Driving in the rain
Zilele trecute, cu o doamnă în maşină. Doamna, mai degrabă vârstnică. O ştiu eu de 40 de ani…
– Ce bine că mă duci acasă… Scap de ploaie.
– S-a inventat umbrela, ştii?
– Umbrela te protejează-n sus, dragă. Pentru gropile din oraşul ăsta nu s-a inventat încă nimic. Săptămâna trecută am intrat într-una pân’la gleznă. Nu era acolo cu o seară-nainte… Parcă-şi schimbă locul, ştii?
Chicoteşte un pic. Face haz de necaz. E 10 seara şi tocmai am luat-o de la birou. O altă zi obişnuită, nu? Eu m-am săturat înaintea ei de progam lung, am tras de ea, hai, hai…
– Şi dacă nu te duceam eu, ce făceai?
– Păi, ca de obicei, cu autobuzul, cu metroul… Ştii, de obicei merg pe jos între Aviatorilor şi Victoriei, dar acuma-i prea târziu.
– E lumină pe bulevard.
– Nu, mi-e că trebuie să alerg după metrou, că se-nchide.
– La cât se mai închide metroul?
– Pe la 11. Auzi tu, dragă, ce oraş… Să se-nchidă metroul la 11…
Trag cu ochiul în dreapta. Nu încetează să mă uluiască. Femeia e nemulţumită că se opreşte metroul prea devreme şi trebuie să plece ea de la muncă înainte să-şi termine treaba. Şi nu-şi mai poate face nici plimbarea de doi kilometri.
Unii oameni nu se schimbă niciodată.
Cu totii avem cate-o persoana nemultumita. Si nemultumirile cresc si devin din ce in ce mai ciudate as you get older, heh.
Cunosc femei la fel de disperate dupa munca in conditiile in care acasa le asteapta soti si copii incantatori. Multi au divortat, iar ele au ramas fericite cu cariera, sotii au plecat in lume, copiii le asteapta singuri in casa. 🙁
ce bine ca nu se schimba niciodata…
Făcând un calcul simplu, deduc faptul că doamna nemulţumită este chiar mama ta. Dacă nu cumva ai deja 47 de ani, iar doamna este fosta învăţătoare. 😀
O cunosti de 40 de ani? 😆
Faină poveste. Îmi aminteşte un dialog. Auzit acum ceva vreme, tocmai într-o staţie de metrou. Unul şmecher îşi dăduse telefonul pe speaker. Să ne bucurăm şi noi de minutele lui gratuite. Îşi suna un amic ( presupun):
-Salut, unde eşti, bă ?
– La muncă !
– Ce faci acolo ?
– Muncesc.
– Cum adică ???
Mordechai, memorabil, dar în cu totul alt sens .-)
Ariciul – m-ai prins 🙂 (Rareş, în schimb, s-a prins el)
mie-mi place tare mult ca nu se schimba.
lasa, lasa…ca o sa ajungi si tu ca ea…:)))