Faliment în paradis
„Look around”, face Nikos, însoțindu-și îndemnul cu un gest circular, larg, cuprinzător. „What do you see, mafrend?”
Privesc în jur, după cum îmi cere, ca să-i fac hatârul, deși știu ce-o să văd: insule, faleze stâncoase și grote scufundate, golfuri, chiparoși, plaje sălbatice, yachturi, soare și mare. De câteva ore ne arată bucata asta de Grecie exotică din șalupa lui Cobalt de 350 de cai. Stăm răsturnați pe scaune și canapele de piele alb-gri, sub care sunt îngropate-n gheață în vederea congelării cutii de bere și sticle de vin, și ne dăm cu barca.
„Paradise, mafrend!”
Încuviințez, da, paradis, clar.
„So how can this be bankrupt?” Mă gândesc nițel, ca și cum i-aș lua întrebarea în serios, după care dau din cap că da, e un nonsens, cum să dea faliment paradisul? Pe ce să te mai bazezi atunci în viață dacă până și paradisul poate fi închis de portărei?
Am dat ocol „insulei mari”, Meganisi, am intrat în peșteri inundate, am descoperit fiorduri înguste cu pereți tapetați cu fosile, am înotat, am băut. Acum plutim la ralanti între 4 insule – Lefkada, Meganisi, Madouri și Skorpios, ultima, fostă posesiune a familiei Onassis, vândută unui oligarh rus care a interzis accesul publicului chiar și pe plaja rămasă publică de când se știe, ceva ce Onassis „never did, you know?”
Nikos face tururi cu barca pentru turiști. 400 de euro juma’ de zi, te ia de la pontonul hotelului și te-ntreține cu povești marinărești – uite-aici delfinul de piatră, uite colo unde se ascundea submarinul în ultimul război, ia vezi ce apă cristal e colea, 15 metri adâncime, nici n-ai zice, mafrend, nu? – o spumă strălucitoare de nimicuri agreabile la care te simți obligat să te entuziasmezi, politicos, măcar în prima parte a voiajului, când încă nu te-au chiaunit de tot legănarea și băutura salvată de la-ngheț.
Grecul are 4 șalupe, 3 date în charter, dar pe-asta o pilotează numai el, probabil pentru că e favorita lui. „Such a good boat, look how balanced”, mi-a zis mai devreme, după care a împins manșa de acelerație ca un pilot la decolare, făcând motorul V8 să mugească și barca să țâșnească pe apă, cu prova-n vânt, în chiotele fetelor, dar nu prea mult timp, că n-are rost să arzi tot rezervorul la o plimbare; mai vin și mâine turiști și vor plăti și ei benzina, „included in price”.
Nikos trage tare jumătate de an, cât e sezon, „no free days”, după care somn și nevasta suedeză. Toată populația Lefkadei face la fel, 6 luni de muncă, 6 luni de plictis, agitație apoi letargie, într-un ritm cvasi-vegetal cu două anotimpuri. Pe vremuri, se mai pescuia, dar cine să mai facă asta acum? Nici pește nu prea mai e, și nici nu mai rentează. Toată lumea, turism.
Pe mal, câteva case, minunat plasate, genul acela de proprietăți care fac românii să saliveze, visători – „poate ne luăm și noi una, dragă…” Cât costă? urmează, firesc, întrebarea, și Nikos se fasonește nițel, poate ca să-și alunge oboseala de a răspunde zilnic aceleiași interogații. Zice un preț, așa, mai mult ca să scape, apoi ne explică: regim de înălțime strict, nimeni n-are voie să depășească două etaje; ca să-ți faci o casă, minimum 5.000 mp de teren, ca să nu se-nghesuie construcțiile, să rămână aer. Invidie abia mascată și – flashback! – imaginea căsoaielor kitsch claie peste grămadă de prin poienile Carpaților – ce frumos, grecii au o regulă de bun simț și o și aplică, nu ca noi.
Înapoi la ponton, toată lumea fericită, cea mai frumoasă zi, mai vrem, ne vedem la anul negreșit, alea-alea. Facem o poză „cu sunet”, răcnim entuziast, fetele pleacă, băieții rămân să plătească. Îi întind lui Nikos banii, bancnote europene foșnitoare, îi ia, mulțumește și-mi strânge mâna, „see you next time, mafrend!” Îmi iau și eu la revedere, n-are rost s-aștept bon sau chitanță sau măcar vreo promisiune că Nikos va plăti vreo taxă, vreun impozit pe banii ăia, așa, ca să nu dea faliment paradisul.
Finalul e falimentar.
400 euroi pentru juma de zi de dat cu barca? Pfff…si eu credeam ca Dubrovnikul e scump (aici e 150 pe zi cu combustibil inclus la o barca asemanatoare cu a domnului, si 260 cu velier)…
Poate sunt 400 EUR pentru toata barca, impartit la cati oameni intra. Si eu am comparat cu Croatia unde am dat 110 EUR de persoana pt. o zi intreaga cu combustibil si masa de pranz inclusa. Diferenta esentiala e ca in Croatia iti dadeau tichet cu stampila deci totul era fiscalizat. De-aia Croatia are crestere economica si duduie de turisti, iar Grecia vinde insule si tot in faliment e…
In curand ii depaseste si Albania pe greci.
400 de euro pentru toată barca, evident (8 locuri), cu skipper, benzină și băutură, juma’ de zi.
Nu, in Dubrovnik barca cu motor 8pers max, cu skipper si combustibil inclus, 150-200 de euro / zi
Barca cu vele, max 8 persoane, 260euro/ jumatate de zi, 410 eur/ full day.
Am cautat si eu pe gugl cat costa o barca la noi.
$574+12%tva (bautura + mancarea sunt extra, daca tot a pomenit Vlad de ele – si gazul dupa ce arzi primul rezervor, dar din descriere Nikos n-a ars mai mult) pentru o zi intreaga http://www.sewellsmarina.com/boat-rentals/boat-rental-rates/
Venitul mediu in Grecia : 780 euro/luna (mi-e lene sa caut daca brut sau net)
Venitul mediu in Canada : $2000/luna (net)
In concluzie, si mie mi se pare cam scump in Grecia, si in mod absolut, si in mod relativ … ce-i drept e ca paradisul grecesc nu se compara cu cel canadian 🙂
https://www.quora.com/Why-is-Vancouver-considered-as-one-of-the-best-cities-in-the-world-despite-being-one-of-the-most-expensive
ps : nici nu indraznesc sa intreb cum se compara inchirierea unei barci in Grecia cu venitul mediu din Romania 😀
Ai ales o zona foarte frumoasa pentru vacanta. Da, cred ca este foarte aproape de conceptul de paradis 🙂
Grecii cred ca noi avem mai multi bani decat ei, fiindca conducem masini puternice si suntem oarecum mai cheltuitori, iar Romania este denumita Agia Romania (Sfanta Romanie). Acolo, daca nu ai muncit niciodata tot incasezi o pensie de vreo 300 euro, iar in Romania chiar si daca ai muncit zeci de ani, ai sanse reale la o pensie de vreo 150 euro… Altfel spus, este o chestiune de perceptie.
poate a vrut sa zica 40 eur
400 eur costa o vacanta intreaga in grecia
Paradisul da faliment pentru ca nimeni nu se deranjeaza sa plateasca vreo taxa pe-acolo.
Paradisul da faliment pentru ca sezonul tine doar 6 luni si alta industrie nu prea mai exista.
Paradisul da faliment pentru ca politicienii au indatorat tara. Voiau si ei sa fie realesi. Asa ca au dat 14 pensii, 14 salarii, salarii mai mari ca in tari mult mai dezvoltate din UE si tot asa. Si dupa aia s-au trezit ca nimeni nu ii mai imprumuta si ca, mai rau, trebuie sa isi plateasca datoriile. Cum adica sa isi plateasca datoriile? Ei nici nu stiu ce e ala bon fiscal…
Acu vreo 22 de ani, vacanta in Zakintos. Trecem seara prin fata unei case. Tipul avea o bara din-aceea pe care se bateau covoarele. Pe care o folosea drept poarta de fotbal. Si avea o minge usoara cu care era greu sa marchezi. El in poarta. Zece dolari pentru trei suturi la poarta. O sticla de Retsina pe post de premiu, daca reuseai sa inscrii din cele trei incercari. Si intorcindu-se de prin baruri, englezi, norvegieni, etc. morti de beti. Si entuziasti. Tipul ala cred ca facea mai mult de 400 de dolari, seara in 2-3 ore. Cu o investitie de, probabil, 2-3 sticle de Retsina pe seara. Genial falimentar 🙂
Cam ca la noi inainte. Toata lumea se face ca plateste taxe si statul se face ca le foloseste.
Diferenta e ca la ei intra in economie bani reali, ceea ce ii salveaza de un destin crunt… sa nu dea faliment paradisul.
Nu ca la noi! Oare noi de ce nu putem avea o regula ca asta? Minim atat teren sa nu te scapi in curtea vecinului si nu mai mult de doua etaje ca deranjezi copacii.
„“So how can this be bankrupt?” Mă gândesc nițel, ca și cum i-aș lua întrebarea în serios, după care dau din cap că da, e un nonsens, cum să dea faliment paradisul? ” – cineva sa-i explice idiotului de Nikos ca un stat are nevoie si de politisti, si de pompieri, si de medici, si de profesori, si de autostrazi/aeroporturi/cai ferate (ca sa poata sa ajunga la el turistii pe care-i jumuleste) etc., pe care cineva trebuie cumva sa-i plateasca. Din taxe si impozite. Nikos si cu ai lui isi merita soarta. Sper sa crape cu prima ocazie cand ajunge la un spital sau sa-l jefuiasca de incasarile zilnice un recidivist.
Am fost în vacanță tot prin acele locuri. Poliție nu am văzut, salvări rar de tot, pompieri da și bine dotați dar lenți. În schimb se construiesc autostrăzi în prostie. Peste tot, deși au multe și autostrăzi și șosele asfaltate în creierul munților. Am mers și prin insulele acelea. 20 de euro/p persoană cu vaporașul. Merită. Una peste alta bani mai intră și la stat. Prea puțini pentru cât se încasează. Rar de tot primeam bon fiscal. Totuși o duc bine.
„Bine” e un cuvânt relativ. Poate o duc mai bine decât românii, dar sigur o duc mai rău decât elvețienii. Cred eu …
http://www.telegraph.co.uk/finance/economics/11554873/Why-theres-little-hope-for-Greeces-unemployed.html