O iepurică la Transporturi

Azi ar trebui să se încheie toată buimăceala cu numirea unui nou ministru la Transporturi – nu din alt motiv decât cel că, legal, azi expiră interimatul şi trebuie făcută o numire.

Liberalii, care au portofoliul, sunt captivi într-o serie nemaivăzută de gherle cu acest minister.

Relu Fenechiu a stabilit o deosebit de tristă premieră europeană: până la el, nici un alt ministru în funcție nu mai fusese condamnat la închisoare (apropo, dl. Fenechiu tocmai s-a reales preşedinte al filialei PNL Iaşi, asta ca să înţelegem mai bine cât de penală a devenit viaţa politică din România).

PNL l-a propus apoi pe Ovidiu Silaghi, un alt dansator pe la marginea legii, pe care s-a văzut nevoit să-l retragă, precipitat, după ce împotriva lui a fost declanşată urmărirea penală sub acuzaţii de corupţie.

A urmat Nini Săpunaru, fost şef la Vămi în vremea Marilor Tunuri În Contrabanda Cu Ţigări, un tip totalmente dubios, rămas prin politică graţie serviciilor făcute camarazilor în trecut. Însuşi premierul şi-a exprimat, „pe surse”, dezgustul pentru găselniţa liberalilor.

În consecinţă, duminică după-amiază, în ceasul al doisprezecelea, dl. Crin Antonescu a scos din joben un nou iepure – de fapt, o iepurică, pe o doamnă euro-parlamentar fără nici un fel de experienţă managerială dar cu o mare, mare calitate: este soţia unuia dintre principalii finanţatori ai PNL (şi ai domnului Antonescu), adică soţia lui Rareş Mănescu, primarul de la sectorul 6.

Întrebat ce-o califică pe dna Mănescu pentru postul acesta atât de important de la Transporturi, dl. Antonescu a spus, în esenţă, că doamna nu are nevoie de competenţe profesionale ca să devină ministru, ci doar de competenţe politice. Cu alte cuvinte, nu e nevoie să se priceapă, ci doar să fi făcut ce trebuie pe la partid.

Prinsă la telefon de Realitatea TV, dna Mănescu a fost întrebată ce proiect are pentru domeniul Transporturilor, iar ea a declarat, textual: „Nu am avut timp, dar în momentul în care vom şti cu siguranţă că eu voi ocupa acel scaun al ministrului Transporturilor, sigur voi face absolut toate demersurile.”

Cu alte cuvinte, habar n-am, dar o să vorbesc eu cu cineva ca să văd ce am de semnat.

O cutremurătoare superficialitate, cu atât mai periculoasă cu cât ministerul Transporturilor e unul dintre cele mai vizibile din această ţară. Alături de cel al Muncii şi cel al Finanţelor, Ministerul Transporturilor poate pierde sau câştiga alegeri (mă rog, mai mult le pierde).

Este uluitor că, timp de 45 de zile, dl. Crin Antonescu şi amicii săi politici nu s-au putut concentra pentru a găsi o persoană pregătită pentru acest portofoliu. Pentru PNL – şi pentru guvern – momentul acestei nominalizări era un bun prilej de recuperare a imaginii.

Cât de dificil era să fie prezentate, odată cu cel nominalizat, şi o viziune de dezvoltare a domeniului, un set de proiecte, câteva ţinte strategice?

Cât de amatoristic, ba chiar iresponsabil e să dai postul acesta, cu atâta greutate, unei neveste de amic politic, o doamnă altfel admirabil de plăcută, dar fără nici o legătură cu domeniul, fără ca măcar să te asiguri că ştie două-trei lucruri despre ce va ministeria înainte s-o prezinţi opiniei publice?