Geometria roabei

Mi-a spus o dată un prof de mate că se vede că-mi merge mintea pentru că, „iacătă, înţelegi geometria”.

Era să plesnească pielea pe mine de înfumurare, mai ales că lauda venea aşa, cu aer de compensaţie după chinurile de la algebră, unde îi plăcea să-mi alterneze cinciul cu treiul.

Au trecut ani, au trecut ani, vorba cântecului, am scăpat de mate, dar m-am reîntâlnit cu geometria când mi-am luat prima maşină – de fapt, o roabă cu patru roţi şi ceva motor montat în faţa unui cerc de plastic prevăzut cu claxon în lateral.

Roaba asta mergea cam şantaliu, binişor într-o parte. Vira mai hotărât la dreapta decât la stânga. Eu ziceam că avea idei fixe şi personalitate puternică. Scârţâia amarnic când coteam, prevenind salutar publicul să se dea la o parte. Când mergea înspre înainte, dădea din spate, într-un permanent „la revedere” adresat, de fapt, numai copacilor de pe marginea drumului, pentru că orice altceva se putea deplasa mă depăşea, fără greş.

Vă spun povestea cu maşina mea strâmbă pentru că are Doru Panaitescu o leapşă către bloggeri – scriem ceva despre geometria maşinilor, poftim cititorii să contribuie şi ei cu întâmplările lor şi echipa de la Autozone oferă vouchere de geometrie gratuită autorilor celor mai amuzante povestiri.

Carevasăzică, stimabililor, cea mai simpatică întâmplare, postată de un comentator din partea fiecăruia din cei 6 bloggeri lepşuiţi, primeşte voucherul de geometrie. Nu vă străduiţi să produceţi cine ştie ce roman, ajung câteva fraze, maximum 3.000 de semne. Postaţi-vă textul pe wall-ul www.facebook.com/anvelopa sau pe blogul propriu, dar cu trackback aici, să ştie lumea cui să dea premiul.

La drept vorbind, eu aş prefera trackbackul, dar voi decideţi 🙂

În fine, ca să închei istoria cu prima mea maşină: am vândut-o cu 200 de dolari (adevăraţi) unui coleg care avea mare, dar foarte mare nevoie de ea. A folosit-o un timp – cam vreo două luni – după care a pus-o într-o căruţă şi a dus-o la REMAT.

Căzuse un copac pe ea, la o furtună de vară.