Tot văd la televizor un spot de promovare a unor suplimente oferite de ziarul Adevărul. „După succesul campaniei 100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă – ne informează o voce al cărei fericit proprietar tocmai a nimerit 6 din 49 – Adevărul lansează acum colecţia Personalităţi care au marcat istoria lumii”.
O-ho! îmi zic, să tot colecţionezi, nu glumă!
Vocea ne zice care-s cele două de duminca asta: Tony Blair şi Barack Obama. Tony şi Barack, carevasăzică. La drept vorbind, Tony a influenţat ceva-ceva, dar Barack de-abia acum începe, mă gândesc. Cum i-or fi grupat aşa? Un fost şi un viitor, unu-i negru, celălalt pistruiat, unu-i englez, altu’ american, – de la Beavis&Butthead încoace e clar că nici măcar nu mai vorbesc aceeaşi limbă, zău. În fine… o fi ceva la mijloc. „Tony Blair îl imita pe Mick Jagger la şcoală”, se precizează, cu adăugirea „Barack a fumat marijuana la colegiu”. Aici nu mai înţeleg nimic. Deci dacă-l imiţi pe Mick Jagger, e ca şi cum ai suge din bong? Sau invers? Sau dimpotrivă? Particularităţile astea îi apropie sau îi despart pe Tony şi Barack?
Dar ce-o fi cu urmarea? „Săptămâna viitoare, Nicolae Ceauşescu şi Ioana d’Arc”, se entuziasmează suplimentar vocea. Stare de hăbăuceală definitivă la telespectatorul din mine. Alde Ceaşcă şi Jeana? P-ăştia cum i-au înghesuit pe acelaşi DVD? Mă rog, amândoi sunt morţi şi fiecare a sfârşit prost, asta-i cert, dar parcă ar fi unele diferenţe, nu? Adică… una-i să vorbeşti cu Fecioara şi de la asta să ţi se tragă nenorocirea şi alta-i să dărâmi biserici şi să fii ciuruit de Crăciun, nu? Sau nu?
În mod neaşteptat, spotul s-a oprit aici, fără continuarea firească: „În viitor, Stalin şi Maica Tereza, Einstein şi Postelnicu şi, special de Crăciun, Lolek şi Bolek!”
Nu e vorba numai despre promoţia ziarului Adevărul. Practic toată presa face asta. Ideea de a oferi cărţi cititorilor nu e de respins – şi DVD-uri, şi CD-uri, desigur (iar Adevărul chiar propune cărţi de calitate, ceea ce nu se întâmplă altora).
Problema e că promovarea aceasta a devenit regula, nu excepţia. Astfel de „suplimente” au ajuns un scop în sine. Ziarele însele au ajuns suplimente ale câte unui DVD, CD, punguţe cu detergent, şlapi, ace, brice şi carice. Înainte, cumpăram revista şi aruncam ofertele publicitare. Acum, lumea cumpără DVD-ul şi aruncă ziarul. E asta o evoluţie?
Eu tot îmi doresc ca redacţiile să aibă spoturi de promovare care să sune aşa: „După succesul campaniei 100 de corupţi dovediţi de ziarul nostru, lansăm acum colecţia Anchete jurnalistice care au schimbat România!”
15 comentarii Adaugă comentariu
Uf, în sfârşit citesc ceva interesant la tine, politica românească eu una n-o mai pot digera, şi-n ultima vreme numai pe ea ai atacat-o în subiecte!
Ai pus punctul pe un I cam dureros cu suplimentele astea. Poate-ţi aduce Moş Crăciun într-o zi şi împlinirea dorinţei de final. E şi dorinţa mea, recunosc.
simpatic comentariul de mai sus 🙂 si interesant subiectul insa nu inteleg de ce te miri. este firesc si sunt multe exemple care desi nu vrem sa recunoastem definesc destul de clar unde ne-am pozitionat. ca sa nu fiu prea obscur in comentariu, unul din exemple este OTV 🙂
noapte buna…
Erau, acu’ catava vreme, niste pufuleti / snacksuri care se vindeau pentru jucariile aflate in punga. Produsul in sine era imposibil de mancat; „calitate inferioara” nici macar nu spune adevarul despre el. Pentru cumparatori, atractia era jucaria.
Asa si cu ziarele-astea: produsul in sine este de calitate inferioara. Pentru ca si materia prima este de calitate inferioara.
Pe la inceputul secolului trecut si apoi pe la mijlocul sau, se proorocea ca radioul, respectiv televiziunea vor inlocui complet ziarele. Daca nici acum, dupa cativa ani buni de internet presa scrisa nu va deveni istorie, nu mai stiu ce sa cred. Traim vremuri interesante 🙂
nu stiu daca imi vei permite linkul, insa as vrea sa contrazic: exista ceea ce cauti.
vorbesc despre campania Jurnalul National care va incepe in curand. Este, cred, exact ceea ce zici tu… Va exista un spot care sa spuna: iata, cea mai importanta campanie jurnalistica… Poate nu e neaparat sa dau detalii, insa „Jurnalul României 1989 – Acum douăzeci de ani” va fi o campanie importanta (atat ca durata – 365 de zile – cat si ca intentie).
http://www.jurnalul.ro/articole/140116/jurnalul-romaniei-1989–acum-douazeci-de-ani
pai se zice ca cele mai eficiente campanii de marketing sunt cele care il lasa pe bietul target bushbe. care ii zgarie urechea, care il socheaza. care il inspaimanta si il bulverseaza. care,intr-un cuvant, il pregatesc pentru cumparat. de-aia hitler poate fi convins sa ia ceai la ora 5 cu mahatma gandhi.
ziarele de calitate ar muri fara astfel de suplimente. In ultima vreme am vazut cum click, cancan, libertatea si altele de genul acesta au ajuns la un succes pe care un ziar quality nu il va avea niciodata.
Traiasca sexul, Elodia si stirile de la ora 5
am descoperit din intamplare acest blog si mi-a placut foarte mult felicitari,o sa-l citesc zilnic
vizitati:
tarnovan.wordpress.com
o colectie de anchete ce au schimbat (cate ceva in) romania a strans evz anu’ trecut in cartea lor de 15 ani. unele erau relevante, altele nu.
in ceea ce priveste spoturile de promovare nu prea ai bugete si vreme de imaginatie la ritmul (cel putin)1/saptamana
calitatea ziarelor e direct proportionala cu aceea a cititorilor: 53% din ziarele romaniei inseamna tabloide si sport. sa zicem mersi ca adevarul macar ofera niste carti de calitate (citeam undeva ca se sta la coada pentru ele in zilele in care apar), spre deosebire de jurnalul elodiei sau alte capodopere literare de genu’ asta.
anchetele nu garanteaza cumpararea ziarului intr-un tiraj semnificativ mai mare, pe cand un insert iti poate creste tirajul si stii clar ca’ti recuperezi si costurile, in conditiile in care produsul adaugat costa cel putin dublu la taraba fara de pretul de productie cu care il achizitioneaza ziarele.
tudosiei, been there, done that. am rezerve 🙂
Da, vezi să nu! Imediat se va repezi lumea să cumpere ziare pline de anchete! Ia pune tu câte un cur gol pe fiece pagină, eventual în 3D, să poată fi şi ciupit sau mângâiat,să vezi cum le vinzi şi fără CD, cărţi şi detergenţi!
😀
Promovarea asta a devenit regulă, aşa cum spui, şi a început în anii 90, cînd televiziunile nou-născute dădeau premii telespectatorilor doar pentru că se uitau la televizor – mi s-a părut atunci o formă de mituire. De atunci lucrurile au „evoluat”. Nu mai cumperi ziarul X pentru că înjură (sau laudă) guvernul, ci pentru că are un roman de amor sau un DVD cu arte marţiale sau mai ştiu eu ce. După care nu mai citeşti ziarul, că nu de aia l-aicumpărat.
Cît de spre cărţile bune de la Adevărul şi campania lor legată în piele ecologică, vezi pe blogul meu la http://luciaverona.blogspot.com/2008/12/s-furat-jurnalul-lui-tolstoi.html
avand in vedere preconizata criza, eu ma ashtept ca in 2009 sa apaar ziare care sa se vanda impreuna cu 1 litru de ulei
Dati „vina” pe Jurnalul national, ei au fost primii care au demarat acest tandem: ziar-supliment.
Trebuie sa mergi cu un rucsac la taraba de ziare asa stufoase si grele au ajuns
hahaha! Dati „vina” pe Jurnalul pentru toate inovatiile (inventate sau importate de pe-afara). Important e sa se gaseasca organizatia vinovata ca si-a asumat niste proiecte si care a avut curajul.
Si, de la anul, dati vina tot pe Jurnalul pentru cea mai mare campanie de presa din Romania.