Cred că suntem un popor de condamnaţi la locul de muncă. De când n-aţi mai întâlnit un vânzător care chiar să vă ajute când vreţi să cumpăraţi ceva? Un chelner care să fie cu adevărat încântat că aţi ales localul lui? Un funcţionar care chiar să vă mulţumească pentru că daţi un exemplu plătindu-vă taxele în ţara asta unde numai proştii o mai fac?
Într-o papetărie, vânzătoarea s-a urnit abia când am chemat-o eu la raft. Eram singurul client şi aveam patru angajaţi în ceafă, care mă priveau în tăcere, aşteptând să mă car dracului ca să-şi reia conversaţia. La supermarket, casieriţa mi-a trântit toate cumpărăturile claie peste grămadă, bătând mărunt din buze – avea ceva de împărţit cu supervizoarea. La un magazin de haine, un angajat mi-a arătat cu degetul înspre cabina de probă, apoi mi-a întors spatele – vorbea la telefon şi îl deranjam.
O fată de la un magazin de electronice m-a lăsat cu gura căscată. A tipărit aceeaşi factură de 5 ori la rând, reglând imprimanta un milimetru mai sus, unul mai jos… Nu se potrivea scrisul. „E prima dată când faceţi asta?”, am întrebat-o în cele din urmă. „M-aţi auzit?”, am insistat, în lipsa vreunei reacţii. „Nu răspund la jignirile clienţilor”, mi-a replicat acru… şi a continuat să printeze pe lângă.
Nu înţeleg, cumva oamenii ăştia ispăşesc vreo sentinţă, ceva? Sunt ei cumva nişte miliardari anonimi, trimişi la muncă direct de pe puntea iahtului? N-au nevoie de salariile lor? Dacă li se pare că fac o muncă într-atât de jenantă, de ce nu pleacă?
Astea s-au întâmplat în ultimele trei zile. Pe celelalte le-am uitat, ceea ce e chiar nasol, înseamnă că am început să mă obişnuiesc.
38 comentarii Adaugă comentariu
Asta e o problemă majoră în România.. Am văzut servicii şi bune şi rele prin alte locuri decât „ţărişoara noastrăâ€. Subliniez, şi d-alea şi d-alelalte. Măcar au şi exemple pozitive; au ş-ăia saraci (cu duhul) de unde lua o lecţie. La noi nu te loveşti decât d-alelalte.
Oare vânzătorul de electrocasnice nu e deranjat de atitudinea vânzătoarei de la pâine? Sau poate că suntem o ţară de papagali? Învăţăm prin exemplu… că doar n-om face şi şcoală de vânzători acum.
Sugestie (retorică, evident): Miliardarii ăştia incognito să-şi caute de muncă în domeniul agricol că n-ai să vezi capşună cu sentimentele rănite, iar acolo sunt în mediul lor, nu trebuie să interacţioneze civilizat cu nimeni..
mno…in alte tari probabil ca anghajatii astia sunt arsi la salar sau poate sunt dati afara daca nu zambesc larg si fac frumos la client. la noi merge si asa.
cineva trebuie sa faca si munca condamnatilor …. apropo de hypermarket – cu 600 de ron pe luna crezi ca iti mai arde sa alergi pe acolo si sa-ti faci treaba bine?
Chiar ma gandeam la aspectul acesta „cotidian” nu cu multe zile in urma. Cred ca la noi, la romani, exista o lipsa totala de „simt comercial”. Nu stim sa ne vindem marfa, nici cand ne arde buza si murim de foame. Cu toate ca traim aproape de turci si de greci [comercianti innascuti], nu am reusit sa prindem cumva acest „dar”.
Alex zice de salariu… Nu cred ca este vorba de salariu. In primul rand job-ul ti-l faci cu simtul raspunderii indiferent de salariul pe care-l ai. Stiai de la bun inceput ca daca te angajezi intr-un „market”, acela iti va fi salariul. C’est la vie! Nu este o scuza pentru a-ti lipsi bunul simt elementar si un oarecare simt moral al muncii bine facute.
Este Romania, astia sunt romanii. Am cateodata senzatia ca poporul asta inca ii mai asteapta pe americani.
Daca nu ai bunul simt si draostea pentru ceea ce faci….si nu te atrage deloc munca poti sa iti dea o leafa cat de mare… la noi se angajeaza in magazine, fast food-uri ….etc persoane care mai mult sa „atraga clientii” decat sa le ofere serviciide calitate….cat despre „pregatirea profesionala…..vezi faza cu imprimanta….
Tu te gindesti la cei cu meserii relativ simple , dar uita-te la doctori , functionari sau profesori . Poti sa-i tamiiezi si sa-i blagoslovesti oricit , nu vor intelege ca sunt obligati sa fie corecti si onesti cu pacientii ,elevii+parinti sau cu platitorii de impozite .
Este o problema de mentalitate , profesorii nu vor sa fie evaluati de elevi si parinti , pentru ca se intreaba daca parintele respectiv stie unde-i scoala , si daca nu stie ? dar are competenta de parinte de bun simt , nu poate evalua sau ce ?
Fuga de raspundere o imprimam si noi prin atitudinea din fata elevilor si a parintilor . Nu se intreaba unu’ daca facind evaluari sau teste corecte cu bareme , de necontestat , s-ar mai intimpla asa ceva . Pentru ca apare subiectivismul in evaluare , si ei stiu ce insemna asta pentru ca o practica zi de zi in clasa .Cheia este consecventa in atitudine si in evaluarea progesului scolar . Cind vor intelege asta vor intelege si elevii ca scoala ofera mai mult decit posibilitatea de a pierde timpul , ofera si modele ( si nu ma gindesc aici la persoane ) de mentaliate si de gindire responsabila .
plecatdeacasa.blogspot.com
Cu riscul de a mai ciobi un pic pesimismul generalizat: da, am întîlnit şi vînzători fericiţi. Şi chelneri, şi funcţionari. Poate că îi contaminez eu cu un zîmbet tîmp, semn al anticipaţiei unui obiect nou, unei mese bune sau unui impozit plătit la timp (brrrr!). E drept, nu cumpăr aproape niciodată de la supermarket, ci de la magazinele mici din cartier. Şi poate că ar trebui un site unde să le facem reclamă acestor oameni – dau doar două exemple din zona Foişor, ca să fac un început: take-away-ul Happy time şi restaurantul Puţin din tot, unde oamenii zîmbesc şi par (mai mult nici nu-mi trebuie) că se bucură cînd te văd. Că s-or bucura de turnover, că s-or bucura de bacşiş, nici nu mai contează.
ai incercat vreodata sa le zambesti tu? tot timpul asteptam de la ceilalti, dar noi facem ceva?
am trecut si eu prin faza asta si apoi m-am gandit ..iaaa sa le zambesc! si uite ca nu mi se mai intampla. ba dimpotriva am auzit chestii de genul.. ce bine ar fi sa fie toti clientii ca tine… ne mai face si pe noi cineva sa radem :))
ia incearca sa le zambesti sa vezi reactiile..
bafta!
🙂
N-are legatura cu joburile, are legatura cu senzatia permanenta ca poti „s-o pui”. Sa gasesti o valiza cu lovele, sa vinzi terenul ala de la Peris cu 400 pe metru, sa castigi la loto sau mai stiu eu ce. L-ai vazut aseara la televizor pe miliardarul care umbla cu banii in sacosa langa branza, asa ca te gandesti ca norocul ar putea fi aproape.
De fapt, cand vedeti chelnerul plictisit, sa stiti ca mintea ii sta la un afaceri mari, nu poate sa se lase furat de realitatea cenusie…
Daca am trai intr-o altfel de tara si media ar prezenta oameni care au studiat, au muncit, au inovat, au riscat si au facut bani, vanzatoarele si coafezele si-ar cunoaste locul in societate si ar presta activitatile pentru care sunt platite cu mai multa ravna. Dar asa, cu fericirea la doi pasi, stai sa te uiti la toti nespalatii care cartesc?
Scuze pentru „la un afaceri”!
Poate atitudinea asta vine si de la faptul ca ai avut clienti care te-au jignit, eu am avut o clienta care vroia caiet cu foi „volante”, iar cand am intrebat-o daca e vorba de caiet cu foi veline mi-a zis ca-s proasta , ca nu stiu ce vand, altul imi cerea de zor cartus de imprimanta si pentru ca l-am intrebat de care , ca-s zeci de tipuri de imprimante, mi-a zis ca-s batuta-n cap, ca toate merg cu acelasi cartus …, si multe astfel de situatii de-a lungul a 20 de ani de comert, nu zic ca nu sunt vanzatori nesimititi, am avut si eu de-a face cu ei, dar nu trebuie generalizat. @ Radu: care este locul nostru, al vanzatoarelor , in societate?Si nu am inteles cine sunt „nespalatii ” de care vorbesti.
Eu sunt nespalatul, imi asum asta.
Da, din pacate o sa te obisnuiesti… Timp de cativa ani intram constant pe pagina de web a primariei de sector si le tot sesizam gropile si santurile din asfalt; cateoadata chiar faceau ceva, de cele mai multe ori nu. Mai trimiteam si email-uri la Metrorex cand nu mai suportam inghesuiala si caldura din garnituri, mai sunam si pe la Politie sa mai potoleasca vecinii manelisti din blocul alaturat… Nu mai fac asta, m-am blazat, mi-am dat seama ca poporul asta nu se va mai vindeca vreodata, suntem natiunea supranumita „las’ ca merge si asa”. Eu am gasit doua variante pentru a nu-mi mai uza nervii cu mizeria si nesimtirea din cotidian, ori sa plec din tara ori sa ma mut la tara, sa ma ocup de o mica afacere online si am grija de livada.
Sunt si locuri in care esti tratat bine, din pacate prea putine la noi in tara, dar aici suntem si noi de vina pentru ca acceptam acest luru. Eu zic ca acolo unde nu esti tratat cum trebuie, sa facem reclamatie. Cred ca asa s-ar rezolva un pic lucrurile
Eu am observat contrariul in ultimul timp, in ultimele cateva luni (o fi avand, n-o fi avand legatura cu criza?). Am observat in din ce in ce mai multe magazine, incepand cu haine si terminand cu alimentara din coltul blocului, ca vanzatoarele au devenit foarte saritoare, dragute, gata sa ajute. Nu mi s-a intamplat lucrul asta foarte des in ultimii ani si de asta am tinut minte.
Inca nu e foamea destul de mare…
@ vlad ->
Poate ar trebui, in contrapondere, sa republici articolul cu turcul care a plecat cu bicicleta sa-ti aduca pestele preferat. 😛
YES, HE CAN ! (adica turcul) 😉
@ laura – da, zambesc, le spun multumesc si le urez o zi buna. unii sunt atat de surprinsi incat au impresia ca-mi bat joc de ei. si nu raspund, nu face parte din lectia lor de supravietuire sa raspunda. eu ii compatimesc sincer, au niste existente inguste si nefericite. pana la un punct, cand imi sare mustarul 😛
ca aici (scuze vlade ca-mi fac reclama pe blogul tau, dar are legatura directa cu subiectul :D)
http://writeman.wordpress.com/2009/04/04/un-ipod-shuffle-de-la-worst-computers/
Da, imi dau seama ca nu toata lumea e ca mine. Eu poftesc cititorii pe site, ii indemn sa citeasca ceva anume. Apoi le spun vorbe potrivite si ii mangai pe cap dupa ce au citit. Si si zambesc in timpul asta.
Ceea ce e si mai nasol, e ca aveti dreptate!
Ca de obicei, exista insa o explicatie… Oamenii astia nu sunt instruiti pentru a face aceasta meserie! Nu stiu daca o sa radeti sau nu, dar nu oricine ar trebui sa faca lucrul asta, pentru ca nu oricine este capabil sa lucreze in servicii, nu se poate fara sa cunosti macar cateva regului de bun’simt!
Apropo de condamnari… daca aveti rabdarea necesara…
http://dragossorinnicula.wordpress.com/2009/04/07/in-arest/
Eu cred ca multi nu se simt apreciati la adevarata lor valoare. Nivelul lor e mult peste a-ti servi tie masa de pranz, a tipari o factura sau a te indruma catre o carte din raft. Nu sunt draguti pentru ca slujba pe care o au e doar un popas in drumul spre Top 300, patronul e un porc, colegii niste ingalati iar clientii niste nesimtiti, dar ei….ei au valoare. Noi n-o vedem.
Asa ca pana ii cauta Capital sa ii intrebe de active, raman la slujba pe care o au „ca o favoare” facuta patronului, iar zambetele clientilor oricum nu-i ating, pentru ca nu zambim, radem, ne batem pe burta cu orice amarat de pe strada.
@ another cherry ->
Tu ai imbinat natura ta ospitaliera cu ceea ce ai vazut prin Turcia la vanzatorii de covoare cu nas vulturesc. 😉
@Alex – nu are legătură cu salariul. Când vor avea 60 de milioane vor fi nemulţumiţi că îi deranjează cineva, la banii lor, sunt deja importanţi.
@Laura – în majoritatea cazurilor zâmbesc şi fac glume. Uneori mi se răspunde, alteori nu. Uite, o să scriu şi despre vânzătorii care socializează. Problema e că mie nu-i zâmbeşte decât arareori vreun vânzător aşa, din proprie iniţiativă, asta mă miră.
Vlad, ma intreb daca nu cumva te-ai gasit la randul tau in situatia celor pe care ii arati cu degetul… Pentu ca eu am facut-o. Am lucrat afara, un job care mi-a oferit ocazia sa vad aproape toata Europa. Am fost servit in 90 la suta din cazuri cu o amabilitate dusa la extrem (sau cel putin asa mi s-a parut, obisnuit fiind cu realitatile mioritice…) si, la randul meu, am stat cu zambetul pe buze tot timpul, gata sa dau tot ce am mai bun din punct de vedere profesional. Apoi, am revenit acasa… Nu spun ca dupa sase luni de absenta in tara primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost tristetea de pe fetele oamenilor (tristete sau… sictir?) si m-am intrebat cum de nu vazusem asta si inainte. Apoi, incet-incet, m-am „integrat” in peisaj. Si, uneori, tare ma enerveaza tot ce misca in jurul meu, inclusiv o parte a celor care ma intreaba de sanatate 🙂 Desigur, exista o cauza a diferentei de comportament si, sincer, cred ca aceasta este tara in care traim. Atmosfera din societatea romaneasca, ceea ce sa intampla zi de zi, dezinteresul cu care tratam marile abuzuri, resemnarea cu care acceptam statutul de „prostime” cu care ne-a certificat gasca „baietilor destepti”. Citesc zi de zi comentarii interesante, scrise de tipi inteligenti, cu o buna perceptie asupra realitatii. Problema este ca nimeni nu pare dispus sa faca pasul urmator: sa actioneze…
draga vlad,
citind cele scrise de tine, te rog sa imi permiti sa fac si eu comentariul meu, de pe partea cealalta a „baricadei”…
speta: sun de vreo trei zile un client sa ii comunic ca am castigat, ca sentinta e definitiva si irevocabila, nu trebuie decat s-o investim si s-o punem in executare… mai avea putin, si imi dadea si o palma, daca putea…
astia sunt romanii…astia suntem.
toata lumea se plange de justitie, dar si ea nu este ceva abstract, e facuta tot de si cu oameni…profesionisti, amatori, justitiabili..
cum o dai, nu este de bine!
cristiana
Astia suntem. Ni se pare ca ni se cuvine totul; oricum am fost in toata istoria noastra o sleahta de lenesi, dar de cand cu comunismul, suntem o sleahta de lenesi cu senzatia ca ni se cuvine totul si ca munca este un moft si o kestie neplacuta pe care trebuie sa o facem din cauza nedreptatii vietii. Nu pot avea decat o singura reactie, si anume traditionalul meu „Hai Sictir!”
Raspuns azi la farmacie:” Ce, credeti ca sunteti prima care imi cere sirop de calciu cu scoica?”
Sunt din Bacau si lucrez in Italia iar de fiecare data cand vin acasa raman uimita de comportamentul persoanelor care lucreaza cu publicul. Credeam ca in Romania mentalitatea si comportamentul lor sunt vazute ca normale….dar ma bucur ca nu e asa….si raspunzand la un comentariu: a fi gentil si a zambi nu necesita instruire
Someone fa un test …. traieste cu 600 de roni 2 luni de zile si apoi mai discutam. Iar la faza cu 60 de milioane ai mare dreptate. 🙂
Alex, încă o dată, nu ţine de salariu. Am avut salarii foarte mici… sau deloc în meseria asta, dar nu mi-am urât-o niciodată – şi nici subiectele despre care scriam.
Foarte multe lucruri adevarate au fost scrise aici: nici clientii nu zambesc toti, nici vanzatorii toti; nici instruire nu le trebuie, dar nici nu sunt pregatiti profesional pt a lucra in servicii si nici nu castiga bine toti, doar unii fac bacsis; avem o tara cu tristi, resemnati, sictiriti, imbecili, nesimtiti, prostcrescuti, aurolaci, dar si cu oameni decenti, destepti, cu bun simt, cu simtul raspunderii care au in codul genetic faptul ca trebuie sa iti asumi ceea ce faci, ca trebuie sa lasi loc de buna ziua, ca tot ce faci bine si rau ti se intoarce pt ca nu suntem doar animale cu nevoi, ci si fiinte cu spirit si ratiune …… Atata timp cat sunt bloguri unde gasesc astfel de oameni cu care rezonez, eu inca sunt optimista ca intr-o zi toti vanzatorii imi vor zambi sincer si nu doar obligati pt ca li se taie din salariu sau pt bacsis, ca dupa ce ies din magazin sa comenteze cu colegul rautacisme despre mine; ca aurolacii din parcul garii de nord langa care locuiesc vor disparea pt totdeauna; ca va da faliment un magazin de optica dintr-un mall din capitala care de cateva zile pur si simplu imi pune o prietena pe drum degeaba sa ridice niste ochelari noi!care sunt strambi ! si careia vanzatoarea ii spune ca trebuie sa si-i duca singura la reparat undeva pa splai, ca pana la urma azi a facut plangere la OPC; ca la metrou nu il voi mai auzi niciodata pe „sofer” urland in difuzor la calatori ca „au obligata sa permita inchiderea usilor” asta dupa ce metroul venise la 10 minute la ora de varf!; ca soferul de la microbozul cu care am venit de la tara de la bunici pana in Buzau sa nu mai tipe la mine si la sotul ca suntem prost invatati „sa facem cu mana” in loc sa mergem pe jos 2 km pana la statie, el trecand prin fata casei (costa 5 lei biletul/pers, nu e de pomana).; ca trenul nu va mai face 7 ore de la Bucuresti la Mangalia……… Dar ca sa contrabalansez, vreau sa va spun si de bine: la Buzau am gasit un magazin f fain de haine unde erau vanzatori un tip si o tipa, iar ea a fost f draguta cu mine si m-a ajutat sa imi gasesc ce cautam, iar muzica din magazin era ceva la chitara cu acorduri spaniole, de vis; acum 2 sapt la un magazin de amenajari interioare, unde am fost cu un prieten sa isi ia plinta pt parchet, ne uitam toti 3 uluiti la tipul de la raion care ne-a abordat amabil si chiar ne-a rugat sa il lasam pe el sa le aleaga si sa ni impacheteaze frumos ca sa nu le stricam pe drum, va jur ca m-am gandit ca suntem la camera ascunsa.
Hai liberare!
DA, nu tie de salariu! Tine de constiinta! Soferul de la microbuz ne-a privit de sus ca pe niste amarasteni fiind ca nu avem masina. Era om la peste 45 de ani, dar cu ditai bratara de aur la mana… el era important, noi nu.
Scuze pt „fiind ca”, sunt inca la birou pt ca constiinta nu ma lasa sa plec pana nu termin ce aveam de facut :))
Ahahaha, mie nu mi s-au mai întâmplat de mult, deja încep să mă îngrijorez.
Şi dacă ar fi fost comportamentul ăsta numai în magazine…dar nu
http://cerereasioferta.wordpress.com/.
Si mie mi se intampla frecvent mizeriile astea si tot ce pot sa fac e sa nu mai cumpar de la ei pe viitor. Partea mai trista e ca eu cred ca oamenii astia nici macar daca ar fi amenintati ca vor fi dati afara, nu s-ar comporta altfel. Ce sa mai vorbim de salariu mai mare.
La inceputul crizei, am inceput sa observ oarece exces de zel la anumite banci si alti baieti care simt ca ii va atinge foamea. Ma gandeam asa, visator, ca se intrevede o imbunatatire a serviciilor in Romania, dar hai sa fim seriosi! Nu e vorba de economie aici…
E vorba de educatie. Oamenii din Romania (cei mai multi) sunt needucati, sunt marlani pur si simplu. S-ar comporta la fel oriunde, pe orice salariu. 🙂 Poate si mai rau. Nu exista respect pentru munca la niciun nivel – mai ales in Bucuresti. Probabil in provincie e mai complicat sa iti bati joc de slujba ta. Eu unul, asa am observat. In Sibiu sau in Predeal, vanzatorii se comporta altfel.
m-am trezit cam la spartul tarzgului sa mai zic ceva…dar am fost sa fac o fapta buna si am plantat 18000 de pomi si n-am avut timp sa navighez.
stii, cred ca atunci cand tratezi oamenii intr-un anume fel, esti si tu tratat la fel. tine de atitudine, cred.
uite de ex,…intr-o zi intru intr-un magazin si sunt fada, fara expresie, plictisita, asa e si interlocutorul,. a doua zi, imbracata la fel intru vesela in acelasi magazin, si vanzatorul e si el dragut.
tot cred ca tine de atitudine si de ceea ce fiecare transmite oamenilor din jur.
de ce mie nu imi vorbeste nimeni urat? de ce eu nu intalnesc mitocani?
bine, stiu si recunosc ca sunt naiva, dar…sunt pozitiva si optimista, d’aia sunt un om fericit si nu intalnesc mitocani 🙂 hihi
bafta si tie sa nu ii intalnesti, si daca ii intalnesti, fa-i sa zambeasca
😉
Dar cum poti sa faci un mitocan sa zambeasca? Daca e prost crescut, prin definitie nu iti zambeste ….nu? Cred ca e fara speranta. Si oricum, pe unul care a fost mitocan cu mine, eu care sunt o doamna, imi vine asa sa il fac sa zambeasca …fara toti dintii, sincer. Si nu incit la violenta. :))