) sunt:
1. Lipsa totală de transparenţă şi corupţia din mecanismul de finanţare a partidelor, politicienilor şi, în general, al politicii româneşti, în care se trăieşte şi se prosperă din sifonarea şi căpuşarea nepedepsită a banului public.
2. Numirile politice în poziţii de management pe toate palierele administraţiei publice (în schimbul unor contribuţii semnificative către protectorii din partide) ceea ce selectează, infailibil, corupţii sau coruptibilii şi întreţine mecanismul corupţiei.
Opiniile voastre, vă rog. Măcar să ştim ce ne omoară.
53 comentarii Adaugă comentariu
1. Inexistenta, in cazul multor parinti, cultivarii la copii a educatiei ce presupune corectitudine si bun simt
2. ambiguitatea faimosului „merge si asa” in conditiile eludarii sanctiunilor corective, mai ales ca urmare a posibilitatii manipularii constatarii „pedepsei” si cuantumului „pedepsei”
Romania mea merge in directia in care merg si eu: spre mai bine
despre orice ii intrebi pe oameni (romania, europa, sex, antibiotice sau masini de lux) ei iti vor spune doar care este starea lor interioara:
daca ei sunt depresivi, vor spune ca noul Mercedes SLK are un claxon naspa
Și eu blamez tot lipsa educației și a bunului simț, precum Geo mai sus. Nu poți să faci un puzzle frumos dacă-ți lipsesc piese sau sunt defecte, oricât ai încerca.
Un cetățean educat nu s-ar lăsa prostit de massmedia, de promisiuni electorale, de decizii aberante în justiție; și-ar cunoaște drepturile și-ar lua atitudine când îi sunt încălcate; ar respecta legea înțelegând că și lui îi va fi bine ulterior (un fel de opus al „tragedy of the commons”); ar citi, ar visa și ar avea aspirații spre care să tindă și pentru care să muncească și să lupte în loc să se-afunde într-o existență de amoebă vegetând în fața televizorului; ar înțelege diverse mecanisme din societate; ar vedea ce înseamnă voluntariatul și donațiile pentru diverse cauze (nobile sau mai puțin nobile); ar pune presiune pe autorități să-și facă treaba cum trebuie, în loc să le accepte mioritic și să se mulțumească a le satisface sau eluda cerințele.
Da’ atâta timp cât procentul de „nuștiușinuîmipasă” e majoritar…
Cauzele sunt multiple și ordonate pe mai multe paliere: dintre cele directe, putem enumera lipsa de educație (civică și politică), corupția cvasi-generalizată a clasei politice, precaritatea stării economice, urmare a unei tranziții reușite doar parțial și cu întârziere…
Câteva dintre cauzele indirecte, mai profunde și îndepărtate:
– elita intelectuală de la mijlocul secolului trecut a fost fie eliminată (fizic) de către regimul fizic, fie aservită; rămas în urmă o societatate nivelată și debusolată, transformată de-a lungul deceniilor scurse de atunci;
– anomizarea societății în cei 40 de ani de comunism; Statul a ajuns să fie perceput – deloc incorect – ca dușman și privit, în consecință, cu suspiciune; prin extensie, nimic din ceea ce ține de stat nu este și al nostru („noi”0 fiind mereu alții, definiți în opoziție cu „ei”) și nu merită protejat, conservat sau apărat (atitudine vizibilă la toate nivelurile societății, de la cei care aruncă gunoaie pe jos sau rup copaci sau bănci în parc până la cei care devalizează bugetul de stat);
– decalajul economic față de Occident, cu rădăcini vechi și pe care comunismul n-a făcut decât să-l mărească (cartea lui Bogdan Murgescu este lămuritoate în acest sens)
România lui Ștefan Murgeanu merge spre mai bine; a lui Geo… „merge și așa”.
Aia a lu’ VAXXi are piese defecte.
Aia a lui Petreanu scârțâie politic.
Concluzia mea: România e cam ca Dacia aia din spatele blocului… ruginită, cu luneta spartă și cauciucuri dezumflate; nu merge să-i dai la cheie, doar la manivelă – că s-a furat starteru’. Da’ dacă-i pui benzină… și o împingi la vale… șansele sunt că o să pornească. Totu’ e ca Fănel M. să fie la volan…
Belgoo-le, cam aici te incadrezi tu si ceilalti 76% dintre vaicarici…
si paradoxal, dar tot aici ma incadrez si eu, si ceilalti 24%
http://www.concediaza-ti-seful.ro/2012/10/daca-te-plangi/
Cum zici tu, coane Fănică…
🙂
Vezi tu, draga, „bunatatea„ in Romania consta in smecheria de a-l fraieri pe cel de linga tine cu diverse scheme.
Da-l naibii de sef, nici mie nu mi-e prea drag, dar am o constiinta care ma impiedica sa-l inlocuiesc cu chestii de-astea.
A, am ramas fraier si sarac? Mda…
Deci care era intrebarea din titlu? Fiindca raspuns avem.
Mda… daca tu esti multumit cu situatia ta, atunci e ok
daca nu, atunci doar ai scris ca sa scrii ceva…
acum asteapta-te sa iei vreo 2,3,4 (dupa chef) voturi pe minus, in timp ce interlocutorul tau (care scoate fiecare post gata votat cu 3-4 like-uri, nu, el nu intra de pe mai multe IP-uri, NU) o sa salte iute la 10+
bine, de data asta o sa se abtina, presupun 🙂
I couldnt care less 🙂
🙂
Educatia, cultura, civilizatia, curatenia, bunastarea, sanatatea se obtin cu bani multi si cu proiecte si strategii pe termen lung. In ecuatie ar ma fi si resursele (bani-timp-resurse) dar sa zicem ca aici situatia nu e asa critica.
Cat timp bani nu sunt pentru ca sunt furati/deturnati catre alte destinatii si cat timp nimeni nu are o strategie pe mai mult de 5 ani suntem condamnati sa nu evoluam consistent, orice evolutie e pe termen scurt si intamplatoare.
Uitandu-ne la clasa politica actuala care ne va conduce pentru urmatorii 4 ani si adunand ~5 ani pentru a vedea beneficiile unei strategii pe termen lung ne dam seama ca in urmatorii 9-10 ani Romania nu poate merge pe un trend ascendent sustinut.
Întrebarea este absolut cretină! Corect ar fi să se întrebe: ”În opinia dumneavoastră, țara este bine/rău guvernată?” Pentru că despre asta este vorba: despre bună sau proastă guvernare. Altminteri noi intram în UE și în NATO, dar 75% dintre respondenți ziceau că este o direcție greșită! În condițiile în care cam tot 75% din respondenți susțineau aderarea! Și atunci ce relevanță are duda asta?
Si mai majoritar cred ca e procentul lui „lascastiueumaibine”
Aia nu e procent, e trăsătură națională.
Uite, Ștefan Murgeanu, bunăoară…
🙂
daca te mai iei mult de mine… va trebui sa dai o bere! 😀
citeam zilele trecute in rezultatele unui sondaj, ca cica 45% dintre romani cred ca soarele se invarte in jurul pamantului…
Sus e coruptia care stie ca atata timp cat arunca un os pe jos ei vor ramane sus.
Jos e nepasarea si mana intinsa catre mai sus spre a prinde osul mentionat.
Asta este o constatare de o luciditate cutremurătoare. Multumesc.
Subscriu bucuros si adaug : cititi blogul lui jollyca (m-am temut un moment ca e ciutacu, dar, ce bine, nu) ! O sa va para bine.
coruptia, nepotismul, „curlingul”
Ne scufunda lacomia oamenilor care conduc tara.
Nu stiu daca mergem intr-o directie gresita dar sigur batem pasul pe loc de prea mult timp si asta cred ca si din cauza lipsei de educație,de implicare, a lipsei simtului civic, a lipsei de initiativa, din cauza superficialitații, din prea marea grija fata de ce se intampla in ograda vecinului, din cauza suficientei, a faptului ca ne multumim cu putin si ne complacem in situatia data(lasa ca merge si asa, cum bine spunea cineva mai sus).
1. educatia
2. increderea in compatrioti
3. coruptia
4. birocratia
5. taxarea
6. nerespectarea legilor sau lipsa de bun simt
Poate se intrepatrund unele din ele, dar deocamdata suntem multi si prosti in romania.
Draga Vlad,
acesta este un raspuns la intrebarea ta; nu este dat spre a fi publicat ci doar cu dorinta unui sincer schimb de idei; o zi frumoasa, alexandra
Suntem inca in tranzitie; tranzitia nu s-a incheiat, tranzitia nu a fost niciodata despre trecerea de la economia centralizata la economia de piata sau de la comunism la capitalism; astea sunt metafore; tranzitia noastra inseamna de fapt despre trecerea puterii financiare (banii, puterea economica, averea, puterea de cumparare etc) de la o clasa sociala la alta; inainte de 1989 (mai corect poate inainte de 1981) poporul asta o ducea bine, cei de sus (baietii destepti), cei ce conduceau tara, o duceau la fel de bine (sau doar un pic mai bine) ca masele, dar, asa cum au inteles si ei, chestia asta nu este suficienta; ei sunt destepti prin urmare merita sa aiba mai mult decat cetateanul de rand (oare nu asta este la baza definitia capitalismului: cine poate mai mult sa aiba mai mult?); deci, de prin 81 incoace, cand baietii astia destepti si-au dat seama ca scopul lor personal nu poate fi sa fii destept si sa ai putin ci sa ai din ce in ce mai mult, am inceput tranzitia spre capitalism (cu ajutorul unui conducator care, din punctul meu de vedere personal, a fost victima unor intentii nobile si subordonati neconvinsi); a venit revolutia si s-a dat liber la furat, fiecare a luat tot ce a putut, de la ospatarii care fura din bucatariile restaurantelor (folosesc timpul prezent) pana la diaconescu care vrea si poate va reusi sa fure ce a mai ramas din conturile Oltchimului (dureros este ca folosesc exemple deja binecunoscute, furtul fatis si tolerat, ca sa-mi demonstrez argumentul); valoarea financiara a Romaniei pe care a lasat-o nebunul de ceusescu in urma sa, pentru poporul sau, in 20 si de ani a fost devorata de baietii destepti si rudele lor, cei pe care ii vedem azi la putere; bineinteles ca ne indreptam intr-o directie gresita, spun 76% dintre oameni, pentru ca sondajele nu se fac printre politicieni; printre cei cu afaceri, printre clientii de la Regina Maria sau parintii pustilor de la Jean Monnet, printre cei cu iPhone 5 sau cei cu Porche Cayenne sau cei care dau tunuri si se retrag prin insule exotice; sondajele se fac cu aia care nu au visat ca vor ajunge sa se debranseze de la caldura ca sa poata trai in apartamentul practic daruit de ceausescu, cu aia care nu au bani de Regina Maria si trebuie acum sa-si cumpere singuri pansamente si medicamente la Municipal (in cel mai bun caz); cu aia care nu isi pot trimite copiii la Jean Monnet si se multumesc sa si-i educe pe la scoli de cartier cu suplinitori, aia care pe vremuri se duceau la mare si la munte fara stresul ca le intra banca in casa si ii da afara; tu, daca ai fii unul dintre astia? Nu ai zice ca se duce naibii tara asta? Asadar, da, aia care o duc mai bine acum decat acum 30 de ani, nu raspund la sondaje pentru ca nu fac masa critica; aia care fac masa critica o duc mai prost; si mai trist este ca stau toti cu capul in televizor si cu mainile in san in timp ce cainii vagabonzi mai omorara cate-un om prin bucuresti, de foame…
comunisto!
Așa… și?
ma hazardez la vreo doua motive:
1. modul in care ne vedem ca popor, nu ca indivizi (corupti, needucati, furaciosi, mitocani, fara coloana vertebrala)
2. ceea ce duce la modul in care ne comportam. Ca daca tot suntem corupti (daca „ei” sunt asa de fapt), nu ai ce face, „asta e”, „nu ai de ce sa incerci sa schimbi ceva, ca tot nu poti”, „toti ne fura”, etc.
Eu sunt mai optimista din fire 🙂 si cred ca daca ne schimbam modul in care gandim despre noi, se mai schimba si realitatile zilnice. Nu ma astept la miracole overnight, dar mi-ar placea sa fiu in mijlocul unei revolutii a optimismului in Romania.
In definitiv, de multe ori noi ne-o facem cu mana noastra, acceptand lucruri care nu sunt ok. Nu?
La 1 și 2 m-ai cucerit.
La concluzia optimistă, m-ai pierdut de client.
Cred ca directia e buna. Ritmul e prost. 1 pas inainte si 1.5 inapoi iar apoi 2 inainte si 1 inapoi. Ca rezultat mergem inainte insa parca ne-am putea lipsi de pasii inapoi sau macar sa ii facem mai mici.
Pe de alta parte o mare problema este increderea in ceilalti romani. De cate ori nu vi s-a intamplat cu colegii de birou de ex sa simtiti ca va intelegeti f bine si ca „daca toata lumea ar fi ca noi ce bine ar fi” , insa cand e sa actionam intr-un spatiu public (de ex un parc sau in trafic) nu mai actionam la fel. Pornim de la premisa ca toti ne vor raul si actionam in consecinta. Poate e un reflex de pe vremea comunismului sau post-comunismului timpuriu, sau poate din prea multele experiente negative. Suntem pusi pe smechereala si pe ‘sa-mi fie mie bine’ desi daca ne e la toti bine – mi-ar fi implicit si mie.
Cred ca un filtru propriu pentru „bun simt” ne-ar fi util, iar in momentul in care s-ar crea o masa critica ar putea deveni un model.
nu stiu cum poate sa rezulte …”ca rezultat” directia inainte cand, aritmetic, sunt mai multi paşi inapoi.
sau n-am socotit bine ?
Iese un 0,5 pe plus dupa ambele miscari 🙂 Acolo era si ideea: E de-a dreptul perceput ca si regres progresul.
Cosmin, tu spui că direcția e bună.
Eu întreb sincer:
Care e direcția aia?
Pe care o vezi tu – ca fiind bună – dar pe care eu n-o văz.
Am luat-o intr-o directie gresita??? Sigur ca da.
Am luat-o prea mult spre dreapta.
Nimic mai simplu.
La dreapta nu, că e prea mult… la stânga nu, că acolo am mai fost… ce-ar fi s-o luăm direct în jos, că în sus dăm cu capu’ de tavan?
Stai… ce?
Acolo mergem oricum?
Eh, dacă-i musai, atunci… bucuros!
Daca ne uitam la: http://geert-hofstede.com/romania.html si incepem sa comparam cu alte tari ne trec fiori reci.
Motivele pe care le oferi sunt perfect valide, însă sunt la vârful piramidei.
Am meditat mult la eșecul și la marasmul românesc, care par fără sfârșit. Concluzia pe care o accept momentan este că avem de-a face cu un defect fundamental, intim, imanent românului. Un defect (sau o sumă de defecte) de caracter, pe care se fundamentează restul piramidei motivelor pentru care ne merge prost.
O asemenea idee nu e ușor de înghițit. E atât de greu de înghițit, în fapt, încât orice altă explicație pare mai apetisantă. Atât de greu de digerat, încât un ocean de mas-media e umplut zilnic cu povești, motive, explicații și lamentări, juste în sine, care însă deturnează mai mult sau mai puțin conștient atenția de la acest fapt simplu și dureros: românul tipic, majoritar, este un individ cu grave probleme de caracter. Necinstea, lașitatea (defect excepțional de pregnant și păgubos la români), maliția, lăcomia, lipsa demnității, lenea – toate acestea conduc spre nivelul următor, unde găsim propensitatea spre câștigul ușor și fraudulos, decuplarea de societate și atrofierea simțului civic, tolerarea unor lucruri în mod normal intolerabile.
Desigur, avem administrația și clasa politică pe care le avem, sistemul sanitar și de educație pe care le avem, corupții și incompetenții pe care-i avem etc.. Însă toate acestea sunt efecte terțiare. A te adresa doar acestor probleme, în neștire, înseamnă a trata simptomele unei boli, fără a aborda niciodată cauza: caracterul, adesea infect, al românului.
De aceea se spune că le merităm – pentru că ne reflectă caracterul, defectele sale majore, mai precis.
Pentru cine n-are altceva mai bun de făcut, cu permisiunea lui VP, de pe vremea în care mai căutam răspunsuri: http://www.netarhia.ro/pentalogia-esecului-romanesc-continuu-si-definitiv.html
Deci, o chestie de caracter național zici?
99% sunt de acord.
Am o întrebare totuși:
Cum explici faptul că odată smulși din România și transplantați altundeva (țări de calitatea I-a), românii devin civilizați – și își găsesc brusc antidotul la cele 5 defecte mioritice?
Vorbesc de ăia 90%, nu de cei care se întorc înjurând „occidentu’ mă-sii!”
E ceva legat de spațiul geografic mioritic?
Întreb retoric, nu dau cu parul…
Dragă Sicovitol, dragă Blegoo, cam acestea sunt întrebările care mă macină şi pe mine.
Si mai am una, personală: de ce mama naibii simt din ce în ce mai mult că nu mi-a aterizat barza unde trebuie? Că nu pot să mă mulez pe principiile care te duc la succes în Romanica? Că sunt tot mai inadecvat în mediul în care trăiesc?
Astea dileme, fraţilor.
Marian.
Nu ești singurul cu existențialismu’ ăsta personal.
Nu te potrivești cu teritoriu’ socio-cultural-geografic – asta e explicația simplă.
Clar… nu-ți place să dai șpagă… nu te simți bine când o faci.
Te enervează, te simți nașpa.
Ghici ceva: majoritatea românilor se simt „BINE” când dau șpagă… se simt boieri… superiori, alea.
Înjuri în gând, este?
Niciodată cu voce tare… afar’ de cazu’ că bați un cui în perete… ești singur și îți dai una peste deșt…
Grohăi pe mutește, este?
Și nu te uiți la oteveu decât când nu se dă filme dă oroare altundeva…
Clar, nu te mulezi.
Nu te potrivești.
Dac-ai fi dus la un trib dă canibali… ai deveni vegetarian.
🙂
Vom trăi şi vom vedea.
Cred că ai dreptate, nu degeaba mă gândessc să emigrez în Africa. 🙂
Emigratu’… nu-i chiar așa ușor.
E pentru ăia care NU MAI SUPORTĂ, nu doar pentru alde cei care nu se potrivesc – mioritic vorbind.
🙂
Pe de altă parte… din ’45 încoace… românii pleacă; legal, ilegal, care cum poate.
E o soluție personală, nu și una națională, cred eu.
Ca să extrapolez la ce scrie Sicovitol… mi se pare că ăia care pleacă sunt tocmai ăia care ar trebui să stea!
Dacă e să mai avem ceva șanse, zic.
Ca nație, alea.
Cei care rămân… o să se conformeze la sistem: hoție, minciună, incompetență… că n-ai cum altfel, nu?
Nu toți putem să fim martiri, ca alde conu’ Fănică Murgeanu, ori onor gazda noastra, nenea Vlad.
🙂
De cate ori ma intorc in tara (dintr-o alta civilizatie care are si ea defectele ei), ma izbesc invariabil doua lucruri: (1) mitocania agresiva si (2) toleranta la furt material si intelectual. Aceste doua lucruri au o radacina comuna: lipsa de respect pentru alt individ si munca lui, de parca numai persoana intai conteaza.
Mai departe, ma gandesc ca societatea noastra e croita dupa principiul „tara te vrea prost”. Politicienii nu ne vor educati si prosperi. De altfel, ei se adreseaza electoral unui popor compus din saraci si prosti, uitand ca banii sunt creati tocmai de cei educati si prosperi. De asta ne scufundam.
Deci, nu avem respect pentru educatie si munca (manelisti, fotbalisti si capusari se vad la televizor cu duiumul), iar copiii nu vor vedea alt model. Politicienii nu ne vor nici ei educati si gandesc doar pe termen scurt (aici, acum, pentru mine).
Exista si speranta, desigur. Speranta ca romanii calatoresc mai mult, vad si altceva, si poate ca vor cere altceva sau vor dori sa fie mai buni vazand la altii. Speranta ca instrumentul de prostit poporul (televiziunea) dispare incet si sigur. Speranta ca ai mei colegi sunt cu totii oameni civilizati (dar lucrez in IT) si ca cel putin mie imi merge bine prin munca cinstita.
La modul cel mai general, lucrurile merg prost pentru ca politicienii se gandesc doar la ei si, eventual, la copiii lor, nu si la nepoti.
Lăsați tovarăși tânguiala.
Că nici alții nu stă mai bine:
„…United States finds itself in a circumstance once thought unthinkable. An ill-educated and near morally bankrupt society increasingly made up of those dependent on government combined with a governing class whose primary interest is themselves…”
http://www.americanthinker.com/2012/11/the_governing_class_and_the_decline_of_america.html
Nu, zău? Mai luaţi una:
http://www.nakedcapitalism.com/2012/11/escalating-delinquency-rates-make-student-loans-look-like-the-new-subprime.html
Merită să urmăriţi cu atenţie acel site.
Urmărim, Marian, urmărim.
(și ne bucurăm că nici capra vecinului nu pare prea sănătoasă…)
🙂
Vai, dar eu nu mă bucur deloc de boala caprei celuilalt.
Vreau doar să arăt că de foarte multe ori e valabilă chestia cu „cine zice, ăla este„.
Mi-e că unii ar trebui să se lase de livrat lecţii altora.
Mie-mi place foarte mult celalat site, fullyclothedcommunism.com 🙂
Vlad, ai descris destul de bine un sistem fanariot (in cele doua puncte finale din articol).
Romania e o tara care s-a maturizat putin istoric vorbind. A stat sute de ani intr-un sistem foarte rudimentar, apoi a fost occidentalizata accelerat aproximativ 100 ani si, cand incepuse sa prinda rod, a fost facuta tochitura si lasata fara coloana vertebrala de sistemul comunist. Asa ca ea aluneca usurel spre trecut, ca o molusca pusa pe un plan inclinat. Conjunctura istorica actuala (UE, NATO) este ca un val care a mai aruncat molusca si a aruncat-o un pic mai sus, insa nu i-a dat schelet. Of si iara of! Si, uite(-ma), inca unul care se vaita!
Ne lipsesc cateva sute de ani de istorie, ti-am mai spus eu.
Lipsa de reacție a sistemului juridic vis-a-vis de abuzuri. În clasa politică doar se culminează cu asta, dar în societate se întâmplă același lucru doar la scară mai mică.
Dacă între parlamentari x% sunt corupți, mincinoși sau nesimțiți e pentru că în rândurile populației e același procent x. E drept că ar trebui să avem mecanisme de filtrare dar cine să le construiască?:) Că la noi lenea e apoteotică.