Deschis pentru schimbare

Cred că prima răscruce în viață a fost când am ales liceul civil în locul celui militar. A fost mare disperare în familie, că milităria părea ultima șansă pentru disciplinarea unui copil cam neastâmpărat și fără înclinație pentru meseriile tehnice favorizate de societatea socialistă nu chiar așa de multilateral dezvoltată. Probabil că tot atunci am și căpătat cu adevărat încredere în mine însumi, deși pe moment nu mi-am dat seama. N-aveam nici un argument logic să refuz un viitor de ofițer, dar m-am încăpățânat să-l resping, cu un soi de convingere confuză că așa e mai bine și că o să văd eu (și toți ceilalți) mai târziu că n-am greșit.

Atunci n-a fost tocmai o reinventare, deși alegerea mea a implicat un efort uriaș, anii următori, pentru examenul de admitere la Politiehnică și, mai apoi, pentru absolvirea Electrotehnicii. Inginer “diplomat”, deci, dar niciodată practicant al meseriei, pentru că am dat iar un viitor cert pe emoția schimbării, la doar câteva luni după Revoluție. Când am plecat din fabrică, unde lucram ca muncitor calificat bun la toate și la nimic, a strigat tot atelierul după mine, “ai să te-ntorci aici, noi suntem clasa muncitoare!” Fabrica s-a demolat nu după mult timp și pe locul ei a crescut un mall. Singurul paradis în care mai merge acum clasa muncitoare, dacă are bani de intrare, e cel consumerist.

Gazetăria a început cu tipar înalt, calandru, linotip, plumb și rotativă, dar veniseră vremurile în care timpul curgea iute și furios, schimbând peisaje și destine de la o lună la alta. Ziarele alb-negru au fost înlocuite de cele colorate, tiparul înalt de offset, paginația cu pixul pe hârtie de DTP, mașinile de scris de calculatoare, teleimprimatoarele de faxuri, apoi de email, telefoanele fixe au fost suplimentate cu pagere, apoi cu stații, după care presa tipărită a fost înlocuită de televiziune, care este, la rândul ei, îngropată de internet, și de fiecare dată noi, toți cei prinși în torent, a trebuit să imaginăm noi moduri de a rămâne la suprafață ca să nu ne ducem la fund. Nu toți am scăpat, dar nu puțini am reușit.

Cum?

Am rămas proaspeți și curioși, deschiși la nou, gata s-o luăm de la început la fiecare drum ce se-nchidea.

Santal, care aniversează 20 de ani în România, crede că mă înscriu într-o categorie aparte de oameni “cu spirit fresh”, adică pregătit și capabil să mă reinventez de fiecare dată când e nevoie. M-a inclus într-o galerie aniversară intitulată “Oameni Spirit Fresh” și m-a poftit, acum, la un exercițiu de imaginație în care să răspund ce aș fi făcut dacă nu aș fi ales să fac jurnalism.

Iată o invitație care mă face să zâmbesc, pentru că alegerea de a face “jurnalism” a devenit azi aproape imposibilă, din moment ce însuși jurnalismul se transformă în altceva, încă prea devreme de definit.

Poate că aș fi devenit povestitor. Cred că oamenii – toți! – se împart, dintotdeauna, în povestitori și ascultători. N-aș fi trăit din asta, dar aș fi trăit pentru asta, de fapt. Aș fi fost mecanic auto, cine știe, sau electrician, sau gestionar de magazin, și aș fi avut propria mea Poiană a lui Iocan, unde ar fi venit lumea să asculte întâmplări, enervări și glume, ca în orice astfel de loc unde se strâng oamenii să împărtășească povești.

Sau poate că m-aș fi făcut politician, măcar un timp, ceea ce e, de fapt, tot un fel de povestitor, dar cu abilitatea de a și pune în practică ce imaginează. Poate că aș fi plecat după un timp din politică, dezamăgit de diferențele dintre realitate și imaginație, sau poate că m-aș fi adaptat și acum aș fi ținut discursuri electorale, cine știe?

Sau poate că aș fi devenit agent de turism și aș fi prins oportunitatea de a deveni travel-blogger odată cu creșterea internetului în România. Aș fi scris acum articolul acesta de pe o plajă din Zanzibar, sub o umbrelă de soare, cu un Santal rece cu propria lui umbreluță alături, dacă tot e aniversarea lor și vorbim despre universuri paralele.

Eu cred că oamenii fresh nu se tem de schimbare, ci dimpotrivă, o caută și o îmbrățișează când o găsesc. Au, cu toții, fibră de antreprenor, gata să încerce ceva nou măcar pentru experiența în sine, dacă nu pentru câștigul propriu zis.

Regula jocului îmi cere să nominalizez pe cineva care se încadrează în aceste criterii. Am persoana potrivită: Cosmin Tudoran. Vi-l amintiți de la Cassa Loco? Slăbuțul cu plete care vindea fân ca un jupân? Îl știu de-atâta vreme încât am început să uit unele dintre reinventările lui – cântăreț, om de radio, enterteiner, prezentator, blogger, sommelier… Căutați-l acum pe Profu’ de vin și cântăriți-i schimbarea!

Pe pagina Galeriei aniversare Santal “Oameni Spirit Fresh” poți propune și tu acum pe cineva despre care știi că a făcut în viață și bine, și multe lucruri, sau face un singur lucru, dar în mai multe feluri – toate bune. Laudă-i tu, că ei singuri nu prea se preocupă de asta.

24 comentarii Adaugă comentariu

  1. “…la un exercițiu de imaginație în care să răspund ce aș fi făcut dacă nu aș fi ales să fac jurnalism. ”
    Cu siguranta povestitor! Multumim pentru poveste 🙂

  2. Nu inteleg cum poti lauda un produs (chiar si contra cost), daca nu crezi cu adevarat in el! Adica, pe bune, fresh?! Este proaspat scos din frigider sau la care aspect al “fresh”-ului se refera reclama?
    Ale naibii vremurile pe care le traim in Romanistan! Sper sa nu te vadem si pe tine la TV, precum Arsinel, cu “farmacia inimilor slabe” 😉

    p.s. Sa consumi asa ceva pe o plaja din Zanzibar, ar fi ca si cum ti-ai prepara un “ness”, dintr-un pliculet adus in buzunar, intr-o cafenea din Italia 🙂

    • din pacate la noi oamenii se vand … imi aduc aminte de reclama Nadiei Comaneci cu margarina Rama, micul dejun al campioanelor! rusinos!

  3. Macar cei de la Santal vand , putine ce-i drept, si sucuri 100% naturale obtinute din fructe stoarse nu concentrat. Lucru care, daca tot vorbim de schimbare , nu l-au reusit firmele autohtone mari de sucuri, care cand au vazut ca oamenii nu mai vor sa bea chimie pura diluata cu apa nu au facut nimic iar declinul este vizibil.

    Nu trebuie sa crezi intr-un produs daca doar participi la o campanie platita , mai ales daca in rest nu esti promotorul stilului de viata vegan,eco , free willy ,etc. Deci nu afecteaza moralitatea.

    Cea mai importanta schimbare , a tuturor , ar fi sa eliminam ura din comportamentul nostru zilnic.

    Pace 🙂

    • @George:
      Yeah, right 😉
      Mai stoarce si tu o portocala, din cand in cand…s-ar putea chiar sa observi diferenta. Probabil ca la fel crezi si in laptele “natural” cu 3.5% grasime? 😉
      Apropo, eu m-am referit la utilizarea cuvantului “fresh”, nu la continutul lichidului. Daca pasteurizezi un produs, nu mai il poti numi “fresh”.
      Si, da, consider ca trebuie sa te identifici cu produsul caruia ii faci reclama.
      Peace!

  4. Sunt curios, draga Vlad, cati vor avea amabilitatea si puterea de a scrie o poveste despre altcineva (sponzorizata sau nu). Multora dintre noi le lipseste generozitatea si puterea de a arata si lucruri bune si frumoase. Traim intr-o lume a raului, invidiei si aratatului cu degetul… Cu putin efort din partea parintelui, profesorului, de ce nu si al mass mediei, s-ar putea schimba ceva. Pacat!

  5. “aș fi prins oportunitatea de a deveni travel-blogger odată cu creșterea internetului în România. Aș fi scris acum articolul acesta de pe o plajă din Zanzibar, sub o umbrelă de soare, cu un Santal rece cu propria lui umbreluță alături” – nimeni nu mai vrea sa se duca la o facultate serioasa, toti vor la ase sau la drept, ca s-o citez pe fosta profa de fizica din liceu. Sãraca, daca ar fi stiut acu 20 de ani câte “meserii” de frecatori de menta vor apãrea “odată cu creșterea internetului în România” si nu numai …
    Oricum, prost nu-i ãla care cere, prost e ãla care dã, sincere felicitãri celor care reuşesc sa-i prosteasca pe altii sa le finanteze stilul ãsta de viaţã.

    • F’kin phone…/rant
      Si o completare : momentan ma aflu intr-o tara din asta exotica, abia astept sa ajung la civilizatia si la santierul meu din Canada …

    • canadianu` , ce dracu nu intelegi ? tranzitia de la un sistem socialist la cel capitalist este foarte grea si nu se face in 25 de ani . sistemul de invatamant trebuia sa se plieze rapid pe cerintele sistemului economic de tip capitalist , nu? fabrici , uzine . dar de ce sa mai pregatesti ingineri , sa faci scoli profesionale cand , tu, ca tara nu mai ai industrie ? nu mai ai agricultura ?
      canadianu` …romanii cu intrarea in UE , au schimbat stapanul . vechiul boier a fugit cu banii si astepatam ca noul stapan sa de-a si el ceva la sclavii lui . ca doar muncim toti la construirea unui nou stat capitalist in care toti avem sanse egale sa devenim miliardari

    • @canadianu: laudă-te,bă, Zi, unde ești parcat?!

    • Nu e cazul de lãudat, am observat destui est-europeni pe aici :)))))

    • Daca as vrea sã ma “laud” v-as povesti despre când am stat la resortul unde costã 2000$/noapte, dar ãla e în Canada, în munţi, şi am dormit în cort, deci n-aş impresiona pe nimeni …

    • Plus ca e prima mea vacanta in 3 ani (excursiile cu cortul la vecinii hamericani nu se pun), prietenii din Romania pe care i-a dus capu la descurcat merg cel putin o data pe an. Ca sa nu mai zic de sârboaica asta lângã care am stat in avion, care mi-a zis ca merge cel puţin de doua ori pe an. I guess being a real estate agent in one of the most inflated RE market on the planet helps … http://www.royallepage.ca/en/agent/ontario/mississauga/melanie-romic/39256/
      Bineinteles ca dupa ce-a aflat ca fac sub 50000$/an n-a mai vorbit cu mine … asta e, sunt un sarac 🙁

    • @shoric
      Scolile profesionale pregatesc si electricieni, fierar betonisti, instalatori, mecanici auto etc., care nu lucreaza in fabrici si uzine. Crezi ca British Columbia are fabrici si uzine fara numar, fara numar ?
      Ps : la noi toate meseriile de mai sus se invata la facultate, mai precis la politehnica
      http://www.bcit.ca/study/programs/list.php?t%5B%5D=1

    • Si inca ceva, shoricel, facultati serioase inseamna si cele de IT, dupa ai caror absolventi se pare ca plang angajatorii ca nu-s destui. Destui pe care sa-i plateasca cu salarii de sclavi, bineinteles, ca daca n-ar fi atunci s-ar intoarce “acasa” si haitistii plecati. Cu exceptiile de rigoare, ca mine, care n-as veni in Romania nici pe 5000 de euro, prefer sa inhalez praf pe santierele canadiene.
      Ah, scuze, uitasem ca exista Clujul, acest oras unde se traieste mai bine decat la Londra (sau cum naiba suna stirea aia recenta)…

    • Asadar, din cate vad, pentru tine viata e un fel de care pe care. Sau civilizatia junglei.
      Sau respectul tau de sine se masoara in cat de multi pot sa prostesc azi.
      Da sau nu ?
      Da-ne un raspuns cinstit ca vad ca ai invadat blogul lui Vlad Petreanu dar nu-ti plac ceilalti care posteaza !

    • “respectul tau de sine se masoara in cat de multi pot sa prostesc azi.” – nu eu am urcat pe piedestal travel-bloggerii, specialistii in SEO şi alţi indivizi din ãştia care fac umbrã pãmântului degeaba, deci nu ştiu de ce-mi adresezi mie întrebarea asta. Eu apreciez medicii care se duc sã facã voluntariat în Africa, de exemplu. În caz cã nu te-ai prins, eram sarcastic.

  6. Din pacate, aproape singura schimbare dupa “remanierea cadrelor PCR+secu” dupa ’89 e faptul ca pot sa scriu (aici sau altundeva) cu un risc mult atenuat. De fapt pe atunci nici nu puteai scrie, decat intr-un anumit stil si intr-un anumit loc.
    De asta cand aud cuvantul schimbare, ma trec fiori. Reci.
    Instinctul iti spune ca daca nu vine nici o stire esti inca bine. Sa nu credeti ca as fi vreun nostalgic – dimpotriva.

  7. Domnule Petrescu mi-a plăcut felul dvs de a prezenta știrile pe când erai la TV,imi place emisiunea pe care o aveți în fiecare dimineață la radio. O urmăresc aproape în fiecare dimineață și este o emisiune revigoranta. Citez din articolul dvs:
    ,,Singurul paradis în care mai merge acum clasa muncitoare, dacă are bani de intrare, e cel consumerist.” Domnule Petrescu mergeți la supermarket,cumparati un produs,oricare ar fi el. Oare cine le-a făcut,cine le-a fabricat? Domnule Petreanu haideți să acordam respectul cuvenit oricui muncește cinstit,indiferent care îi este munca. Orice meserie își are importanta ei și atâta timp cât munca este cinstita haideți să nu facem mișto. Nu toti pot fi jurnaliști,nu roti pot fi blogeri,mai sunt și aceia care produc lucruri pe care alții le folosesc. Dacă vrem respect atunci trebuie sa respectam. Stimă.

  8. Domnule, bine-a zis acela care a zis ca la dumneavoastra pana si advertorialele, acest gen de articole pe care majoritatea cititorilor nu-l gusta, dar de pe urma caruia bloggerul castiga, au farmec.
    E meritul, dar si talentul dumneavoastra, m-ati prins in poveste si nu este pentru prima oara cand o faceti, va felicit!