„Regina”, making-of

Anghel, Florin, Mădălina, Dana şi Margareta joacă într-un film. Filmul se cheamă „Regina”. Mădălina e regizor şi personajul principal, deci Regina. Dana e cu Anghel, sunt ăia răii. Anghel e rău că e cel mai mare, îşi permite. Anghel are nume de scenă, îi zice Sile. Sile vrea să-i omoare pe toţi şi îşi ia rolul în serios, dovadă răcnetele echipei când e fugărită printre morminte. Florin ar vrea să fie şi el rău, dar e încă prea mic pentru asta, deocamdată trebuie să se mulţumească cu celălalt rol, ăla în care ia bătaie întruna. Dana îl iubeşte pe Florin, dar el nu prea pricepe. Una peste alta, Florin e preocupat în primul rând de dinţii lui lipsă, la propriu, dar speră că-i vor creşte alţii. O altă problemă e că nu ştie de unde şi-a luat buricul, da’ acuma, că-i al lui, nu-l mai dă. Scenariul mi se pare cam confuz, toată lumea se încaieră cu toată lumea, dar n-am cum să-nţeleg că n-am văzut decât o scenă, trebuie să mai am răbdare. Echipa e bucuroasă c-a fost descoperită de tipul ăsta bătrân, cu aparat de fotografiat. Se strâng unii-ntr-alţii, pentru un clişeu de afiş. N-am cumva şi lumină d-aia, blitz?

Mădălina vrea pozele. Anghel le vrea şi el, că stă peste drum. Cum e să fii vecin cu cimitirul? Păi, uite că-i loc de joacă. Altu’ nu-i p-aci, oricum. Poţi face filme duminica pe la prânz, când tot satul ăsta de la marginea Dunării doarme. Iar când oboseşti, poţi sta pe băncuţa de la cişmea, unde scrie că trecătorii se pot odihni şi pomeni familia Vasile.