Am un amic cu un principiu de neclintit: decât să strice maţele, mai bine să strice aerul. Aplicarea principiului e mereu remarcată de jur împrejur, pe distanţe ca variază în funcţie de viteza vântului, de meniul de aseară şi de karma nefericitelor victime.
Cât eram împreună în armată, părea amuzant. La facultate, mai putea încă impresiona confreria de studenţi-beţivi din cămin. Dar, pe măsură ce a trecut timpul, principiul a devenit din ce în ce mai puţin o poznă şi din ce în ce mai mult o meteahnă puturoasă. În fond, omul are deja salariu iar cărbunele medicinal nu e chiar aşa de scump.
Mi-am amintit de amicul în chestie citind o ştire care, din nou, nu cred că va răzbate până pe prima pagină. Pare enorm de complicată, dar descrie perfect una dintre cele mai neplăcute metehne ale politicienilor de pe Dâmboviţa. Ce părea o moştenire totalitară în urmă cu 20 de ani şi doar un semn de imaturitate democratică acum 10 s-a transformat deja într-o probă de barbarism inacceptabil pentru Uniunea Europeană.
Este vorba despre – ţineţi-vă bine – „declanşarea procedurii de infringement pe tema asigurării independenţei autorităţii de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice”. Mai simplu spus, Comisia a considerat că schimbarea numelui Agenţiei pentru Comunicaţii doar pentru a da afară nişte oameni este o meteahnă puturoasă şi inacceptabilă în societatea civilizată a europenilor (unde am reuşit şi noi, nu se ştie cum, să intrăm acum 2 ani).
Ştiţi modelul. De fiecare dată când se reaşează algoritmul guvernării în această ţară, se aplică principiul de neclintit „pleacă ai noştri, vin ai noştri”. Sunt schimbaţi de la şefia tuturor instituţiilor posibile toţi amicii unui partid, pentru ca în locul lor să fie numiţi sponsorii celuilalt. Nu e nici o diferenţă între competenţele lor. Nu căutarea excelenţei profesionale determină schimbările, ci numai deturnarea comisioanelor pe o ţeavă sau pe alta, în funcţie de, repet, algoritmul de guvernare. Dar, pentru că legile oferă, totuşi, o oarecare protecţie angajaţilor, pe care nu-i poţi da afară doar pentru că fac parte din alt partid, întreaga operaţiune de deturnare se înghesuie pe această portiţă uitată deschisă: poţi da legal afară pe cineva dacă „reorganizezi” instituţia. În filosofa formelor fără fond care guvernează România, „reorganizarea” înseamnă schimbarea numelui şi atât.
Vi se pare că instituţiile de stat au nume imposibl de lungi şi complicate? Aceasta-i explicaţia. De exemplu, ceea ce noi, prostimea, numim, simplu, „Ministerul Agriculturii”, s-a tot rebotezat în ultimii ani, de la guvern la guvern şi de la tocmeală la tocmeală: Ministerul agriculturii şi industriei alimentare, Ministerul agriculturii şi alimentaţiei, Ministerul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, Ministerul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, Ministerul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale (şi-or mai fi fost câteva pe care le-oi fi scăpat din documentare). Fiecare „reorganizare” n-a rearanjat decât sistemul de robineţi pentru sifonarea contractelor de stat. În rest, agricultura a rămas la fel de moartă, desigur.
Prin sancţiunea aplicată Guvernului Român în privinţa şmecheriei de la Agenţia Naţională de Comunicaţii (fostă ART, fostă ANCRTI), Comisia Europeană ne dă măcar satisfacţia asta, că şeful petrecerii spune politicianului de Dâmboviţa: băi, porcule, dacă mai împuţi aerul pe-aici, te dau afară.
Eu, unul, i-aş trage la plecare şi-un şut în cur, acolo pe unde se exprimă atât de caracteristic.
5 comentarii Adaugă comentariu
Deputatul Varujan Pambuccian, fostul şef al Comisiei IT&C din Camera Deputaţilor, spune că instituţia în cauză – ANC – ar fi independentă dacă ar fi sub control parlamentar. În prezent, ANC este sub controlul direct al cabinetului primului ministru.
Dar chiar şi sub control parlamentar, numirea şefilor instituţiei nu ar putea fi influenţată politic? Toate jocurile astea politice, în care diferite grupuri se asociază, aliază, cu alte grupuri, nu ar putea duce la o numire politică? Eu cred că numirea s-ar face tot pe considerente politice, în acelaşi fel în care se numesc şi miniştrii. Stau partidele la masă, discută, mai beau un pahar şi ajung la o concluzie.
Cu sau fara aceasta atentionare europeana, situatia va fi aceeasi. Adica va avea acelasi iz de rahat dambovitean si maine si poimaine. Pentru ca nu ai cu cine sa fac treaba in tara aceasta. Pentru ca nu intereseaza pe nimeni munca in adevaratul ei inteles – nu, toti sunt interesati de ciolan si atat.
Parerea mea.
Acel „Eu, unul..” e putin inexact 🙂 Daca nu cer prea mult, esti destul de binevoitor incat sa nu–l monopolizezi ?
Nu pot vorbi in numele altora insa, cu mare insufletire, l-as adopta si eu
dupa lungi meditatii sau elucrubatii cum vreti sa le spune-ti eu am ajuns la concluzia ca toti baietii asti ade ne conduc de 20 de ani sunt incompetenti. am adunat atata ura incat cred ca m-as amuza teribil sa-i vad pe rad cum incaseaza un glont in capul ala sec ala lor. un exemplu cald inca. l-am ascultat azi la moise guran pe pogea care incerca sa explica bugetul. omul facea apel la populatie si la sindicate ca e un an greu :O ceva de un penibil incredibil. pareau elucrubatiile unui nebun…se alege praful de noi. si inca repede cred.
numai de bine … dar nu de la stat
Ia sã ne mai lase coana Ieuropa cu prostiile, ca noi suntem frigizi la infringemente si nu ne poate infrange, poate doar ne-o frange.
Hai, incolonarea, tonul, cu cantec inainte mars. Noi suntem romani, noi suntem romani …