De ce ar trebui să-i mulţumim lui Varujan Vosganian

Varujan Vosganian suspină cu capu-n palme, în băncuţa lui, în timp ce colegii senatori îl mai pitesc o dată sub pulpana imunităţii parlamentare. Vosganian are un flaconete cu ceva lichid pe măsuţă – mir, presupun reporterii, care-l întreabă după vot dacă a plâns când a aflat rezultatul votului. „Ochii mei sunt aşa, umbroşi şi melancolici, de felul lor”, răspunde în batjocură fostul ministru al Economiei, pe care procurorii îl acuză că a favorizat firma privată Interagro, a miliardarului Ioan Nicolae, prin obligarea Romgaz să-i ofere gaze naturale la preţ redus, ceea ce ar fi provocat o pierdere de peste 100 de milioane de euro.

În 2008, ministrul Vosganian insista până la ridicol, în şedinţa de guvern, pentru un discount de 100 de milioane acordat lui Ioan Nicolae. Miniştrii cabinetului Tăriceanu au sesizat imediat ciudăţenia: Interagro – care făcea profit dar nu-şi plătea taxele – cerea gaz cu discount ca să producă îngrăşăminte pe care le exporta – deci, după cum observa chiar prim ministrul, „eu nu fac decât prin subvenție să… export subvenția!”

Mai mult, Vosganian era atât de prins cu insistenţele sale încât nici n-a observat ieşirea pe care i-a oferit-o Laszlo Borbely: ” domnule prim-ministru,domnul Varujan e mai nou în Guvern, s-a discutat în 2005, vă aduceți aminte, când au venit iarăși cu plânsul…” Cu alte cuvinte, „băi, Varujane, înţelegem că ai un şmen, dar eşti naiv, eşti mai nou p-aci, nu aşa se face, fraiere, că discuţia de aici se înregistrează şi se arhivează, ce naiba?” (citiţi stenograma şedinţei de guvern din 20 februarie 2008, e fabuloasă).

În 2008, Tăriceanu avea „senzația… că subvenționăm prostește”. Au trecut 7 ani şi fostul prim-ministru, acum preşedintele Senatului, pare c-a uitat de nemulţumirea lui faţă de insistenţa suspectă a lui Varujan. „Nu poţi impune membrilor Senatului cum să voteze, mai ales în asemenea situaţii”, spune el – situaţia fiind de interzicere a cursului firesc al Justiţiei printr-un vot politic.

Iată, deci, că vechea frăţie a penalilor din Parlament s-a reactivat, după cele câteva momente de derută după votul din noiembrie. Beneficiarul de ieri, Varujan Vosganian, a sforăit la microfoane, după vot, alte câteva fraze mari şi găunoase – „o victorie a democratiei si a demnitatii Parlamentului Romaniei… aşezarea puterilor statului pe echilibrul pe care îl dorim cu toţii…”

La ce echilbru se referă el? La cel dat de aşezarea parlamentarilor pe faţa Justiţiei, fireşte – singurul „echilibru” de care au nevoie cei pe care-i caută legea p-acasă.

Votul? „Un accident”, l-a definit jenant de neinspirat co-preşedintele PNL, Alina Gorghiu (apropo, cine-o mai fi şef la PNL, că dna Gorghiu nu pare capabilă să ţină în mână partidul?)

Dar e bine că Senatul a dat votul ăsta nesimţit. E foarte bine, pentru că asta ar trebui să ne trezească şi pe noi, cei adormiţi de acelaşi vot din noiembrie anul trecut. Ce, credeam că interlopii din politică şi-or fi schimbat şi năravul odată cu năpârlirea de la prezidenţiale? Credeam că s-or fi transformat în altceva, că s-au făcut din imorali, morali, că, gata, nu mai sunt hoţi, acum, că sunt cinstiţi? Ne-am imaginat că respectă deodată Justiţia, că acceptă să fie, la rândul lor egali în faţa legii?

Dar de ce am crezut toate astea?

Păi sunt aceiaşi care au pus la cale marţea neagră, nu alţii, sunt tot cei care au călcat pe Constituţie în vara lui 2012, sunt aceiaşi care au suspendat o lege ca să legifereze traseismul politic, sunt aceiaşi care au băgat labele până la coate în banul public, ca să-l împartă ca mită electorală, sunt cei care au implicat BOR în campanie (cu foarte mulţumita complicitate a BOR, să precizăm) sunt tot aceia care au sabotat şi obstrucţionat cu premeditare votul românilor din străinătate, în noiembrie 2014.

Credeţi că toate acestea sunt doar trecut? Cine mai e atent acum la noua legislaţie electorală, care se coace în aceleaşi laboratoare ale dispreţului faţă de pulime? Cine să observe că parlamentarii au revenit la vechile obiceiuri, că au exclus societatea civilă de la dezbateri, că au votat „principii” nedorite de cetăţeni, ci doar de politicieni, pentru desfăşurarea următoarelor alegeri? Cine să mai creadă, după euforia din noiembrie, că prim-ministrul Victor Ponta ar putea avea tupeul să revină, la Parlament, cu o propunere de modificare a legii electorale care a fost deja respinsă de CCR?

Deci, să ne trezim din mahmureală, petrecerea s-a încheiat demult. Casa România a fost reocupată de şmenari. Tocmai ne-au turnat o găleată de zoaie-n cap.

Întrebat dacă nu se teme că DIICOT ar putea reveni cu o nouă cerere de ridicare a imunităţii sale, Varujan Vosganian s-a stropşit: „ce e asta, Fraţii Jderi?”

Fraţii Jderi? Ar vrea el. Mi-e să nu fie Baltagul, când o fi să fie.