La ce curs de schimb îţi cheltuieşti viaţa?

Urmăresc pe Facebook un vechi amic care a ales să trăiască, nu doar să vieţuiască. Într-o zi, s-a oprit din numărat bani în biroul lui de director corporatist şi a început să adune, în schimb, experienţe, emoţii şi întâlniri. Nu era bogat-bogat când a plecat din România, dar avea bani. El s-a îmbogăţit însă de partea cealaltă a lumii, foarte probabil cu mult mai puţini bani (v-aţi prins deja că nu banii sunt importanţi acum în viaţa lui, ci viaţa însăşi).

Nu putem face toţi la fel. Suntem legaţi cu numeroase fire invizibile de oamenii, locurile şi amintirile care ne-au construit până la vârsta asta. Sunt greu de rupt, nu condamn pe nimeni care n-o face. Mie însumi mi-a lipsit curajul acesta. Şi nici nu putem trăi fără bani, să nu credeţi că susţin cumva vreun soi de falanstereală utopică. Nu-i de mine, nu-i de noi.

Ecuaţia pe care fiecare suntem convinşi că o-nţelegem perfect e că mai mulţi bani înseamnă mai multe opţiuni, nu-i aşa? Un trai mai confortabil, putere, sex (nu neapărat de calitate, dar după chef), obiecte mai frumoase, mâncare mai gustoasă, saltele mai moi etc.

Asta-i o ecuaţie cu două tăişuri. Cu unul îţi retezi lipsurile (măcar pe cele care pot fi retezate prin avere). Cu celălalt tăiş, dacă nu eşti atent, îţi toci tot timpul. Viaţa însăşi, cum ar veni.

Am cunoscut o mulţime de oameni care nu înţeleg conceptul de cost al banilor pe care-i câştigă. Cât din viaţa lor dau în schimbul salariului pe care-l iau, al profitului pe care-l fac?

Oamenii se blochează în numărul bancnotelor, pe care-l vor cât mai mare, şi ignoră valoarea banilor pe care-i câştigă. Următoarea mărire de salariu îţi cumpără cumva mai mult timp? Nu carecumva, dimpotrivă, vei plăti banii ăia mai mulţi cu timp pe care nu-l mai trăieşti cum vrei, ci cum nu mai ai încotro?

Să nu fiu înţeles greşit. Nu pledez pentru salarii mici şi nici pentru sărăcie. Dimpotrivă. A avea bani e un lucru foarte bun. Dar trebuie să ştii mereu ce dai în schimbul banilor pe care-i câştigi şi, în egală măsură, cum poţi folosi banii ca să trăieşti, nu doar să vieţuieşti.

Sună complicat? Gândeşte-te atunci la exemplul clasic al cursei şobolanului. Nu cumva eşti deja în labirint, pe cale să pici lat de epuizare?

shutterstock_82028764

Majoritatea oamenilor pe care-i cunosc îşi doresc cu disperare, de fapt, să intre în cursa asta, deşi nu-şi dau seama: vor un salariu mai mare ca să-şi ia o maşină mai mare; vor un salariu şi mai mare pentru o casă şi mai mare, fără a se gândi că tot ce fac este să se angajeze la cheltuieli din ce în ce mai mari pe baza unei singure surse de venit. Dacă aceasta dispare, dispare şi tot ce însemna viaţa lor până atunci.

Am avut la un moment dat un coleg care mă bătea la cap zi de zi să-i măresc salariul. Se oferea să facă ore suplimentare, să muncească noaptea, orice: locuia cu chirie, avea o maşină în leasing şi îşi mai luase una, tot în leasing. Doar din aceste 3 cheltuieli intra în deficit de vreo 100 de euro în fiecare lună, fără a mai pune mâncarea, transportul, restul cheltuielilor. De ce ajunsese în situaţia asta? Pentru se concentrase pe numărul banilor, convins că-l poate creşte, fără a înţelege că deja nu mai merita să câştige mai mult doar muncind mai mult, pur şi simplu pentru că l-ar fi costat prea mult. Valoarea banilor săi se prăbuşise deja şi nu mai putea urca. Râdeam de el – destul de crud, recunosc: colegule, dacă-mi dai acum gratis una dintre maşinile tale, ieşi din toate problemele, faci economie, rămâi cu ceva bănuţi şi-ţi mai rămâne şi timp să dormi noaptea, deci nu te părăseşte iubita, deci vei redescoperi fericirea; ba, chiar, ştii ce? ai putea să mă şi plăteşti ca să te scap de beleaua asta.

Pe de altă parte, unele lucruri îţi aduc bani chiar fără să intenţionezi asta (ştiu, ştiu; nu-i minunat?) De exemplu, când am început acest blog n-am plănuit să câştig din el. Alţii au făcut-o, ăsta a fost planul lor dintru început, la mine contractele au apărut natural, după câţiva ani de scris aproape zilnic. Blogul s-a dovedit, în cele din urmă, o investiţie în propria mea stare de bine, care s-a desfăşurat fluent, fără presiune şi fără termene limită. Mi-am exersat atât condeiul, cât şi capacitatea de a interacţiona cu o comunitate (mai am mult de lucru aici) iar blogul are valoare nu pentru cât câştig din el, ci pentru că-mi oferă posibilitatea de a mă exprima, datoria de a interacţiona cu oamenii care mă citesc (şi mă mai şi înjură, din când în când) şi, fireşte, pentru că mai încasez şi bani din când în când din condeiul meu. Mai mult, blogul a fost un refugiu când am fost în cumpănă dacă să rămân sau să ies din tv şi el este locul în care, acum, mai pot face cunoscut şi celor care nu sunt ascultători de radio cât de pozitiv şi interesant poate fi radioul.

Valoarea, nu cantitatea. Reţine asta. Fii mereu atent la cursul de schimb bani/timp la care-ţi cheltuieşti viaţa.

Articolul acesta e sponsorizat de Piraeus Bank, în cadrul campaniei „Adevărata Valoare ești Tu„. Banii sunt un mijloc prin care oamenii-şi pot construi fericirea, nu un scop în sine, este mesajul acestei campanii, care include lansarea unui nou card de salariu ce are comision comsion 0 la retragerea la orice bancomat din țară, precum și comison 0 de administrare (ce bună e informarea publicului, nu-i aşa? După ce pe bancomate au început să fie afişate comisioanele de retragere, iată, apare şi reacţia băncilor).

(Ilustraţie – Shutterstock)

Articol din categoria: ACTUALITATE, ADVERTORIAL

28 comentarii Adaugă comentariu

  1. Salariul meu la universitate e 1200 lei (nu bani de la stat, ci autofinantare, pe proiecte), lucrez aici de 16 ani (cu carte de munca, impliniti pe 1 aprilie – teapa, na?). Sotia e asistent universitar, salariul 1100 lei. Cumva (mai facem fiecare cate 2-3 chestii pe langa, plus parinti) ne descurcam bine si ne place tare viata noastra. Ar fi mai bine la privat, pe salarii decente (in concordanta cu anii de scoala si experienta)? Nu stiu, nu ne-a tentat niciodata experienta 🙂

    0
    0
  2. #3 Comentariu nou

    Se spune ca nu putem trai fara bani, dar oamenii aia din pre-istoric cum puteau… da! traiau greu… vai de capu’ lor… dar traiau.

    0
    0
    • Eu cred ca aia nici macar nu vietuiau; supravietuiau! Pentru ei, optiunile se refereau doar la sfarsit: cina pentru tigrul cu colti spada sau teren de joaca pentru un virus gripal oarecare.

      0
      0
  3. #5 Comentariu nou

    Dragos avea antecedente si inainte de a merge in cealalta parte a lumii, doar ca inca nu atinsese punctul critic si era inca prins in plasa convenientei sociale, a relatiilor pe care evenimentele vietii le creaza in jurul nostru, pana cand uitam de ce ne-am nascut si traim din convenienta si obicei (cand ”eu asa fac asta” devine mai important decat ” eu fac asta”).
    De asemenea, il suspectez ca, incet – incet, Dragos incepe sa distinga importanta prea mare a lui ”EU” in toata aritmetica asta, insa doar o intuieste momentan.

    Cat priveste rostul si rolul banilor in viata noastra, ma tem ca uitam ca ei sunt doar un instrument, un mijloc si nu un scop in sine iar optiunile noastre de viata sunt fie spre ”cele placute” fie spre ”restrangerea dorintelor”, scopul fiind oricum de a ne satisface nevoile.
    Cu cat satisfacem mai bine nevoile noastre, cu atat vom avea mai multe / mai noi nevoi. Cu cat le restrangem mai mult cu atat le vom putea satisface mai usor – dar vom deveni niste ciudati intr-o societate de consum.

    0
    0
  4. Din pacate oricat am aprecia sau nu valoarea banului..tot suntem sclavul acestuia.

    0
    0
  5. #7 Comentariu nou

    Am inteles perfect ce spui.
    Dar cat ziceai ca castigi cu blogul asta ? 🙂

    0
    0
  6. #8 Comentariu nou

    Incerc sa ma feresc din labirint cat de mult pot. Stau in el in conditiile in care e ok si imi place si o fac des (nu zilnic) cu dedicare si ambitie. Stau pentru ca labirintul este cel care imi hraneste pofta de experiente. Si plec din labirint mult si des si departe.
    Sa plec de tot? Inca nu sunt sigura daca nu schimb un tip de un labirint cu un altul dar daca as avea o suma de bani pusa la ciorap (lucrez la asta) cat sa ma tina sa imi scot din minte toate experientele pe care le vreau, o sa plec sa o fac.
    Cel mai mult am stat plecata 2 luni, cand o sa vina momentul sper sa plec macar jumatate de an.

    0
    0
  7. Inteleg ce vrei sa spui … am vazut multe exemple de oameni care au bani dar nu au timp sa se bucure de ei …

    0
    0
  8. #10 Comentariu nou

    Si daca ne-am face un plan pe 10-15 ani, in care sa tragem cat putem facem economii/investitii plus traiul decent ca apoi pe la 40-45 de ani sa iesim la „pensie” cu niste venituri pasive decente obtinute in urma investitiilor din cei 15 ani de tras…
    Zic si eu nu dau cu parul , dar sunt la al doilea an de strans si te obisnuiesti, peste inca 1 an am primul pas din plan realizat.

    0
    0
    • E o varianta. Ideea e sa ai surse multiple de venit

      0
      0
    • #12 Comentariu nou

      Suna a plan bun, sigur, asta daca nu iti trece prin minte faptul ca viata se poate sfarsi in orice moment. Nu e „obligatoriu” ca toti oamenii sa ajunga pensionari, din pacate.

      0
      0
  9. #13 Comentariu nou

    De cca. 1,7 ani am renuntat si eu la „venitul fix”, „jobul sigur”, „garantia lunara”, dracia aia de relatie angajator/angajat! E cel mai bun lucru care l-am putut face! Am renuntat la lucrurile de care ori n-aveam nevoie (gadget-uri, excursii, iesiri) , ori imi faceau rau (tigari, bautura), si am hotarat ca fac numai ce imi place! Acum, cand trebui sa fac pentru bani ceva ce nu-mi place, sunt frustrat, pentru ca imi pretuiesc libertatea. Dar mai bine asa, decat sa fiu frustrat ca trebuie sa merg la „mina” in fiecare zi. De neinchipuit acum asa ceva. Libertatea e cel mai de pret lucru, abia dupa ce ai gustat-o, iti dai seama cat de lipsiti de valoare sunt banii! Dar sunt oameni, chiar si foarte valorosi, care sunt tocmai invers, cauta sa li se spuna ce trebuie sa faca. Si ei trebuie sa exista, ca sa putem fi noi liberi!

    0
    0
  10. #14 Comentariu nou

    wtf, cum ai inceput si cum ai terminat. wtf????

    0
    0
  11. #15 Comentariu nou

    Nu am inteles… solutia la problema „colegului” care dorea o „marire” de la tine era cedarea gratuita a masinii sau a leasingului masinii? In rest..ce sa mai..esti pe drumul cel bun…Dale Carnegie, elibereaza rafturile, vine Vlad!

    0
    0
  12. #16 Comentariu nou

    Legat de cursul de schimb timp/bani … dupa aproape 3 ani de muncit in Vest impreuna cu sotia … sincer am ajuns sa ne dam seama ca avem bani … dar nu avem timp sa ii cheltuim … avem 25 zile de concediu si parca tot e putin … lumea asta e asa mare 🙂

    Legat de lucrat la patron sau freelance … parerea mea e ca nu conteaza … atata timp cat faci ce iti place … si ai norocul ca si colegii tai sa gandeasca la fel.

    0
    0
  13. #17 Comentariu nou

    Pana la urma totul se reduce la cat de competitiv ajungi.
    „Nothing is better than competition” Henry Clay
    Cu cat reduci timpul necesar pentru a crea o balanta net pozitiva intre venituri si cheltuieli, intre amintiri frumoase si timpi morti sau pierduti (prin trafic, aeroporturi, cozi penibile citadine samd) cu atat esti mai castigat. Lumea e globalizata azi. Daca acea balanta de timp si bani, obligatiuni le numesc eu e pozitiva, poti sa-ti creezi mediul de lucru si din Chile sau Thailanda, de pe un mal nisipos din Varadero de Cuba, sau din plin party UMF Miami sau dintr-un cort acoperit de avalansa la poalele muntilor nepalezi… Daca esti competitiv si atata timp cat esti competitiv, tu iti faci viata, ti-o traiesti! Altfel esti un participant la „mainstream” 🙂

    0
    0
  14. #18 Comentariu nou

    Azi sunt pesimist. Iesi, romane, si bucura-te de viata, ca maine poate mori.

    0
    0
  15. #19 Comentariu nou

    Si tipul care „s-a oprit din numărat bani în biroul lui de director corporatist şi a început să adune, în schimb, experienţe, emoţii şi întâlniri” are vreun site/blog unde povesteste ? Ca tare’s curios ce zice un om ca asta…

    0
    0
  16. #22 Comentariu nou

    Faptul că articolul dumneavoastră este sponsorizat de o Bancă înseamnă că el a fost conceput într-o formă ce respectă cerinţele Băncii respective, domnule Petreanu? Vă întreb asta pentru a putea încadra corespunzător textul de mai sus.

    0
    0
    • Banca a sponsorizat scriitura. Cand o marca anume sponsorizeaza echipa nationala, credeti ca le spune ce si cum sa joace?

      0
      0
    • #24 Comentariu nou

      Mulţumesc pentru răspuns! Nu am pus nimic tendenţios în întrebarea mea, ci doar făceam apel la sinceritatea şi onestitatea dumneavoastră.

      0
      0
    • No pb 🙂 Nu-mi vizeaza nimeni textele, daca asta intrebati. De obicei, firma intreaba daca as vrea/as putea scrie ceva inspirat de un anume concept iar eu zic da sau nu – in cazul acesta despre confuzia dintre scop si mijloc in cazul banilor. Se mai cere, practic intotdeauna, inserarea unui link catre un produs sau serviciu, pentru cei care sunt curiosi sa afle mai mult. Asta poate arata ca in articolul la care faceti referire. In plus, la mine pe blog publicitatea e intotdeauna marcata ca atare inca de la inceputul textului, iar eu platesc taxe pe fiecare contract.

      0
      0
  17. #26 Comentariu nou

    Pe versiunea mobile a site-ului indicatorul „P” al articolelor platitte nu este de gasit. Sau cel putin nu l-am gasit eu.

    Nu ma deranjeaza prea tare asta, imi place cu scrii. Nu prea sunt de acord cu atitudinea ta fata de privatizarea integrala a sist. de sanatate si asigurari sociale.
    Acolo mi se pare, repet, mi se pare ca ai o atutudine vadit partinitoare, iar textele reflecta contractele, ca sa zic asa.
    Zi buna!

    0
    0
    • Am reţinut. Pe versiunea mobil observ acum că nu apar categoriile la care sunt încadrate articolele – cele publicitare sunt la, well, Publicitate 🙂

      Cât despre materialele referitoare la privatizare, nu cred c-am avut vreodată vreun contract pe tema asta. Oricum, eu cred că sistemul privat e mai eficient decât cel de stat, nu trebuie să mă plătească cineva ca să susţin asta – şi oricum n-aş susţine pentru bani ceva în care nu cred.

      0
      0