Nu ne plictisim niciodată (la radio)

În direct, colegul Ciprian ia telefoane de la ascultători, e concurs, are de dat mizilicuri, selecţia e formală dar trebuie făcută. Răspunde, cam suspicios, un bărbat:

– Á-lo.
– O singură întrebare ca să câştigi premiul nostru, zice Ciprian. Care e primul cuvânt la care te gândeşti când eu spun „gripă”?

De la capătul celălalt răzbate pe unde un soi de respiraţie fornăită.

– Deci? Primul cuvânt care-ţi vine în minte. Hai că-i simplu, îşi încurajează Ciprian concurentul.

Respiraţia încetează. Moment de suspans, apoi ascultătorul îşi dă drumul pe post:

– Gî.

Ciprian şi-ar trage o palmă.

– Cum, gî? „Gî” e o literă, am zis un cuvânt, spune-mi la ce cuvânt te gândeşti când eu spun cuvântul gripă. Un cuvânt, nu o literă.

Revine fornăiala. Aproape că auzi cum plesnesc neuronii în telefon. În fine, rezultatul:

– Gripă.

În eter se aude o palmă.

– Bravoooo, ai câştigat!